China are ambiții interplanetare

​Chiar dacă roverul Zhurong pare înțepenit pe suprafața marțiană, pentru că nu s-a mai mișcat de vara anului trecut — conform unor imagini surprinse de sonda americană Mars Reconaissance Orbiter, Tianwen-1, prima misiune a Chinei spre Marte rămâne un succes măcar și pentru faptul că au reușit din prima încercare o amartizare. Iar în timp ce Stația Spațială Chineză se află pe orbita joasă a Pământului, China are ambiții interplanetare.

Este foarte puțin probabil să vedem un taikonaut pășind pe Lună în următoarea decadă, însă asta nu înseamnă că nu vom avea misiuni spațiale interesante din partea Chinei. La finalul acestui an, o nouă rachetă Chang Zheng 5B va lansa pe orbita Pământului telescopul spațial Xuntian. Acesta va rivaliza cu Hubble, având o oglindă cu diametrul de 2 metri și va fi plasat în apropierea stației spațiale Tianwen, ceea ce înseamnă că taikonauții se vor putea apropia de Xuntian și îl vor putea repara, dacă va fi nevoie, sau moderniza, pentru că viitorul telescop este modular, adică proiectat astfel încât astronauții să-l poată upgrada în viitor. Și da, pentru că va fi lansat cu o rachetă Chang Zheng 5B înseamnă că iarăși vom urmări unde vor cădea resturile rachetei, după desprinderea acesteia de telescopul spațial.

Anul viitor, sonda Chang’e-6 va fi trimisă spre Lună pentru a se întoarce de acolo cu probe de sol lunar. Dacă Chang’e-5 a reușit în 2020 să aducă în pe Pământ regolit lunar din Oceanus Procellarum, Chang’e-6 va fi trimisă spre Polul Sud lunar, acolo unde atât SUA cât și China plănuiesc să trimită echipaje în misiunile viitoare.

Chang’e-6 este o sondă similară cu Chang’e-5, fiind construită ca o dublură a acesteia, pentru cazul în care Chang’e-5 ar fi suferit o defecțiune înainte de încheierea misiunii. Din fericire, nu a fost cazul, așa că sonda Chang’e-6 va fi folosită într-o nouă misiune, iar de această dată la bord vor fi și echipamente științifice europene (din Franța, Suedia și Italia). Rămâne de văzut dacă satelitul-releu Queqiao va mai fi funcțional pentru a sprijini această misiune, sau China va lansa succesorul său, Queqiao-2. Plasat în punctul Langrange Pământ-Lună L2, satelitul releu este necesar pentru misiunile selenare spre fața nevăzută a Lunii sau spre Polul Sud lunar.

În 2025 va fi lansată sonda Tianwen-2, care va survola asteroizii 469219 Kamoʻoalewa și 311P/PanSTARRS. Ambele corpuri sunt extrem de interesante: 469219 Kamoʻoalewa este un cvasi-satelit al Pământului, adică deși este un asteroid, se învârte în jurul Soarelui pe o orbită asemănătoare cu cea a Pământului și pare că nu se depărtează prea mult de planeta noastră. Un companion planetar, dacă vreți să-i spuneți așa. Iar Tianwen-2 nu se va mulțumi doar să observe de la distanță asteroidul, dar va încerca să aterizeze pe acesta și să preleveze câteva zeci de grame de sol. Apoi, Tianwen-2 se va îndrepta spre Pământ, pentru a trimite capsule cu probele de sol, după care se va îndrepta spre 311P/PanSTARRS. Acesta este ceea ce se numește un asteroid activ sau un fel de cometă: deși este localizat în centura de asteroizi și pare să fie un asteroid, se comportă ca o cometă, adică are o coadă!

Misiunea Chang’e-7, care urmează să fie lansată în 2026 va continua pregătirea viitoarelor misiuni selenare cu echipaj la bord. Asta pentru că Chang’e-7 are două componente: o sondă orbitală și un lander care va aseleniza tot la Polul Sud lunar. De pe orbită, vor fi efectuate studii amănunțite ale Polului Sud lunar, unde China speră să găsească un loc propice pentru stabilirea unei viitoare baze.

Tianwen-3, a 3-a misiune interplanetară chinezească va însemna întoarcerea Chinei pe Marte cu planul de a preleva și a trimite pe Pământ probe de sol marțian, o misiune mai puțin complexă decât Mars Sample Return (MSR, misiunea derulată de NASA și ESA). Inițial China a declarat că Tianwen-3 va aduce pe Pământ probele de sol marțian înaintea misiunii similare americano-europene, însă recent s-a revizuit data lansării Tianwen-3, cândva în 2028, ceea ce înseamnă că MSR are prima șansă în a fi misiunea care va aduce pe Pământ primele probe de sol marțian.

În 2030 este programată misiunea Chang’e-8, care pe lângă o sondă orbitală, va include și un rover selenar, dar și o imprimantă 3D. Cu această imprimantă China speră ca, folosind ca materie primă regolitul lunar, să poată testa printarea in-situ a componentelor necesare pentru a construi o structură permanentă. Cum ziceam mai sus, planul este cu bătaie lungă, scopul final fiind acela de a avea o bază selenară, pentru viitoarele misiuni cu taikonauți.

Și tot în 2030, China speră să lanseze prima sa sondă interstelară, Tianwen-4: aceasta va survola planetele Jupiter și Uranus, după care va lua drumul sondelor Voyager-1, Voyager-2 și New Horizons și va părăsi în cele din urmă sistemul solar.

Voi încheia cu o speculație, pentru că nu avem date oficiale deocamdată: probabil primele echipaje de taikonauți vor păși pe suprafața Lunii cândva după 2035. Până atunci, China lucrează intens la două rachete masive, capabile de misiuni selenare cu echipaj uman: Chang Zheng 5DY și Changzheng 9, care însă nu vor ajunge pe rampa de lansare decât undeva înjurul anului 2030 (deși Chang Zheng 5DY, fiind derivată din Chang Zheng 5, se află într-un stadiu mai avansat și este posibil să o vedem mai devreme).

Pentru mai multe informații din lumea științei ne găsiți și pe noua noastră pagină de Facebook HotNews.ro Science. Suntem la doar un click distanță.

Sursa foto: profimediaimages.ro