Continuă trendul mutatului de la oraș la sat, 145.000 într-un singur an. Mărturii ale celor care au făcut pasul

Mai mulți dintre orășenii care s-au mutat la țară în ultimii ani au povestit pentru HotNews cum au resimțit în această vară fenomenele extreme, de la căldură și secetă la ploile cu grindină. Aceștia sunt convinși că migrația din urban în rural va continua și în anii următori.

• „Seceta și lipsa apei devin provocări majore, în special pentru comunitățile din sudul țării”, susține Andy Hertz, fondatorul celui mai mare grup de pe Facebook al orășenilor care au migrat în mediul rural, Mutat la țară – Viața fără ceas. 

În 2024, am avut „cea mai călduroasă vară din istorie”, cu secetă, căldură extremă și restricții de apă potabilă în multe zone ale țării, urmată de o toamnă cu inundații catastrofale. În condițiile în care cel puțin la prima vedere, românii cel mai afectați de efectele schimbărilor climatice sunt cei care locuiesc în mediul rural, HotNews a vrut să afle și perspectiva orășenilor care s-au mutat recent la țară despre noile provocări ale vieții.

Sunt ei mai îngrijorați acum, după ce au suferit de temperaturi de peste 40 de grade, culturile li s-au uscat în grădină sau au văzut la tv mii de gospodării distruse de inundații? Vor să se mute înapoi în orașe, care, măcar teoretic, sunt mai puțin expuse fenomenelor extreme?

Am încercat să aflăm opiniile unor oameni care trăiesc în zone cât mai diverse ale României și am stat de vorbă și cu fondatorul celui mai reprezentativ grup de pe Facebook în ceea ce privește orășenii mutați la țară. 

Ce s-a întâmplat în 2022

În ultimii ani, tot mai mulți oameni au lăsat orașele pentru sate. Un vârf al acestui trend a fost înregistrat în 2022, când datele oficiale de la Institutul Național de Statistică arată că 145.000 au făcut această schimbare, potrivit Panorama.

Un lucru important de precizat este însă acela că majoritatea au căutat localități mai apropiate de marile orașe, pentru a beneficia totuși de o minimă infrastructură: drumuri, internet bun (eventual pentru a lucra de la distanță) etc.

Comunitatea de pe Facebook „Mutat la țară – Viața fără ceas”, care a ajuns la 320.000 membri, este doar unul din grupurile de pe internet unde românii care au făcut acest pas schimbă informații utile despre noua lor viață.

S-au speriat „neoruralii” de fenomenele extreme

„Dimpotrivă, cea mai călduroasă vară din istorie i-a făcut pe orășenii mutați la țară să aprecieze mai mult traiul la sat.

În general, „neoruralii” nu se ocupă de agricultură la scară mare, însă recoltele din grădinile de gospodărie au fost într-adevăr ceva mai complicate, din cauza căldurii și secetei. În urma discuțiilor online și offline, se pare că tot mai mulți oameni caută soluții de stocare a apei. 

Soluțiile ar fi rețele mai serioase de apă pentru sate și irigații de câmpie, iar pentru cazurile particulare permacultura.

Am aflat că în Belgia sub fiecare casă există rezervoare de apă de ploaie pentru toaletă și grădinărit. 

Seceta și lipsa apei devin provocări majore, în special pentru comunitățile din sudul țării și am discutat acest subiect pe grup”, susține Andy Hertz, fondatorul grupului „Mutat la țară – Viața fără ceas”. 

El însuși este unul dintre românii care au lăsat orașul pentru a se muta în Tarnița, o localitate de munte din județul Hunedoara. 

Andy Hertz se numără însă printre cei care nu au suferit atât de mult din cauza căldurii din 2024. El spune că în această vară temperaturile la el localitate nu au depășit 32 de grade, iar grădinăritul nu a fost afectat. 

„M-a șocat observația unui grădinar că nimic nu mai crește afară”

În schimb, Cristina Miroescu, care în 2019 s-a mutat într-un sat la 10 kilometri de Oradea, spune că temperaturile mari din acest an au făcut ca recolta din grădină să fie una slabă. 

„Ce m-a șocat a fost observația unui grădinar cu experiență care a spus că nimic nu mai crește afară și am observat la unii vecini că au grădinile acoperite cu plasă de umbrire pentru a le feri de soare”, povestește Cristina. 

„Unde am simțit cel mai abitir consecințele soarelui arzător a fost în apicultură. Încă din iunie, albinele nu au avut ce să culeagă nici măcar pentru a întreține colonia. Dacă în alți ani aveam ultima extracție de miere în august, anul acesta am hrănit noi albinele, începând cu iunie”, a mai declarat Cristina.

Cristina recunoaște că ea și soțul ei depind de veniturile obținute la oraș și spune că a observat că cei care o duc bine în satul ei sunt oamenii care au terenuri și utilaje cu care le lucrează. 

„Sătenii nu mai cresc animale, deci fân și cereale nu se mai caută, iar cei trei mari ciobani din zonă au renunțat din cauza sistematizării teritoriului”, mai spune Cristina. 

„O grindină te poate lăsa fără un mijloc de trai”

Răzvan Ene care s-a mutat într-un sat din Dâmbovița în 2015 recunoaște că în ultimul timp este din ce în ce mai greu. Tânărul crede că schimbările climatice au un impact mare în mediul rural, față de oraș. 

„O grindină te poate lăsa fără provizii valoroase și chiar fără un mijloc de trai”, spune Răzvan. 

Totuși, mai spune tânărul, „în ultimii ani, multe familii tinere care practică agricultura în regim sănătos s-au mutat la sat. Au fost sădite plante care până în trecut nu erau pe teritoriul țării noastre, iar sensibilitatea lor este mai mare la schimbările climatice.

Căldura exagerată urmată de scăderi bruște de temperatură, aduce boli și pagube; creează stres plantelor, iar acestea fie se îmbolnăvesc și mor, fie supraviețuiesc, dar pierd productivitatea și roadele”, spune Răzvan. 

„A fost greu să accept că totul se arde”

Andra Velicu locuiește în satul Cerbureni din județul Argeș de anul trecut. Ea recunoaște că această vară a reprezentat o suferință pentru ea și soțul ei. 

„Poate am fi putut să luăm niște măsuri suplimentare, precum plasa de umbrire pentru grădină sau o altă alegere de plantare, în care să conteze umbra unor copaci. Dar a fost extrem de greu să faci față pe un deal, într-o curte aflată în pădure, și să accepți că totul se arde”, spune ea. 

Cuplul a încercat permacultura și Andra spune că a plâns de ciudă când toate plantele companion și cele care ar fi trebuit să respingă dăunătorii legumelor nu au făcut față. 

„A fost o grădină plină de mentă, lavanda, crăițe, gălbenele, busuioc, cimbru și, chiar și așa, absolut toți dăunătorii ne-au invadat. La caniculă de peste 60 de zile, timpii lor de înmulțire au fost atât de mari, că nu am mai putut lupta cu ei natural 100%”, mărturisește fosta orășeancă.

Va continua trendul mutării de la oraș la țară?

Fondatorul grupului „Mutat la țară – viața fără ceas” este de părere că „acest trend este abia la început”, în ciuda fenomenelor climatice. 

„Unii se tem, alții caută soluții. Sunt convins că peste 10 – 20 de ani, în marile orașe, la bloc, vor rămâne oamenii săraci, iar cei flexibili, inovativi, deschiși la schimbare se vor muta, dacă nu au făcut-o deja”, spune Hetz.

Acesta mai spune că nu cunoaște oameni care să se fi mutat de la oraș la țară și, din cauza greutăților, să fi făcut drumul înapoi, deși știe personal mii de membri ai grupului de pe Facebook pe care l-a fondat.  

Cristina Miroescu este și ea de părere că va continua acest exod de la oraș la sat.

„Cu toate astea, poate deveni o catastrofă pe termen lung dacă se păstrează obiceiurile de genul: construcții pe parcele mici de teren, betonarea curților, fără măcar a compensa prin plantarea de arbori, împrejmuirea proprietăților cu fundații de beton, peisagistica ornamentală, irigarea gazonului, cositul excesiv, intervențiile asupra terenurilor pentru a le schimba orientarea naturală, naveta la oraș pentru cumpărături, serviciu, școală sau distracție, defrișări de pădure pentru crearea de drumuri de acces, arderea resturilor vegetale etc.”

Cristina mai spune că mulți se gândesc la viața idilică de la țară dar nu conștientizează că „poate sunt alergici la fân sau că aici sunt țânțari și muște, buruieni și spini, că vecinii cresc animale și poate miroase, că e prea cald, prea frig sau bate prea mult vântul, că vine viitura la o ploaie mai serioasă, că e noroi, și câte și mai câte”. 

Cum au evoluat prețurile imobiliare la țară în ultimii ani?

Andy Hertz dă exemplul satului unde locuiește, Tarnița din județul Hunedoara. 

„Dacă în urmă cu 7-8 ani, o casă costa cel mult 10.000 de euro, în prezent nu mai găsești una cu apă și teren frumos la sub 50.000 euro”. 

Acesta mai spune că, din ce a observat personal, dar și din discuțiile cu alți oameni de grup, infrastructura rurală este din ce în ce mai bună. 

Sebastian Bădicel care s-a mutat de la Iași în comuna Vlădeni, la 45 kilometri de oraș, spune că această mutare nu este neapărat mai rentabilă din punct de vedere financiar, dar cei care o fac au de câștigat din punct de vedere al calității vieții. 

„La țară nu muncești să strângi să ai bani, ci muncești să ai în continuare ce munci”, spune Bădicel. 

Nici Andy Hertz nu crede că se poate vorbi de rentabilitatea vieții la sat comparativ cu cea de la oraș, ci doar de schimbarea stilului de viață. 

„O provocare constantă a fost și este eficientizarea resurselor”

Andreea Marina locuiește de doi ani într-un sat de lângă Cluj, alături de iubitul ei. Tânăra mărturisește că mutarea la sat a fost „cea mai rentabilă decizie pe care a luat-o”. 

„O provocare constantă a fost și este eficientizarea resurselor. Ne-am propus să folosim cât mai mult energia solară, având panouri fotovoltaice, dar să învățăm și să producem cât mai multe lucruri în gospodărie. Astfel, de multe ori, ne organizăm activitățile în funcție de vreme și învățăm constant să ne adaptăm”, explică ea. 

Despre viitorul vieții la sat, ea crede că depinde de noi și conștientizarea noastră asupra provocărilor și oportunităților. 

„Fiecare trebuie să gândim strategii adaptabile și să ne educăm continuu în ceea ce privește sustenabilitatea. Dacă ne angajăm să învățăm și să ne dezvoltăm abilitățile, viața la sat poate rămâne o opțiune viabilă pentru orășeni, în timp ce oferă nu doar un stil de viață mai sănătos, ci și o legătură mai profundă cu natura”, încheie Andreea.