Cine e Federica Mogherini, viitoarea sefa a politicii externe a UE: Voi fi exponentul socialist cu cea mai inalta functie din Comisie si am de gand sa joc un rol politic

In februarie 2014, Federica Mogherini a devenit a treia femeie – şi cea mai tânără – numită la conducerea Ministerului italian al Afacerilor Externe, în cadrul guvernului condus de Matteo Renzi. Azi, ea se pregăteşte să se prezinte în faţa europarlamentarilor, pentru a fi audiată ca viitor Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate. În Italia, ea este deja numită Lady PESC (de la acronimul PESC – Politica Estera e di Sicurezza Comune dell’Unione Europea). Numirea Federicăi Mogherini ca şefă a diplomaţiei italiene – la doar 41 de ani – a fost o surpriză nu numai pentru analiştii din Peninsulă, ci şi pentru politicienii de cursă lungă. Însuşi preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, nu a ascuns faptul că ar fi preferat ca fotoliul să fie ocupat de o veterană a politicii externe, Emma Bonino.

„E pregătită, e tânără şi e femeie”

La câteva luni de la începerea mandatului, numele cvasi – necunoscutei Mogherini a început să circule tot mai des în presa naţională şi apoi internaţională, ca fiind opţiunea italiană – sau mai bine spus, „renziană” – pentru viitoarea Comisie Europeană.

Matteo Renzi şi-a susţinut cu îndârjire preferata pentru funcţia de „Lady PESC”, chiar după ce în cotidiane prestigioase precum Financial Times, Le Monde sau Wall Street Journal au fost publicate comentarii perplexe cu privire la candidata din partea Italiei. A fost considerată „filorusă”, „fără experienţă”, „slab pregătită” sau „lipsită de calităţi de lider”.

Primele critici au sosit din cercuri diplomatice ale ţărilor baltice, care se temeau de o apropiere prea făţişă afişată faţă de Vladimir Putin. „E pregătită, e tânără şi e femeie” şi-a justificat Renzi alegerea, într-un stil care aminteşte tonul folosit de protagonistul seriei „House of cards”- thriller politic al cărui fan declarat este.

Generaţia „Erasmus”

Cine este Federica Mogherini? Fiică a unui cunoscut regizor, Flavio Mogherini, şefa diplomaţiei italiene s-a născut la Roma, în 1973. A frecventat un liceu într-unul din cele mai chic cartiere ale capitalei, Parioli. După cum ea însăşi a declarat, imediat după absolvirea liceului, a studiat engleza la Londra, unde a locuit timp de cinci luni, întreţinându-se cu un job la Mc Donald’s.

Au urmat studiile academice: Mogherini a terminat Facultatea de Ştiinţe Politice la Universitatea La Sapienza. Teza de licenţă, pe tema raportului între religie şi politică în Islam, şi-a pregătit-o la Aix-en- Provence, unde s-a aflat cu o bursă Erasmus.

Experienţă de partid

Şi-a început activitatea politică, potrivit biografiei oficiale, în 1988, ca activistă în mişcările tineretului de stânga din capitala Italiei şi membră a FGCI, Federaţia Tinerilor Comunişti Italieni. A făcut voluntariat în asociaţii care militau, la nivel naţional şi european, împotriva discriminării rasiale şi a fost numită în conducerea Organizaţiei de Tineret a Socialiştilor Europeni, ECOSY.

În 2007, a fost numită în Secretariatul Naţional al Partidului Democrat de către fostul primar al Romei, Walter Veltroni. Experienţa în domeniul relaţiilor externe şi-a construit-o în cadrul organizaţiilor de partid unde a activat, în funcţii din ce în ce mai importante, ocupându-se de dosare precum Afganistan sau Irak.

Activitate parlamentară

A obţinut primul mandat de deputat în 2008 fiind membră în Comisiile pentru Apărare şi cea pentru Relaţii Externe. În 2013 a fost aleasă preşedinta delegaţiei italiene la Adunarea Parlamentară a NATO.

Agenda viitoarei Lady PESC

Iată câteva din punctele principale ale viziunii pe care Federica Mogherini o are cu privire la aspecte fundamentale de politică externă şi strategie în cadrul UE şi care ar putea fi aduse în discuţie în cadrul audierii de azi:

• Relaţiile cu Rusia

Federica Mogherini a fost acuzată că este ar fi „prea apropiată” de preşedintele Vladimir Putin, după o vizită făcută la Moscova, în luna iulie a.c. Iniţial, una din priorităţile agendei preşedinţiei italiene a Consiliului UE – semestrul italian coincide cu a doua parte a anului 2014, a fost o întărire a parteneriatului cu Rusia. Deschiderea faţă de Rusia a fost sugerată, în cursul vizitei la Moscova, şi prin susţinerea proiectului South Stream.

Ulterior, poziţia ministrului de externe s-ar fi schimbat. Potrivit publicaţiei „Il fatto quotidiano”, primul act al Federicăi Mogherini, după confirmarea ei în cadrul comisiei Juncker, a fost unul „împotriva Rusiei”. „A admis că ar rescrie fraza din programul preşedinţiei italiene la Consiliul UE în care se indica prioritatea de a întări parteneriatul strategic cu Rusia”, scrie cotidianul italian. „Rusia nu mai e un partener strategic pentru UE”, a precizat Mogherini, citată de aceeaşi sursă.

• Orientul Mijlociu şi ISIS

În urmă cu cinci ani, numele lui Massimo D’Alema, fost ministru de externe al Italiei, coleg de partid cu Federica Mogherini, a fost vehiculat pentru cea mai înaltă funcţie a diplomaţiei UE. Potrivit publicaţiei „L’Espresso”, candidatura sa a fost în acel moment „respinsă” din cauza unei fotografii în care fostul ministru de externe apărea alături de un lider al miscării Hezbollah.

Tot l’Espresso a publicat o fotografie a ministrului Mogherini, pe atunci tânără activistă în organizaţiile de stânga, împreună cu Yasser Arafat. Care va fi poziţia comisarului desemnat cu privire la situaţia în Mediul Orient, se întreabă acum analiştii politici?

Mogherini a afirmat că Europa „poate şi trebuie să uşureze dialogul între diferite puteri regionale, recunoscându-le ca atare şi încercând să apropie ţările care au de-a face cu o ameninţare comună – ISIS”.

• Extinderea Uniunii Europene

Mogherini s-a declarat „în favoarea” lărgirii Uniunii Europene, privită ca fiind „esenţa proiectului european”. Unul din principalele avantaje ar fi, în opinia ei, stabilizarea unor zone şi regiuni din vecinătatea Uniunii. Exemplul principal este Turcia, ţară în care „procesul de reformare politică ar putea fi întărit”.

• Imigraţia

Pe 3 octombrie 2014, Federica Mogherini a participat la comemorarea unui an de la tragicul naufragiu din apropierea insulei Lampedusa, în care şi-au pierdut viaţa 368 de imigranţi africani, care încercau să ajungă în Peninsulă. Italia cere de luni de zile o mai mare implicare din partea Uniunii Europene, pentru a putea gestiona situaţia refugiaţilor. Prin prezenţa ei la Lampedusa, alături de preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz. Mogherini a dat astfel un semnal clar cu privire la prioritatea pe care o va avea imigraţia în agenda ei europeană. În contextul comemorării de la Lampedusa, ea a anunţat că va convoca o reuniune la nivel înalt pe tema imigraţiei, prevăzută a avea loc la sfârşitul lunii noiembrie.

Leadership european „via sms”

Răspunând indirect la cei care o critică pentru lipsa de experienţă şi de contacte, Federica Mogherini a precizat, într-un interviu pentru „Corriere della Sera”: „Reţeaua mea de contacte este amplă, nu e alcătuită din foşti premieri sau miniştri, ci din actuali sau viitori miniştri şi premieri (…). Trebuie înţeles că există o nouă generaţie europeană, care a crescut împreună după căderea zidului din Berlin, în Franţa, Spania sau România şi în alte ţări ale Europei. Sunt persoane cu care există în fiecare zi un schimb de sms-uri, care nu trec prin reţeaua protocoalelor oficiale, dar crează o familiaritate care ajută la formarea unor dinamici noi”.

Amprenta politică

În acelaşi interviu pentru Corriere, Federica Mogherini a ţinut să sublinieze că rolul ei în cadrul viitoarei Comisii va fi unul politic de relevanţă: „Voi fi exponentul socialist cu cea mai înaltă funcţie din Comisie şi am de gând să joc un rol politic”.

Analizând aspectele descrise mai sus, remarcăm, în afară de numeroase puncte comune, existenţa anumitor divergenţe de viziune între preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker şi viitoarea Lady PESC.

În primul rând, în ceea ce priveşte extinderea Uniunii Europene: este văzută ca o oportunitate de către Mogherini, dar respinsă, cel puţin pentru următorii cinci ani, de către Juncker.

Un al doilea punct de contrast: tema imigraţiei. Potrivit agendei de lucru a viitorul preşedinte al Comisiei, intitulată „Un nou început pentru Europa”, „migraţia neregulamentară ar trebui tratată mai ferm”. Mogherini a cerut în schimb „deschiderea unor canale legale de imigraţie care provine din Libia”. De altfel, Juncker a mai anunţat numirea „unui comisar cu o responsabilitate specială în materie de migrație”, ceea ce ar reduce din prerogrativele lui Mogherini.

În ceea ce priveşte sectorul energetic, am văzut suportul acordat iniţial proiectului South Stream de către reprezentanta diplomaţiei italiene. Juncker, în schimb, agenda sa, vorbeşte clar despre încurajarea „independenţei energetice”.

Deşi iniţial Juncker ar fi cerut din partea Italiei un alt nume, ca alternativă la prima preferinţă (şi ultima) a premierului Renzi, viitorul preşedinte al Comisiei a afirmat ulterior despre Mogherini: „este o femeie extrem de competentă, care cunoaşte lumea”.