Consultant HR: Cum iesi castigator dintr-un interviu pentru angajare?

Suntem curiosi sa aflam cum se desfasoara un interviu din punctul de vedere al evaluatorului. Incepand de la cum este apreciat intervievatul din punctul de vedere al tinutei sau al redactarii cv-ului, pana la asemanarile dintre intervievatii anilor ’90 si cei de astazi, consultantul HR Marilena Popa ne-a raspuns la intrebari.

Dupa ce criterii se ghideaza un evaluator in timpul interviului, cat de mult „infloresc” candidatii raspunsurile pe care le dau si ce consecinte are acest lucru in timp, precum si care abordare este mai buna – sinceritatea sau raspunsurile planificate -, aflati din raspunsurile urmatoare ale d-nei Popa.

Rep.: Cata importanta are tinuta intervievatului?

Marilena Popa: Tinuta candidatului este foarte importanta, trebuie sa fie adecvata momentului dar si pozitiei pentru care acesta candideaza. Hainele trebuie sa fie ingrijite, curate, in culori neutre, sau in orice caz, nu tipatoare. E o regula de politete. De politete fata de celalti dar si de respect de sine.

Tinuta iti poate indica un spirit rebel sau dimpotriva, un conformist; o latura dezvoltata a creativitatii sau o nevoie acuta de a fi pe placul celorlalti. Ea poate indica un ‘accent’ al personalitatii sau chiar un semn al unei tulburari ce tine de…psihiatrie.

Rep.: Este scrisoarea de intentie atat de importanta pe cat se crede?

M.P.: In functie de situatie, scrisoarea de intentie capata o anumita relevanta. De exemplu, daca anuntul solicita acest lucru, nu-l neglijati ! Este un criteriu de selectie. De aceea, acordati-i atentie asa cum ii acordati CV-ului. Incercati sa fiti concisi, sinceri si mai ales …nu copiati prea mult de la altii. Personalizati-o! Acesta este rolul ei: de a va scoate din anonimat. Totusi aveti grija sa nu cadeti in extrema cealalata, aceea in care socati recrutorul. Pentru ca, in loc sa va treaca pe lista candidatilor pentru interviu, v-ar putea pune aplicatia in folderul ”asa NU”.

Un alt exemplu ar fi atunci cand aveti initiativa de a aplica, desi nu stiti de existenta unui post vacant. Inainte de a scrie scrisoarea faceti o analiza a punctelor voastre, puternice si slabe. Ganditi-va ce post va doriti (in mod realist) si incercati sa va puneti in locul recrutorului. Scrieti apoi clar, concis si fara a uita de regulile gramaticale, de ce doriti sa aplicati. Chiar daca nu are un post vacant, recrutorul fie va va recomanda altui recrutor, fie isi va reaminti de dvs. cand postul se va ivi.

Scrisoarea de intentie isi are relevanta ei. Este hartia care va ‘ambaleaza’ CV-ul. Doar nu doriti sa devina relevanta prin…irelevanta?

Rep.:Reusiti sa evaluati un candidat destul de repede: dupa ce va ghidati mai mult, pregatirea de pe hartie sau prezenta de spirit/profesionalismul pe care il transmite intervievatul fata in fata?

M.P.: Prima impresie conteaza. Nu doar in recrutarea si selectia de personal dar si in afaceri, sau in viata de zi cu zi. Cand esti tanar recrutor este bine sa cunosti ca exista un asfel de fenomen care iti poate ghida – fie in mod gresit, fie in mod benefic – decizia. Insa cand capati experienta, intervine intuitia, doar ca aceasta trebuie corelata cu dovezi, cu o coerenta intre ce scrie in CV si ceea ce ti se arata.

De fapt, esti ca intr-un joc de puzzle, trebuie sa pui toate piesele cap la cap. Poti gresi dand crezare hartiei, la fel cum poti gresi dand crezare prezentei de spirit, naturaletei, spontaneitatii pe care le afiseaza candidatul

Rep.: Vi s-a intamplat ca datele din CV sa nu corespunda flagrant realitatii? Daca da, ce consecinte are acest lucru asupra intervievatului?

M.P.: Desigur, s-a intamplat. Este sarcina recrutorului de a verifica acest lucru. El are obligatia de a verifica unele neconcordante si de a vedea daca aplicantul a mintit, a ”inflorit” pe-ici pe-colo.Cele mai dese neconcordante apar pe zona ”soft” a cerintelor atunci cand candidatii se descriu.

De exemplu, ‘sunt proactiv’, ‘lucrez excelent in echipa’ si ‘abilitati de comunicare excelente’. Exista cazuri mai grave, chiar de impostura. Atunci lucrurile se schimba. Daca a ”scapat” verificarii (si se mai intampla!), este eliminat de pe lista candidatilor. Daca a ajuns angajat, poate fi concediat.

Rep.:Apreciati mai mult niste reactii sincere si spontane sau raspunsuri „corecte politic”, insa invatate din carti?

M.P.: Si unele si altele isi au rostul lor. Chiar daca raspunsul este invatat ,apreciez nota personala. Indica faptul ca aplicantul s-a pregatit, a dedicat timp dar este si destul de istet incat sa realizeze ca daca vrea sa pacaleasca, nu ii pacaleste doar pe ceilalti, ci si pe el.

Sfaturi pentru intervievati – care este atitudinea castigatoare, ce trebuie sa faceti si cum nu e indicat sa va purtati la un interviu, aflati in continuare:

Rep.: In ce cazuri se „blocheaza” candidatii cel mai des? Exista asa-numite „intrebari incuietoare”?

M.P.: Sunt astfel de cazuri mai ales pe zona ”soft” a interviului. De exemplu ,,Ce calitati si ce defecte consideri ca ai?” sau ‘Unde te vezi peste 5 ani?’ . Prima intrebare are menirea de a afla in ce masura candidatul are exercitiul de a reflecta asupra actiunilor sale, asupra sa ca persoana. Cealalta intrebare are rol de a indentifica in ce masura candidatul a reflectat la propria cariera si la propria viata, in ce masura are o imagine, o proiectie a viitorului.

Blocaje apar adesea la intrebari care n-au un raspuns prestabilit. De fapt, rolul evaluatorului nu este acela de a bloca. Scopul interviului este de a afla in ce masura candidatul se potriveste postului deschis, care sunt calitatile lui, dar si ”zonele de dezvoltare”. Iar in final, de a obtine o evaluare pe cat se poate de corecta.

Exista si situatii cand chiar recrutorul se abate de la ”bunele practici” sau incearca sa prinda candidatul cu ‘garda jos’. Este posibil sa analizeze reactia dvs. la stres sau, pur si simplu, are o zi mai proasta. Oricum, nu uitati ca din momentul in care ati trimis aplicatia si pana la angajare (de fapt, si dupa angajare), sunteti tot timpul evaluati.

Rep.: Exista trucuri care ar putea fi folosite de candidat, in timpul interviului, spre propriul avantaj?

M.P.: Trucuri? Sa fie el insusi. Iar lucrul asta se va reflecta in limbajul lui verbal si non-verbal. Sa fie increzator in el insusi.

Rep.: Ce il dezavantajeaza?

M.P.: Categoric impertinenta, sfidarea, condescendenta. A nu se confunda cu siguranta de sine. Iar asta, indiferent de pozitia pe care aplica.

Rep.: Puteti face o comparatie intre atitudinea fata de un job a tinerilor din 2008 si a celor din anii ’90? Sunt tinerii de acum mai siguri pe ei, mai pregatiti profesional, mai determinati sa munceasca mai mult pentru un job bine platit?

M.P.: Ca si tinerii anilor 2000, si cei din anii ’90 aveau aspiratii, dorinte adesea nerealiste. Asta este o caracteristica a tineretii. Am intalnit tineri care cred ca totul li se cuvine. De exemplu, pentru ca au terminat o facultate, cred ca sunt indreptatiti la un salariu de 10 ori mai mare decat al parintilor lor.

Am intalnit insa si tineri constiinciosi, care incearca sa-si modereze asteptarile, care isi dau silinta, au rabdare, sunt dornici si pasionati sa munceasca. Acestia au cele mai mari sanse la un job bine platit., iar faptul ca l-ai obtinut inseamna ca cineva ti-a acordat increderea.

In concluzie, nu cred ca tinerii anilor 2008 sunt mai siguri pe ei, mai pregatiti profesional sau mai determinati sa munceasca mai mult decat cei din anii ’90. Ei au acum alti stimulti, alte modalitati de a invata, alte modalitati noi de a munci. Visele au ramas insa la fel de mari ca ale celor din ’90.