Confesiunile unui milionar nestiut

In numai cativa ani, Adrian Amariei a fost, pe rand, angajat pe Wall Street, proprietar al unei companii despre scriau „Forbes” si „The Wall Street Journal” si antreprenor in deriva, nevoit sa-si vanda afacerea – dupa crahul dotcom – bucata cu bucata. A luat-o de la capat in Romania, a invatat ce inseamna supravietuirea, iar acum se pregateste din nou de afaceri la scara globala.

de Mimi Noel

Fostul presedinte si CEO al Sony Corporation of America, Michael Schulhof, isi aminteste foarte bine de Adrian Amariei, un antreprenor roman care in ultimii noua ani a invatat si ce e succesul, si ce e esecul – si asta dupa ce avusese toate motivele sa viseze ca poate intra in liga mare a afacerilor internationale.

„Adrian are idei foarte bune”, a spus telefonic Schulhof pentru MONEY EXPRESS, intr-unul din rarele sale interviuri. „Dar, dupa cum i-am spus intotdeauna – va rade cand isi va aminti de asta -, are nevoie de parteneri ca el pentru business”.

Are nevoie, a continuat Schulhof, „de cineva care sa inteleaga cum sa-i execute ideile, pentru ca Adrian e un vizionar, are idei fundamental excelente, dar fara un partener acestea sunt dificil de realizat”.

Ce anume il face pe un businessman de anvergura lui Schulhof – omul care a reusit sa transforme Sony Corporation of America, in anii ’90, dintr-o companie de tehnologie intr-una de entertainment – sa vorbeasca astfel despre un om de afaceri necunoscut in tara sa natala? {i cine e, de fapt, Adrian Amariei?

UN JOB DE VIS. Istoria lui Amariei are multe dintre ingredientele indispensabile unui studiu de caz dintr-un curs de afaceri – inclusiv o spectacualosa crestere pe cea mai mare piata de tehnologie, Statele Unite.

Si, desi a fost nevoit sa vanda compania pe care o fondase – o companie despre care scriau, in anii 2000-2002, publicatii precum „The Wall Street Journal”, „Financial Times” ori „Forbes” – Amariei inca vorbeste cu pasiune, aproape cu exaltare, despre business, despre viitor si despre tehnologie, autoironizandu-se, disecandu-si esecul si planuind aici, in Romania, sa o ia de la capat – eventual tot in America.

Povestea lui Adrian Amariei, acum in varsta de 46 de ani, e una foarte americana. A ajuns in Statele Unite la mijlocul deceniului trecut multumita unui MBA la prestigioasa MIT (Massachusetts Institute of Technology). „El a terminat Sloan School de la MIT inainte sa ajung eu”, spune despre Amariei un absolvent de MIT, Ioanid Rosu, in prezent profesor la Chicago University.

Dar „era celebru pe-acolo, pentru ca avea o personalitate aparte”. Dupa MIT, Adrian Amariei lucreaza, vreme de un an si patru luni – in perioada ’96-97 – pe Wall Street, unde ofera consultanta pe proiecte de e-banking si Internet.

Un job de vis chiar si pentru americani, cu recompense pe masura: Amariei locuia intr-un apartament platit de companie pe 5th Avenue, unul dintre cele mai exclusiviste bulevarde new-yorkeze si avea un salariu de peste 100.000 de dolari anual, dupa cum a povestit el in timpul unei discutii de peste trei ore cu MONEY EXPRESS. Nu era destul?

Nu, spune Amariei, care a decis sa schimbe apartamentul din centrul New York-ului pe un subsol intr-o vila. De ce? Pentru ca avea multe idei de business care nu s-ar fi materializat daca ar fi continuat sa munceasca pentru altii.

UN BUSINESS CU VALOARE. Asa ca in iunie 1998 Amariei a infiintat, impreuna cu un francez, Sven Lung, iMediation – o companie franco-americana care producea software pentru companii (enterprise software).

Cei doi fondatori si-au impartit atributiile: Amariei a construit echipa, s-a ocupat de dezvoltarea tehnologiei si a investit primul sfert de milion de dolari, in vreme ce Lung s-a ocupat de contracte si de clienti.

Dupa cateva luni, fondatorii faceau o prima miscare-cheie, aducandu-l in companie, pe postul de CEO, pe Didier Benchimol, fost vicepresedinte al Netscape Europe, pe atunci in varsta de 37 de ani. Era epoca in care Netscape era pe cai mari – detinea 85% din piata browserelor si nu putini erau cei care o dadeau castigatoare in batalia pe care Microsoft o lansase impotriva sa.

„Cu Netscape, Didier trecuse printr-un ciclu de business de la zero la foarte mult, avea un bun networking in Europa si era omul care putea creste iMediation”, spune Amariei despre fostul sau CEO. Despre Benchimol, „Forbes” scria in 2000 ca a construit, la iMediation, „o companie valoroasa pe o afirmatie simpla: canalele de vanzari stabilite de producatori in viata reala sunt valoroase. Trebuie exploatate, nu distruse de forta Internetului”.

Amariei recunoaste si el rolul pe care fostul vicepresedinte Netscape l-a avut in compania sa: Benchimol a fost cel care a adus rapid, in martie 1999 – iMediation nici nu implise un an – a doua runda de finantare (dupa cea initiala) de 6 mil.$, iar la doar noua luni de la infiintare, iMediation reusea sa atraga o finantare de 9 mil. $.

Anul 1999 este, de altfel, si cel in care Amariei l-a cunoscut pe fostul CEO al Sony America, Michael Schulhof, transformat in „venture capitalist”. In iMediation „am investit si eu prin Viventures (divizia de venture capital al Vivendi), in cadrul caruia eram partener si consilier”, ne-a declarat Schulhof, despre care Amariei spune si acum ca ii este mentor.

ASCENSIUNEA IMEDIATION. Triunghiul fondatori-manageri-investitori a functionat si in termeni de business: intr-un an si jumatate, iMediation avea deja 200 de angajati si o cifra de afaceri de 30 mil. $.

La scurt timp, reteaua de birouri acoperea trei continente – Europa, America si Australia si compania incepea sa capteze atentia presei de business, trecandu-si in portofoliu clienti precum Intel, Hachette, Amazon, L’Oreal, Philips sau Virgin. Lucru oarecum firesc, de vreme ce software-ul pe care start-up-ul il vindea ajuta companiile sa-si cunoasca mai bine propriii clienti.

Multumita acestui soft, companiile-client isi puteau monitoriza, interpreta si gestiona eficient continutul online: Yahoo, de pilda, folosea una din aplicatiile iMediation pentru a calcula pretul bannerelor gazduite nu prin modelul CPM (costul/1.000 bannere afisate), ci in functie de volumul de vanzari generat de bannerele respective.

Practic, prin aplicatia iMediation, Yahoo putea monitoriza exact cat anume cumparau online utilizatorii care au dat un click pe un banner – totul in timp real. Pentru companiile enumerate, iMediation a creat aplicatii care interpretau in timp real tranzactii online sau care faceau management de lanturi de distributie virtuala.

Cat de valoroase erau aplicatiile software create de iMediation o dovedeste pretul de vanzare al unei licente complete: in jur de 5 mil. $, spune Amariei.

In doar cativa ani, iMediation era evaluata la circa 300 mil. $ de catre companiile care au investit in afacere – printre ei s-au numarat Apax, Intel Capital, GE Capital, DB, Vivendi sau Morgan Stanley. {i nici macar nu fusese facuta listarea.

Dar criza dotcom din 2000 a dat peste cap viitorul, asa cum fusese el programat de fondatori. Piata a intrat in criza, listarea iMediation a fost suspendata iar afacerea a inceput sa dea semne de slabiciune.

Dupa cinci runde succesive de vanzare de actiuni catre mai multe fonduri cu capital de risc, in care si-a diminuat participatia pentru a asigura supravietuirea companiei, Amariei decide – in ianuarie 2002 – sa vanda si putinele procente ramase unui investitor strategic, Haht Commerce.

Cat ii mai ramasese din afacere lui Amariei dupa cei aproape patru ani de la fondarea iMediation? Cam 5%, spune el. Cat a incasat din compania care, la apogeu, era evaluata la 300 mil. $? Adrian Amariei prefera sa nu dea o cifra. Dar valoarea companiei scazuse la zeci de milioane de dolari, ceea ce inseamna ca antreprenorul roman ar fi putut incasa cel mult cateva milioane.

Integral in Money Express.