Cine ar trebui sa apere consumatorul?

In actualele conditii de ingrijorari despre curs si ratele dobanzilor se pune intrebarea: cine ar trebui sa apere consumatorul, daca acesta nu poate sau nu stie? Excludem raspunsul „ANPC”, care a reactionat doar cand UE ne-a obligat, scrie Mihai Marcu pe blogul sau.

Am selectat doua comentarii (editate pentru stil/claritate) diametral opuse in conceptie.

1. Anonim:

„Pentru cei care nu-si vor mai putea achita ratele la imprumuturile in euro aveti o solutie? Ca sunt multi. Sa nu-mi spuneti aia cu „de ce a luat credit in euro daca are venituri in lei?” ca nu e valabila. Se incurajau imprumuturile in lei dar in acelasi timp tinea cursul euro jos si bineinteles ca era/este mai avantajos un imprumut in euro.

Aici nu e vorba de actori economici. E vorba de oameni, persoane, familii! Pentru ca n-au facut studii economice si nu inteleg complicatiile sistemului bancar, a unui imprumut, pentru ca nu stiu ce face sau nu banca, BNR-ul sau mai stiu eu ce institutie, e de condamnat, ca doar are 18 ani. Ce are varsta cu educatia financiara?! Toti cei care au luat credite ipotecare, inclusiv eu, au crezut ca se merge spre mai bine, ca va fi mai usor de platit o rata de 2-300 euro peste 3-4-5-10 ani? Voi v-ati asteptat la conditiile de acum? Nu uitati ca vorbiti de oameni, nu de statistici.”

2. Radu Ionescu:

„Cu internetul din zilele noastre lipsa de educatie economica e si vina respectivilor care au luat creditele. Toti stau sa vada filmulete amuzante pe youtube, sa se uite la meci sau la ce a mai facut simona senzual sau crudu sau mutu, dar sa mai citeasca cate un articol economic mai putini.

Fara suparare, dar multi baga justificarea cu oamenii nu stiu, oamenii sunt naivi etc. Vina cui e asta? De ce sa plateasca cei responsabili pentru cei naivi, mai ales ca nu beneficieaza in vrun fel de apartamentul cumparat de X. E o vorba veche romaneasca, domnia si prostia se platesc (o confirm, desi am doar 26 de ani le-am platit pe amandoua pana acum, dar nu am dat vina decat pe mine). Naivitatea e pe bani, asa respectivii invata ca, pe viitor, sa nu mai fie naivi.

Problema este ca toti considerau creditul ca fiind bani primiti usor si ieftin, economia nu poate decat sa creasca; putini calculau exact cat ajung sa plateasca (stiu cazuri clare de oameni socati cat dau de fapt pe un produs luat pe credit), unii (putini si astia) cred ca nici nu realizau ca banii luati de la banca trebuie dati inapoi.

Tine de bun simt, nu de educatie economica, sa nu semnezi un contract care nu il intelegi.”

Adevarul este probabil undeva la mijloc. In conditiile in care numarul de persoane cu credite la banci il depaseste pe cel al salariatilor, vremea rezolvarilor radicale a trecut.

Comenteaza pe blogul lui Mihai Marcu.