Constituția lui Aladdin
”România este patria poporului român, are un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile individuale, libera dezvoltare a personalităţii umane, pluralismul politic, dreptatea, dragostea pentru semeni, pentru neam şi pentru ţară, omenia, ospitalitatea, meritul, cinstea, munca, hărnicia, spiritul de iniţiativă, cumpătarea şi economisirea reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor milenare ale poporului roman, şi sunt garantate.”
(Propunere pentru articolul 3 al Constituției, conform unei inițiative cetățenești. Sublinierea îmi aparține.)
Pentru cine nu știe basmul, Aladdin e un tânăr sărac, care ajunge după o întreagă aventură în posesia unei lămpi magice: când e frecată, din ea iese un geniu care-i rezolvă (mai) toate cererile. Se pare că există mulți români care iau basmul drept realitate, Constituția pe post de lampă cu geniu, și prin urmare o freacă amarnic, doar, doar le va îndeplini cele mai fantastice dorințe.
Nu contează cine a produs pasajul de mai sus, din nou. Contează că nu e nici pe departe singular, în această privință: ”Ce fain ar fi să (…) . Haide să punem în constituție, că sigur se rezolvă”. Mai e și tendința de a reduce numărul articolului unde apar, că doar lucrurile importante au numere mici, și de a folosi termeni din ce în ce mai bombastici. Mă aștept pe viitor să citesc un Articol 0 (virgulă zero): ”Următoarele lucruri sunt fundamentale, fundamentale, fundamental de fundamentale, foarte, super, ioi!, ultra, mega, tulai-tușă!, dacă-nu-se-respectă-vă-ia-dracu!, hiper, mega, am-zis-super?, infinitate, o infinitate de infinități, excepțional, super-mega-ultra-excepțional de importante:”. După care să urmeze ce e mai sus, eventual adăugat și îmbunătățit.
Că veni vorba, culmea!, revizuirea sus-pomenită este prin comparație inofensivă: e limpede că e imposibil de făcut altfel decât în povești, prin urmare n-are ce strica. Nu văd ce ar putea face statul ca să ajungă să garanteze spiritul de inițiativă și cumpătarea. Însă am citit chestii mult mai sobre, în sensul că există trăsnăi care sună mult mai bine, mult mai rațional și practic – și tocmai de aia sunt atât de periculoase: de exemplu, din mai multe surse am văzut cererea de a trece în constituție dreptul la o locuință. De ce nu și un iaht? Geniul (constituțional) poate produce orice. Atunci, să nu-i uităm de la drepturi pe tinerii fermieri, bătrânii meșteșugari, oamenii de la sate, copii de la bloc, pescarii amatori, cei care vor să dețină afaceri la oraș sau case la țară. Dacă se poate, undeva mai la munte, și musai să fie răcoare și liniște – trebuie trecut în constituție și dreptul ăsta, e fundamental. Să nu uităm să punem drepturi care garantează competența funcționarilor, onestitatea politicienilor și alte tradiții milenare, drepturi care protejează economia de orice scădere, care interzic crizele financiare, care declară anti-românească noțiunea de faliment și poate și pe cea de gravitație. Să nu uităm să protejăm în constituție universul, planeta, pacea, armonia, liniștea, clima blândă, pădurea, câmpia, marea, curățenia, cursurile râurilor, câinii vagabonzi și acvila țipătoare mică – să aibă și ea drepturi, săraca.
Ce fac toate astea? Ce ar face un om care, din cine știe ce rațiuni mergând de la naivitatea extremă la probleme de dezvoltare mentală, și-ar închipui că o lampă de ulei obișnuită e casa unui geniu docil și atotputernic? Nu doar că ar risipi extrem de mult efort și nervi ca să-l facă să apară, dar, în același timp, ar uita că o lampă de ulei e foarte bună și capabilă să lumineze. Are un uz, deloc magic, dar și deloc trivial.
Adăugarea de astfel de zorzoane la Constituție (dincolo de ce există deja, și sunt destule!) nu face decât să arunce legea fundamentală în derizoriu. Face să uităm ce înseamnă pentru Constituție și drepturile de acolo termenul ”fundamental”. Face să tratăm Constituția ca pe o glumă și, în consecință, face Constituția să fie efectiv o glumă.
INTERVIURILE HotNews.ro