Cristian Teodorescu, un profesor de fizică, s-a dus la o secție de poliție să depună plângere contra unui vecin, dar s-a trezit dus cu forța într-un spital de psihiatrie. „Am fost adus de poliție și nu sunt de acord”. Cristian nu e singurul caz de acest gen

România postcomunistă e campioană recidivistă la CEDO în ceea ce privește încălcarea drepturilor persoanelor cu afecțiuni psihice. Bună parte din abateri se referă la internări nevoluntare pe secții sau în spitale de psihiatrie, dar și la relele tratamente din aceste instituții, scrie site-ul de investigații Snoop într-o serie de articole pe tema ratării reformei în sănătatea mintală. 

În 2012, CEDO i-a dat dreptate lui Cristian Teodorescu, un profesor de fizică la un liceu din Brăila, care, cu opt ani înainte, fusese internat fără consimțământul său la spitalul de psihiatrie „Sf. Pantelimon”. 

În decembrie 2004, Teodorescu, aflat în depresie (diagnosticată ulterior) după moartea tatălui său și suferind de insomnie, a mers la o secție de localitate să depună o plângere legată de zgomote și mirosuri care veneau din apartamentul vecin. Nu era prima plângere depusă după decesul din familie. În lunile anterioare mai reclamase tăierea rețelei de distribuție de gaz, deși își plătise facturile, și defecțiuni ale propriei mașini, pe care le califica ca fiind acte de sabotaj. 

După plângerea legată de vecin, a fost interogat de comandantul secției de poliție, care, spune Teodorescu, l-ar fi făcut „nebun”. Deși nu era violent și nu avea în istoricul medical diagnostice psihiatrice,  doi polițiști l-au dus la un spital de psihiatrie, unde a fost internat fără consimțământul său și fără a fi consultat. I-au dat să semneze o hârtie de consimțământ pentru internare și tratamentul administrat. Teodorescu a luat un pix și a scris: „am fost adus de poliție și nu sunt de acord”. Și s-a semnat. 

Potrivit declarației date de medicul psihiatru, care l-a evaluat abia a doua zi, Teodorescu nu înțelegea de ce a fost adus la spital. Era șocat.  

A fost eliberat a doua zi

Peste noapte, profesorul de fizică a fost ținut „într-o încăpere cu ferestre cu grilaj şi o uşă metalică încuiată şi i s-au administrat, fără acordul său, sedative, după ce a fost ameninţat că va fi legat şi internat pe o perioadă nedeterminată” (conform dosarului de la CEDO). 

A doua zi, după examenul psihiatric, medicul a constatat că Teodorescu suferă de „depresie și oboseală” și l-a externat. Conform fișei sale medicale, a fost „internat după ce a fost adus de poliţie pentru mai multe plângeri împotriva unui vecin”. Iar pe documentul de „ieșire din spital” se menționa că starea sa era „identică” cu cea de la internare. 

Dată fiind internarea lui Cristian Teodorescu fără o evaluare prealabilă, CEDO a considerat că lipsirea sa de libertate nu a fost justificată și că îi fuseseră încălcate drepturi fundamentale.

Nu a fost singurul caz de internare nevoluntară abuzivă ajuns în fața Curții Europene. Printre cazurile similare se numără: N. contra României (2008), Atudorei contra României (2008), Ulisei Grosu contra României (2012), B contra României (2003), Parascineti contra României (2005), precum și cauza R.D. și I.M.D contra României (2014).

„În cauzele Cristian Teodorescu, Parascineti și cauzele N., R.D. și I.M.D., au fost relevate probleme structurale legate de supraaglomerarea și condițiile de viață, tratamentul și îngrijirea neadecvată a pacienților din unitățile sanitare cu specializarea psihiatrie din România, privarea – apreciată ca fiind ilegală – de libertate a unor pacienți internați nevoluntar în astfel de instituții”, arată un raport special al Avocatului Poporului (AP) de anul acesta, care monitorizează implementarea deciziilor CEDO.

Citește mai multe, pe Snoop.ro.