Când datoriile devin oportunități – conversia unei creanțe în capital social
Obținerea finanțării este adesea una dintre cele mai mari provocări în privința proiectelor antreprenoriale la început de drum (startup-uri). În căutarea unor modalități alternative de a obține capital, numeroase startup-uri apelează la finanțarea prin “convertible debts” (datorii convertibile), oferind posibilitatea finanțatorului de a își transforma, la un moment ulterior, creanța față de societate în părți sociale/acțiuni. În acest context, conversia unei creanțe în capital social se evidențiază ca o modalitate prin care datoriile unei societăți se pot transforma în veritabile oportunități de dezvoltare ale acesteia.
Mecanismul juridic descris succint mai sus este de origineanglo-saxonă, fiind cunoscut ca „debt to equity swap”. În dreptul românesc, acesta beneficiază de o reglementare expresă: art. 210 din Legea nr. 31/1990 privind societățile îl prevede ca fiind o modalitate de majorare a capitalului socialprin compensarea unor creanțe certe, lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni/părți sociale ale acesteia.
Acest mijloc de finanțare îl implică pe creditor în dezvoltarea societății și îi oferă un interes direct în evoluția și performanța proiectului antreprenorial. Tocmai din acest considerent, instrumentul este adesea folosit de anumite categorii de finanțatori / investitori, cum ar fi aceia de tip “business angelus” sau investitorii de capital de risc („venture capita investorsl”). Riscul, într-o atare situație, este unul mare: eșuarea proiectului antreprenorial atrage imposibilitatea recuperării investiției, neexistând, de regulă, alte garanții implicate.
Precizăm că mecanismul conversiei creanței în părți sociale nu este folosit, în principiu, în cadrul altor forme de finanțare, precum finanțarea bancară. O bancă nu va avea interesul să își convertească creanța (garantată) în simple părți sociale (ajungând un simplu creditor social), întrucât își va pierde dreptul de ipotecă și/sau alte garanții asociate creanței.
Exemplu practic. Societatea X S.R.L., un startup în domeniul IT, are nevoie de o finanțare pentru dezvoltarea unui software. Un investitor observă potențialul proiectului antreprenorial și acordă un împrumut de 10.000 lei, alături de încheierea unui acord privind o viitoare conversie a propriei creanței în părți sociale.
În exemplul dat, creanța de 10.000 lei va putea fi convertită ca atare, fiind majorat capitalul social cu întreaga sumă împrumutată. Dacă astfel stau lucrurile, este evident că ceilalți asociați vor fi „diluați” într-un mod disproporționat: dacă societatea avea până la acel moment un capital social de 100 lei, creditorul va dobândi cvasi-majoritatea părților sociale, în detrimentul asociaților existenți. Tocmai din acest considerent, convertirea creanței nu se va realiza, de regulă, în părți sociale cu o valoare nominală echivalentă, ci va opera la o valoare mai mică: spre exemplu, întreaga creanță de 10.000 lei va fi convertită în doar 50 de părți sociale, cu o valoare nominală de 1 leu fiecare.
Diferența dintre creanța propriu-zisă și valoarea nominală a părților socială va reprezenta prima de emisiune, fiind pusă la dispoziția societății pentru finanțarea proiectelor în care este angajată. Prima de emisiune reprezintă, astfel, un instrument prin care se protejează restul acționarilor/asociaților în fața diluției acțiunilor/părților lor sociale.
Oportunități de finanțare prin conversia unei creanțe
În practică, mecanismul conversiei unei creanțe în capital social este întâlnit în două situații:
1. Atunci când, la momentul acordării finanțării, creditorul nu a avut intenția de a își converti creanța și de a deveni un asociat/acționar. Ulterior, creditorul identifică oportunități reale de dezvoltare a societății, respectiv un beneficiu mai mare dacă ar avea calitatea de asociat (prin prisma dividendelor primite). De regulă, societatea se află într-o „criză” de lichidități, neavând posibilitatea de a restitui împrumutul contractat. Pe fondul acestei „crize”, creditorul va obține părți sociale/acțiuni la un preț mult mai avantajos față de alți asociați/acționari.
2. Atunci când, încă de la momentul acordării finanțării, creditorul și-a prevăzut dreptul de a își converti creanța și de a deveni un asociat/acționar ulterior. Această configurație contractuală poartă denumirea de “Convertible Loan Agreement”.
Există numeroase avantaje ale datoriilor convertibile: oferă posibilitatea perceperii unei dobânzi de către creditor, astfel încât la momentul conversiei, creditorul să solicite conversia unei creanțe mai mare (capital plus dobândă) într-un un număr mai mare de părți sociale. De asemenea, pot fi identificate avantaje chiar pentru societate – spre exemplu, datoriile convertibile amâna evaluarea părților sociale. Dacă investitorul ar fi cumpărat în mod direct părțile sociale, valoarea acestora dobândea un prim reper și pentru ceilalți investitori. Or, este posibil ca societatea să fie interesată să fie evaluată la un moment ulterior, odată cu dezvoltarea proiectului antreprenorial și consolidarea încrederii și imaginii societății.
Dezavantajul datoriilor convertibile este chiar faptul că au chiar natura unor datorii: din perspectivă financiar-contabilă, societatea figurează cu datorii față de creditori.
În fine, numeroase societăți apelează la acest mecanism de finanțare întrucât prezintă o serie de avantaje: în primul rând, societatea va avea șanse de redresare / dezvoltare mai mari.Conversia creanței în capital social sporește lichiditățile societății, oferindu-i resurse suplimentare pentru investiții, extindere și dezvoltare. Acest aspect este intrinsec legat de creșterea încrederii altor creditori. De asemenea, societatea va beneficia de implicare și sprijin din partea creditorilor deveniți asociați/acționari. Cei din urmă vor avea un interes direct în succesul societății și pot contribui cu propriile cunoștințe și resurse pentru a sprijini dezvoltarea afacerii.
Din perspectiva unui investitor (creditor), pot exista numeroase motive pentru a apela la mecanismul conversiei creanței în părți sociale: în primul rând, dacă este mai consistent câștigul din dividende decât câștigul obținut ca urmare a restituirii capitalului împrumutat și a dobânzii aferente. În al doilea rând, finanțatorul poate fi interesat în a controla societatea. În această privință vom vorbi despre un investitor strategic: de produsele/serviciile dezvoltate de startup va beneficia însuși creditorul. Cu titlu de exemplu, o companie petrolieră este interesată în a finanța și a controla un startup IT care a propus să dezvolte un software de identificare a rezervelor petroliere.
Concluzii
Mecanismul conversiei creanței în părți socialereprezintă o modalitate alternativă de finanțare, atractivă pentru startup-uri, respectiv pentru investitori de tip “business angels”sau investitori de capital de risc. Investitorul își va „depăși” statutul de simplu creditor – el va deveni asociat/acționar al societății, iar restituirea finanțării se va realiza sub forma dividendelor repartizate din profitul obținut de societate. Finanțatorul va avea astfel un interes direct și concret în dezvoltarea și promovarea proiectului antreprenorial, având totodată și un aport de know-how, relații comerciale, experiență de business și altele asemenea, cu care va ajuta societatea să se dezvolte și să realizeze profit. În acest context, conversia unei creanțe în capital social se evidențiază ca o modalitate prin care datoriile unei societăți se pot transforma în veritabile oportunități de dezvoltare a acesteia.
Un articol semnat de Av. Alexandru-Laurențiu Mihai, Junior Lawyer – lmihai@stoica-asociatii.ro – STOICA & Asociații.