Crin Antonescu, un politician care se pricepe la fotbal

Dl Antonescu a acordat TVR un interviu lung în care n-a spus nimic. Personajul e extraordinar, de fapt. Regele sondajelor pentru prezidențiale (cele în care absentează dl Ponta) e gol. Întreg discursul său gravitează în jurul temei Băsescu. Dacă elimini referirile de orice fel la presedintele actual, pe cale să-și încheie definitiv mandatul, setul de idei politice ale challengerului Antonescu este nul. Omul n-are niciun fel de proiect politic, ceea ce-l face mult mai periculos decât cineva care are un proiect politic prost. Tendința politicienilor aflați în situația asta este să-și acopere goliciunea cu ideile care circulă în anturajul lor. În cazul dlui Antonescu, e vorba de oameni gen Dan Voiculescu, colegul de alianță, sau Sorin Roșca Stănescu. Nicio surpriză, în acest caz, ce fel de discurs reușește să pătrundă printre diatribele constante la adresa actualului locatar al Cotrocenilor. Un anti-occidentalism primar, vag paranoic, o retorică așa-zis(nb!) ”naționalistă”, care n-are nimic de-a face cu interesul național, ci doar cu interesul privat al câtorva indivizi care nu vor să-și piardă privilegiile.

O retorică de genul: ”România este o ţară legată de mâini şi de picioare în peisajul european, o ţară aflată în defensivă” – ca să citez din interviul cu pricina. E tipic, asta. Nu, România nu e aflată în defensivă, n-o atacă chiar nimeni. Un număr de țări europene insistă ca statul nostru să respecte regulile unui stat de drept, să asigure funcționarea corectă și independența justiției, să nu dea înapoi de la lupta împotriva corupției și asigurarea integrității funcțiilor publice. Atât. Asta nu e un atac la națiunea română. Nu e un atac la mine, nu e un atac la voi, chiar din contră. E eventual un atac la adresa dlui Voiculescu, de exemplu, în ce privește problemele de natură penală pe care le are. E un atac la cei care ar vrea să fie privilegiați în raport cu ANI, cu justiția șamd. Doar la ei. Iar pentru dl Antonescu, ei sunt ”România”.

Bun. Dincolo de asta, președintele PNL, din păcate pentru el, trebuie totuși să-și intre în alt rol pe care a acceptat să-l joace: cel de șef al comisiei pentru revizuirea Constituției. Și aici are destul prilej să recurgă la discursul său preferat, dând replici știți-voi-cui. Dar mai trebuie și să spună efectiv cam ce ar vrea să apară în legea noastră fundamentală. Or, aici liderul comisiei, al PNL și al Senatului are o sarcină ceva mai grea. Iată ce idee a produs în interviul cu pricina:

„Alegerile parlamentare şi prezidenţială trebuie să fie separate, nu mi se pare esenţial că sunt patru sau cinci ani pentru un mandat. În termeni fotbalistici, campionatul european şi cel mondial, din patru în patru ani, dar nu suprapuse”
(Crin Antonescu)

Splendid argument. Haide să facem Constituția în termeni fotbalistici. Poate îi dăm un rol acolo și lui Victor Pițurcă, dacă-i bate azi pe unguri. Asigurăm separația puterilor între antrenori și finanțatori și îl punem pe G. Becali la Curtea Constituțională de fiecare dată când Steaua ajunge în ”primăvara europeană”.

Să fim bine înțeleși, n-am absolut nimic cu folosirea comparațiilor și metaforelor în discurs. Din contră, o analogie poate face un punct de vedere nu doar cu mult mai clar, ci și mult mai accesibil. Dar analogia trebuie să fie validă, să compare ce e comparabil, relația între elementele dintr-o parte a ei să fie similară cu cea din cealaltă parte. Și eu am recurs la o astfel de analogie, una chiar cu fotbalul, ca să arăt un lucru pe care sportul îl are în comun cu funcționarea justiției: în ambele cazuri există și se aplică reguli scrise și inteligibile; iar arbitrii – dincolo de termen – nu au voie să acționeze arbitrar. Domeniile între care am făcut analogia erau foarte diferite, însă în context relația între ”arbitri”, ”jucători” și ”reguli” era similară.

Or, aici nimic nu e similar. Da, Campionatele de fotbal nu sunt suprapuse. De ce? Păi, între altele, pentru că sunt aceiași jucători care joacă și într-o parte și în alta. Ar vrea dl Antonescu să fie simultan și președinte și parlamentar? Sau cum? Comparația n-are sens. Apoi, campionatele sunt separate pentru microbiști, ca să aibă parte de spectacol cât mai mult timp. De asta dorește să separe șeful Comisiei de revizuire a Constituției cele două alegeri? Ca să aibă parte electoratul de spectacol? Din nou, analogia e perfect stupidă. Cele două campionate de fotbal nu au, în sine, în ce privește rezultatul, absolut nimic în comun. Și aici comparația eșuează: alegerile sunt legate prin rezultatul lor, președintele și parlamentul, împreună cu guvernul învestit, trebuie să ajungă la o înțelegere, au atribuții care le cere o formă de colaborare. E un aspect critic în ce privește constituția actuală, cu alte cuvinte există un motiv solid pentru care cele două alegeri ar trebui suprapuse: evitarea coabitării. Nu știu ce anume ar fi analog cu coabitarea politică în ce privește campionatele de fotbal, poate ne explică dl Antonescu cândva. Sigur, e posibil ca revizuirea să schimbe substanțial această stare de lucruri, rolul Președintelui și relația lui cu Parlamentul – poate ne lămurește chiar persoana care conduce comisia de revizuire, nu? Nu. Citez: ”Prin noua Constituţie văd un regim parlamentar foarte bine conturat, cu un preşedinte nu decorativ, dar cu atribuţii foarte clare.” Ironic, nu? Liderul PNL vede ceva bine conturat și foarte clar, doar că nu poate să-l exprime.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro