Chirurg roman in Franta: “In Romania se aplica tratamente care in Franta nu se mai fac de zeci de ani"

“E greu sa te compari cu Franta, si totusi…” Astfel incepe discutia cu medicul C.I., chirurg, caruia o sa-i spunem Dr. T, pentru a-i proteja identitatea. Are 32 de ani si a venit in Capitala din nordul tarii, pentru a urma cursurile Facultatii de Medicina “Carol Davila” din Bucuresti. Drumurile nu s-au oprit aici, iar terminarea facultatii a insemnat plecarea in Franta.

A lucrat timp de trei ani in Regiunea Pariziana, la diferite spitale; a facut sase garzi la rand, a operat “in ritmul infernal” specific spitalelor de urgenta occidentale si a negociat cu manageri pe care ii interesau doar performanta si eficacitatea. Ce stii sa faci este singura carte de vizita. Nu conteaza al cui esti, pe cine stii si de unde vii. Dupa trei ani de profesat in strainatate, a decis sa se intoarca in tara. Acum lucreaza in Bucuresti, dar nu stie pentru cat timp.

Sistemul de finantare si de formare

Reporter: E greu sa te compari cu Franta, dar ce simte, ce vede un medic roman cand ajunge sa lucreze intr-un spital din strainatate?

Dr. T.: Cea mai mare deosebire dintre cele doua sisteme porneste, desigur, de la bani. In Franta se aloca sume mult mai mari, atat in valoare absoluta, cat si ca procent din PIB [in 2007, bugetul alocat a fost de 11,1%, pentru ca anul acesta sa nu coboare sub 10%, nota red]. Iar rezultatul se materializeaza in medicamente mai bune, investigatii mai performante si oameni mai bine platiti.

Apoi, sistemul de formare a medicilor este incomparabil mai bun decat al nostru, asa ca cine isi termina stagiatura in statele occidentale este, in general, foarte bine pregatit. In Romania, pentru ca exista sistemul “ciubuc”, medicii rezidenti nu sunt lasati sa se apropie prea mult de pacienti, pentru ca sa nu cumva sa “le scape” si lor ceva.

Pe de alta parte, in Franta medicii sunt mai bine folositi, munca lor este mai inteligent gestionata. De exemplu, un chirurg face cateva operatii pe zi. In Romania, in 2007 a fost publicat un raport privitor la activitatea operatorie a tuturor chirurgilor de la Spitalul “Universitar” din Bucuresti, din care reiesea ca cei mai multi dintre specialisti faceau mai putin de 50 de operatii an. Ceea ce in Franta si in orice alt stat occidental este de neacceptat.

Eu eram rezident si munceam 300 de ore pe luna, cu tot cu garzi, timp in care faceam aproximativ 40-50 de operatii, lunar.

Reporter:Vorbiti de spitalele subventionate de stat sau de cele private?

Dr. T.:Bolnavii pot alege daca sa fie tratati la un spital de stat sau la o clinica privata, fara sa scoata niciun ban din buzunar. Casa de asigurari deconteaza si activitatea din spitalele private. Oricum, nu se elibereaza niciun medicament fara reteta, indiferent despre ce medicament este vorba.

Retete

Reporter: In Franta, va confruntati cu ‘retete’ dupa capul pacientului? Adesea la noi, Google, vecinii sau farmacistii sunt consultati pentru un sfat, medicul e ultimul la care se ajunge.

Dr. T.:Nu exista investigatii la cererea pacientului. Fara o trimitere precisa din partea unui medic, nu se realizeaza nicio investigatie. In Romania, te poti duce sa ceri un RMN la genunchi, fara reteta, si ai sa-l primesti, in cele mai multe cazuri.

Exista protocoale de tratament: intr-o anumita boala, se stabileste un anumit tratament pe care il dau toti medicii. Protocoalele nu sunt stabilite de Minister sau de o institutie a statului, ci, periodic, cei mai buni specialisti se intalnesc si hotarasc care este conduita de diagnostic si tratament.

In Romania, din lipsa de informare si din ratiuni economice, se aplica tratamente care in Franta nu se mai fac de zeci de ani:

inca se opereaza ulcere gastrice si duodenale, care s-ar vindeca durabil in 10 zile de tratament cu medicamente
pentru hernii, inca se practica tehnici chirurgicale abandonate de acum 50-60 de ani in tarile civilizate (Bassini, Kimbarovski, Postempski)
cea mai raspandita tehnica in cura herniilor in ultimii 50 de ani, in Occident (Shouldice), s-a practicat in Romania foarte rar
medicamentele antiinflamatorii, medicamente rezervate afectiunilor reumatismale, se folosesc in mod curent in Romania pe post de antalgice si antitermice, desi au efecte secundare care pot fi uneori grave, cele mai frecvente fiind hemoragiile digestive superioare
aspirina, care in lumea civilizata nu se mai foloseste de zeci de ani decat ca antiagregant plachetar (pentru a preveni tromobozele arteriale), in Romania inca se administreaza in multe situatii, inclusiv in banalele raceli, desi aspirina produce frecvent hemoragii digestive severe

Spitalele din tara si pacientii

Reporter: Ce se intampla cu specialistii din tara, foarte multi pleaca?

Dr. T.: In tara, acoperirea cu medici este inegala. In marile orase exista prea multi specialisti (de exemplu Brasov, unde sunt mai multi stomatologi pe cap de locuitor decat in Viena), iar in mediul rural si in micile orase persista un deficit semnificativ. Una dintre cele mai deficitare zone este anestezia – terapia intensiva. Sunt spitale care au sectii chirurgicale si care nu au niciun anestezist.

In acelasi timp, exista foarte multe spitale in micile orase, care nu isi justifica existenta. Sunt pline de pacienti care ar putea fi tratati in ambulatoriu. In Franta, managerii de spital nu ies de pe bancile scolii cu o specializare care ii impune intr-o functie manageriala.

Ambulantele sunt chemate la noi pentru orice caz minor. In Franta, un pacient care, de exemplu, are un traumatism usor sau mediu, se poate deplasa la spital cu taxiul, iar banii cheltuiti pe acest mijloc de transport sunt rambursati de asigurarile de sanatate. La fel, la externare, deplasarea cu taxiul este rambursata.

In Franta, operatiile programate se realizeaza pana la ora 17:00 in spitalele de stat, iar in clinicile private, chiar si pana la 23:00. La noi, la ora 12:00 sau cel tarziu la ora 14:00 medicii se duc la clinicile private.

Managerii de spital

Reporter: Unde apar diferentele intre managerii de spital din Romania si cei din Franta?

Dr. T.:Managerii din sanatate din Romania sunt numiti pe orice alte criterii decat cele competitive. Iar un exemplu este mai mult decat relevant. In perioada carantinei (impusa de veterinari) pentru gripa aviara, jumatate dintre ambulantele de urgenta zero din Judetul Brasov au fost imobilizate la intrarile in localitatile aflate in carantina, desi in Romania nu se inregistrase niciun caz de gripa aviara la om – si chiar daca ar fi existat cazuri, de gripa aviara nu se moare in jumatate de ora, ca de infarct.

Chiar si acum, de la aparitia gripei porcine, vedem la televizor ambulante care se deplaseaza pentru a transporta bolnavi sau suspecti de boala, care apoi sunt trimisi acasa. Pornind chiar si numai de la acest aspect si asta e semn de management defectuos. In Franta, exista un liceu cu o admitere foarte dura, iar toti cei care urmeaza cursurile institutiei sunt angajati apoi in functii de conducere. Unii in sate, altii in marile orase.

‘Ciubucul’ din Franta – in contul spitalului

Reporter: Cat plateste un pacient, in Franta, din buzunarul propriu?

Dr. T.: In ceea ce priveste sistemul de plata, in Franta cea mai mare parte a costurilor sunt suportate de sistemele de asigurari. Iar cand cineva vrea sa recompenseze un medic sau sa-si arate recunostinta fata de spital pentru ingrijirea primita, face donatii la spital. Banii nu i se dau doctorului, nu exista targuiala, ci intra in conturile unitatii. Mai sunt si polonezi, romani, bulgari – estici in general – care vin cu o tuica, o atentie, pentru ca asa sunt obisnuiti.

Reporter: In Franta, ati primit vreodata vreo atentie?

Dr. T.: Cel mai mare “ciubuc” pe care l-am primit a fost de 4.000 de euro. Bineintele, banii nu mi-au fost dati mie, ci am fost anuntat ca au fost trimisi in contul spitalului. S-a intamplat cand lucram la un spital in apropiere de Disneyland, Paris: un bunic instarit isi dusese nepotul in parcul de distractii, cand baiatul s-a simtit rau. L-a adus la spital si am descoperit ca avea apendicita.

Diferentele imense dintre sistemul de sanatate din Romania si cel din Franta nu provin numai din saracie, dar si dintr-un prost management al resurselor pe care le avem.