Consulatul, ”reteaua” si obrazul (de Vitalie Ciobanu)

Romania nu-si putea face un deserviciu mai mare imaginii sale in Republica Moldova decat tolerand starea de lucruri revoltatoare de la Consulatul din Chisinau.

Atat timp cat nu aparusera in presa acuzatiile de coruptie si comunicatul Ministerului de Interne moldovean, care dezvaluia existenta unei retele de traficanti de vize, puteai ignora aceasta realitate sau gasi pretexte pentru a amana rezolvarea situatiei. Acum, chiar vor trebui luate niste masuri.

Evident, se poate spune, pe buna dreptate, ca vina principala o poarta Voronin, care nu a mai permis deschiderea consulatelor romane la Balti si Cahul, sporind astfel intr-un mod ingrozitor aglomeratia din fata Consulatului de la Chisinau si inlesnind, pe cale de consecinta, dezvoltarea traficului ilegal cu vize. Insa recalcitranta comunistilor era cunoscuta nu de ieri-de-alaltaieri.

Trebuiau gasite solutii tocmai pentru acest gen de subversiune si primul lucru ce trebuia facut era sa eficientizezi, in masura posibilului, activitatile consulare de la Chisinau: asta insemnand o fluidizare a cererilor, prelucrarea lor rapida, dupa criterii clare, indubitabile, care sa nu se schimbe de la o zi la alta.

Ma mir ca nimeni din centrala Ministerului de Externe de la Bucuresti nu a incercat sa faca barem o verificare a sistemului on-line de programare a cererilor. Daca o faceau, ar fi descoperit cateva ciudatenii. Prima: fereastra de inregistrare se deschide doar la 12 noaptea.

De ce nu la 12 ziua? Ai impresia ca cei care au gandit softul Ambasadei Romane de la Chisinau au pornit de la premisa limitarii maximale a accesarilor – evident, nu oricine are acasa conexiune pe Internet sau o cafenea de servicii online, 24 de ore din 24, la parterul blocului in care locuieste. A doua curiozitate: programarile sunt facute pe o luna inainte.

si a treia: ti se rezerva doar cateva secunde pentru a completa formularul electronic, dupa care esti anuntat ca toate locurile sunt ocupate. Un specialist in soft de la Chisinau mi-a spus ca sistemul online de programare al ambasadei este mult prea elementar conceput si permite folosirea unor trucuri prin care se pot face programari colective de la doua-trei calculatoare. Cine manevreaza un astfel de soft controleaza intregul sistem.

Muritorii de rand sunt trimisi la plimbare, cum se spune, adica n-au de ales: vor trebui sa cumpere contra sumei de 50 de euro programarea de la smecherii care misuna in jurul Consulatului. Plata pentru niste „servicii complete” poate sa urce pana la 300 de euro. Profiturile sunt fabuloase.

Afacerea si-a dezvoltat multiple ramificatii si complicitati, inclusiv, asa cum scrie presa, in interiorul Consulatului, si nimeni nu s-a preocupat sa-i puna capat. Doar anchetele jurnalistice din ultima vreme au scos lucrurile la lumina.

Pe de alta parte, reticenta autoritatilor de la Chisinau in a dezvalui numele persoanelor banuite de coruptie de la Consulatul Roman ar putea avea nu doar functie „operativa”, ci si una politica: umflarea scandalului, discreditarea Romaniei „europene”. Numai ca aici, cum spuneam mai devreme, degeaba arati cu degetul la Voronin, daca nu-ti faci curatenie mai intai in propria ograda.

Mai bine se fixa o taxa consulara oficiala, cum procedeaza alte state UE, decat sa se declare ca viza e gratuita, dar in realitate oamenii sa plateasca pentru ea de 7-8 ori mai mult decat pentru o viza de Germania sau Franta – bani care intra in buzunarele unor samsari si nu in vistieria statului roman. Acesta este „regimul special”, acestea sunt „favorurile” oferite moldovenilor?…

Sa va mai spun niste cazuri.

Un tanar regizor basarabean (nu-i dau numele, pentru ca nu i-am cerut asentimentul pentru asta), cu spectacole de teatru montate in Romania, realizator si al unor filme de scurtmetraj, imi povestea ca a dorit sa petreaca vara aceasta o saptamana la mare pe litoralul romanesc impreuna cu familia: un baietel de 10 ani si sotia.

Regizorul are pasaport romanesc, dar sotiei, care nu a obtinut deocamdata cetatenia, viza i-a fost refuzata. „Justificarea” refuzului a sunat cam asa: „Mai du-te si fara sotie in concediu, eu asa am facut ani de zile si m-am simtit foarte bine. Hai ca te-am rezolvat si pe tine!”.

O soarta mai „fericita” a avut-o un grup de literati basarabeni, membri ai Uniunii Scriitorilor din Romania, care au prezentat la Consulat o scrisoare de confirmare din partea USR. Dupa lungi ezitari, persoana responsabila cu decizia a consimtit la un gest de marinimie: „Fie, il respect prea mult pe dl Nicolae Manolescu, dar altfel sa stiti ca nu v-as fi aprobat cererea”.

De ce n-ar fi aprobat-o? Mister profund. Probabil, ca sa prospere „reteaua”!…

Daca tine la Basarabia, daca are niste ganduri serioase cu ea, asa cum auzim mereu in discursurile oficiale, Romania ar trebui sa aiba la Chisinau cei mai calificati diplomati, profesionistii cei mai onesti, care sa fie capabili sa produca solutii, nu sa dea apa la moara propagandei comuniste.

Haosul si dezorganizarea care domnesc in acest moment la Consulatul de la Chisinau reusesc sa compromita in ochii opiniei publice eforturile cu adevarat meritorii pe care le depune statul roman spre binele conationalilor sai dintre Prut si Nistru.