Crâmpeie din povestea fără de sfârșit a siluirii populiste a resurselor publice. OMV Petrom și taxa de solidaritate

În 29 decembrie 2022, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență (nr.186) privind instituirea unei noi taxe cu aplicare temporară – denumită contribuție de solidaritate – asupra veniturilor considerate excepționale ale companiilor din energie, motivată astfel în preambul[2]:

Având în vedere necesitatea atenuării efectelor economice directe ale creșterii prețurilor la energie, ținând cont de prevederile Regulamentului (UE) 2022/1854 al Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie, ce stabilesc în sarcina statelor membre obligația de a adopta și publica, până la data de 31 decembrie 2022, măsurile de punere în aplicare a contribuției de solidaritate temporare asupra profiturilor excedentare generate de către societățile din Uniune și sediile permanente care desfășoară activități în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, ținând cont, în principal, de necesitatea creșterii independenței energetice, finanțării investițiilor strategice, precum și a investițiilor în eficiența energetică și/sau în energia din surse regenerabile, având în vedere că nerespectarea cerinței prevăzute la art. 14 alin. (3) din Regulamentul (UE) 2022/1854 ar putea conduce la inițierea de către Comisia Europeană a unei proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva României ,în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art.115 alin.(4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

Regulamentul UE 2022/1854, adoptat în octombrie 2022, printre cele 72 de alineate ale preambulului a oferit de asemenea o motivare a (posibilității) instituirii temporare a unei contribuții de solidaritate asupra veniturilor excepționale realizate de companiile din energie în termenii următori[3]:

(51) Contribuția de solidaritate temporară ar trebui să funcționeze ca o măsură de redistribuire pentru a se asigura faptul că societățile vizate care au obținut profituri excedentare ca urmare a circumstanțelor neprevăzute contribuie proporțional la remedierea crizei energetice de pe piața internă.

(52) Baza de calcul a contribuției de solidaritate temporare o reprezintă profiturile impozabile ale societăților și sediilor permanente care au domiciliu fiscal în Uniune din sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, astfel cum sunt stabilite în tratatele bilaterale sau în legislațiile fiscale naționale ale statelor membre pentru exercițiul financiar care începe la 1 ianuarie 2022 și/sau la 1 ianuarie 2023 ori ulterior acestor date și pentru întreaga lor durată respectivă. Statele membre care impozitează doar profiturile distribuite ale societăților ar trebui să aplice contribuția de solidaritate temporară profiturilor calculate, indiferent de distribuirea acestora. Exercițiul financiar este determinat prin trimitere la normele în vigoare în temeiul legislațiilor naționale ale statelor membre.

(53) Numai profiturile realizate în 2022 și/sau 2023 care depășesc o creștere de 20% a profiturilor impozabile medii generate în cele patru exerciții financiare care încep la 1 ianuarie 2018 sau după această dată ar trebui să facă obiectul contribuției de solidaritate.

(54) Această abordare ar asigura faptul că o parte din marja de profit, care nu se datorează evoluțiilor imprevizibile de pe piețele energiei în urma războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, ar putea fi utilizată de societățile din Uniune și sediile permanente în cauză pentru investiții viitoare sau pentru asigurarea stabilității lor financiare în timpul crizei energetice actuale, inclusiv pentru industriile mari consumatoare de energie. Această abordare a stabilirii bazei de calcul ar asigura proporționalitatea contribuției de solidaritate în diferite state membre. În același timp, stabilirea unei rate minime ar trebui să asigure faptul că contribuția de solidaritate este atât echitabilă, cât și proporțională. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a aplica o rată mai mare decât 33% pentru contribuția lor de solidaritate. Acest lucru ar trebui să permită statelor membre în cauză să își stabilească rata preferată pe care o consideră acceptabilă și adecvată în cadrul sistemelor lor juridice naționale.

(56) Contribuția de solidaritate ar trebui utilizată pentru: (i) măsuri de sprijin financiar destinat consumatorilor finali de energie și, în special, gospodăriilor vulnerabile, spre a atenua efectele prețurilor ridicate la energie; (ii) măsuri de sprijin financiar pentru a contribui la reducerea consumului de energie; (iii) măsuri de sprijin financiar pentru susținerea întreprinderilor din industriile mari consumatoare de energie; și (iv) măsuri de sprijin financiar pentru dezvoltarea autonomiei energetice a Uniunii. Statelor membre ar trebui, de asemenea, să li se permită să aloce o parte din încasările obținute din contribuția de solidaritate temporară pentru finanțarea comună. Aceste măsuri necesită o flexibilitate considerabilă pentru a se ține seama de procesele bugetare ale statelor membre.

(66) În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăți în aplicarea prezentului regulament și, în special, a contribuției de solidaritate temporare, acesta ar trebui să se consulte, după caz, cu Comisia Europeană, în conformitate cu articolul 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

Revenind la prevederile ordonanței de urgență 186, în articolul 2, alineatul 1, se stipulează că în România contribuția de solidaritate se calculează prin aplicarea unei cote de 60% asupra bazei de taxare, așa cum este aceasta definită în articolele 1 și respectiv 2 (alineatele 2 la 12). În prezent ordonanța respectivă este examinată în Parlament, intenția deja anunțată fiind aceea de a-i completa prevederile, în special cele de la articolul 1.

De ce este nevoie ca textul ordonanței să fie modificat în Parlament? Pentru că OMV Petrom a anunțat din start că nu va plăti respectiva contribuție de solidaritate dat fiind că, în conformitate cu structura veniturilor realizate din afacerile companiei, legea nu i se aplică.

Anunțul a provocat un scandal serios la începutul anului curent, cu acuze aruncate într-o parte și în alta, cu țâfne patriotarde în declarații sforăitoare. Ici și colo au apărut și întrebări și comentarii serioase – de ce Guvernul vrea musai să aplice un procent de 60% și nu unul mai mic, de 33%, lăsând și companiilor resurse pentru atât de necesarele investiții viitoare?; așa cum a fost ordonanța aprobată în Guvern, OMV Petrom are dreptate să avertizeze că nu i se aplică etc. – dar s-au pierdut în marea masă a abordărilor tari și alături cu subiectul.

DE CE ATÂTA SUPĂRARE? (I)

Deficitul bugetar a fost de 80 de miliarde de lei în 2021 (6,72% din PIB) și de 81,01 miliarde de lei anul trecut (5,68% din PIB). Necesarul de finanțare externă a Guvernului a fost de 131,8 miliarde de lei în 2021 și de 148,6 miliarde de lei în 2022. În fine, deficitul de cont curent al României a fost de 16,950 miliarde de euro în 2021 (7% din PIB) și de 26,57 miliarde de euro în 2022 (8,9% din PIB).

Fie și numai aceste cifre și sunt suficiente pentru a arăta ce nevoie de bani are Guvernul și de ce se zbate să îi obțină în primul rând din acele surse care sunt la-ndemână, în condițiile în care nu poate conta prea mult pe creșterea bruscă a performanței ANAF de a scoate la lumină zonele gri, din care colectarea de impozite și taxe se face cu dificultate.

Oportunitatea instituirii contribuției de solidaritate a venit ca o mană din cer pentru coaliția guvernamentală PSD-PNL-UDMR. În ce sens?

Înainte de a prelua în legislația locală regulamentul european, România avea deja o serie de suprataxe aplicate firmelor din sectorul energetic – constată RFI[4]. Companiile din domeniul gazelor naturale plătesc deja un impozit de 80% din veniturile suplimentare obținute ca urmare a procesului de liberalizare a pieței și un impozit asupra veniturilor suplimentare offshore. Producătorii de energie electrică plătesc o contribuție la fondul de tranziție energetică, respectiv sută la sută din veniturile obținute peste tariful de vânzare de 450 lei pe MWh. Firmele care fac comerț cu energie electrică și gaze naturale sunt obligate prin lege să plătească toate veniturile care depășesc costul de achiziție plus o marjă de profit de 2%. Banii se duc la fondul de tranziție energetică.

Dacă Bucureștiul nu ar fi instituit această contribuție de solidaritate sau dacă ar fi fixat-o la 33% ori la 20% ar fi fost la fel de bine, doar că foamea de venituri la bugetul statului este foarte mare. De altfel, anterior aprobării ordonanței 186 ministrul de finanțe Adrian Câciu anunțase că pentru a deconta facturile furnizorilor care suportă plata plafonată a prețurilor de care beneficiază consumatorii se folosesc banii din fondul pentru tranziția energetică; acum ar trebui ca în același scop să fie folosită și contribuția de solidaritate.

Conform unui comunicat transmis de OMV Petrom către Bursa de Valori București, compania a virat în 2022 la bugetul de stat 20 de miliarde de lei, din care impozitul pe profit a fost de 2,2 miliarde de lei.[5] Pentru 2023 compania are un plan de investiții de 6 miliarde de lei, iar în centrul planului său stă proiectul de exploatare offshore a gazelor din Marea Neagră (zăcământul „Neptun Deep”).

În altă ordine de idei, și Rompetrol Rafinare a transmis Bursei de Valori următorul comunicat: Compania Rompetrol Downstream, subsidiară a Rompetrol Rafinare, s-a conformat voluntar măsurilor adoptate de Guvern pentru reducerea prețurilor carburanților în anul 2022. Impactul compensării prețurilor la carburanți cu 25 bani pe litru (diferența până la 50 bani pe litru fiind susținută de stat), este de 35 de milioane de dolari, sumă care a fost suportată de companie pentru a susține măsura luată de autorități.[6]

OMV Petrom, liderul pieței, care operează benzinăriile „Petrom” și „OMV”, a anunțat că măsura de a reduce benevol prețurile la carburanți a avut un impact asupra bugetului companiei de 470 de milioane de lei, circa 100 de milioane de dolari.

Se poate deci extrapola că, în total, companiile petroliere care operează benzinării au contribuit probabil cu circa 200 de milioane de dolari la protecția consumatorilor români. Deși Guvernul a avut un parteneriat cu companiile petroliere prin care a scăzut prețurile la pompă cu 50 de bani per litru, nu a comunicat public valoarea contribuției acestora la protecția consumatorilor în anul 2022, ceea ce nu onorează Palatul Victoria.

DE CE ATÂTA SUPĂRARE (II)

OMV Petrom a anunțat (joi, 12 ianuarie ac.) într-un raport transmis Bursei de Valori că se așteaptă să nu achite taxa de solidaritate pentru anul fiscal 2022, impusă prin OUG nr. 186[7]:

Regulamentul UE 1854/2022, care a introdus o contribuție de solidaritate cu caracter temporar, a fost transpus în legislația românească prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.186. În baza rezultatelor noastre financiare preliminare aferente anului 2022 și a prevederilor acestei ordonanțe de urgență, ne așteptăm ca OMV Petrom să nu intre în scopul acestei contribuții de solidaritate pentru anul fiscal 2022, având sub 75% din cifra de afaceri din sectoarele definite: extracția țițeiului, extracția gazelor naturale, extracția huilei și fabricarea produselor obținute din rafinarea petrolului.

Apoi și Ministerul de Finanțe a dat publicității un comunicat prin care, fără să dea neapărat o replică punctuală OMV Petrom, atrăgea atenția că întreg sectorul energetic este vizat de noua contribuție de solidaritate:

Conform art. 1, alin. (1) din ordonanța Guvernului, taxa de solidaritate se aplică firmelor care au cifra de afaceri de peste 75 % inclusiv, din activități desfășurate în sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor, cu codurile CAEN: (i) 0610 – «Extracția țițeiului», (ii) 0620 – «Extracția gazelor naturale», (iii) 0510 – «Extracția huilei», (iv) 1910 – «Fabricarea produselor de cocserie» și (v) 1920- «Fabricarea produselor obținute prin rafinarea petrolului». Codurile CAEN și ponderea cifrei de afaceri au fost stabilite conform, Articolul 2 (Definiții), punctul 17, din Regulamentul (UE) 2022/1854. Contribuția de solidaritate se datorează și de către părțile afiliate.

Ulterior Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională pentru Resurse Minerale au demarat controale specifice la OMV Petrom[8], dar și la alte companii energetice. Demonstrativ. Romgaz a anunțat că nu se pune problema să nu plătească contribuția de solidaritate.

După ce OMV Petrom a publicat anunțul prin care atrăgea atenția că nu va plăti contribuția de solidaritate, Dumitru Chisăliță scria pe pagina Asociației „Energia Inteligentă”[9]:

În data de 28 decembrie 2022, pe repede înainte, apărea fără nici o dezbatere OUG 186, care stabilea instituirea taxării supraprofiturilor pe zona de extracție oil&gas&coal, ținta principală a acestui OUG fiind OMV Petrom. Taxa a fost aplicată tuturor companiilor din acest sector. Dar, modul în care a fost scrisă OUG 186/2022 face ca exact firma vizată să nu se încadreze în condițiile legii pentru a fi supra-suprataxată! Victima sigură a legii fiind compania ROMGAZ! Încă o dată, statul a făcut-o lată.

Acuzațiile aduse companiei sunt nefondate, atât timp cât aceasta respectă legea. Nu se pune problema că OMV Petrom nu vrea să plătească, LEGEA prevede că nu trebuie să plătească. OUG 186/2022 prevede obligația achitării unei contribuții de solidaritate pentru anul fiscal 2022, dacă cel puțin 75% din cifra de afaceri provine următoarele sectoare: extracția țițeiului, extracția gazelor naturale, extracția huilei și fabricarea produselor obținute din rafinarea petrolului. Conform rezultatelor financiare preliminare aferente anului 2022, OMV Petrom are în anul 2022 sub 75% din cifra de afaceri din sectoarele definite în OUG 186/2022.

Aparent Dumitru Chisăliță a riscat pronunțându-se înainte ca Ministerul Finanțelor Publice să-și fi încheiat controlul la OMV Petrom și să-i publice concluziile. Inițial, ministrul Adrian Câciu ne-a asigurat că în maxim două – trei săptămâni controlul va fi finalizat și toată lumea va vedea că și OMV Petrom se încadrează în prevederile ordonanței 186. Am intrat în ultima decadă a lunii martie și concluziile controlului nu s-au publicat. Bănuim de ce.

Ordonanța 186 a trecut de Senat și, așa cum au aflat cei de la Economica.net, în drumul său spre Camera Deputaților grupul parlamentar PSD a introdus câteva amendamente care, dacă în final vor fi adoptate, ar putea crea cadrul legal prin care OMV Petrom să fie totuși obligată să plătească taxa.[10] Asta dacă nu se va găsi cineva să atace la CCR legea de aprobare a ordonanței 186 pentru că s-au încălcat principiile bicameralismului (pentru că în Senat nu s-au dezbătut aceleași amendamente ca și în Camera Deputaților, s-au mai văzut cazuri).

Una peste alta, din moment ce se simte în coaliție nevoia să fie modificat prin lege articolul 1 din ordonanță, astfel încât să lărgească baza de calcul la care se va aplica contribuția de solidaritate (ca să se încadreze și OMV Petrom), înseamnă că într-adevăr textul nu a fost bine scris de la început.

Ca idee, Dumitru Chisăliță scria în același articol din 13 ianuarie ac. că…

o prevedere în lege privind obligativitatea reinvestirii supraprofiturilor și doar în situația în care nu se întâmplă acest lucru să se treacă la supraimpozitarea firmelor, o astfel de construcție putea să stabilească obligația aplicării indiferent de cifra de afaceri și mai mult ar fi atras participarea companiilor la aceste construcții. O astfel de construcție ar fi fost win-win-win (cetățeni – stat – firme). Cetățenii – pentru că ar fi avut acces la produse care astăzi nu sunt produse în România sau nu sunt în cantități suficiente, fiind importate și astfel având prețuri mai mari. Stat – deoarece se creștea reziliența și securitate națională, se dezvoltau noi businessuri generatoare de taxe și impozite la bugetul de stat. Firme – existența unei cereri mai mari decât oferta energetică, determina oricum necesitatea unor investiții în sectorul energetic, iar acestea aduceau noi viitoare profituri.

UN BALET CARAGHIOS

Mai întâi Guvernul a încercat să înlăture acuzațiile, venite dinspre spectrul politic – inclusiv din coaliția de guvernare[11] – și de la experții în piețele de energie, că textul ordonanței ar fi fost din start viciat (cu sau fără intenție directă, mai puțin contează) și astfel făcut inaplicabil în cazul celei mai mari companii de profil, OMV Petrom.

Așa că s-a transmis Comisiei Europene un set de trei întrebări (ianuarie ac.) al căror răspuns ar fi urmat să lumineze Palatul Victoria dacă este vreo eroare la mijloc sau dacă s-a interpretat corect Regulamentul 1854 și ce anume ar mai fi de făcut pentru ca statul să și încaseze ceva bani, dacă tot s-a apucat de scris și aprobat un text de lege prin care a instituit o contribuție de solidaritate.

Răspunsul venit de la Comisia Europeană, tradus de Radu Oprea, purtătorul de cuvânt al PSD, a sunat cam așa[12]:

… răspunsul are trei puncte. Primul se referă la 75%, la acest procent din cifra de afaceri unde comisia răspunde că prin Regulament este minimul care poate să fie aplicat. Deci, România a aplicat corect Regulamentul, nu poți să îl scazi mai mult. Al doilea răspuns al Comisiei spune că cele cinci coduri CAEN din regulamentul european sunt aplicate corect în ordonanța de urgență și mai este o întrebare care spunea dacă produsele rezultate din rafinare, motorina, benzina, dacă sunt incluse în aceste coduri. Aici, răspunde Comisia Europeană că au nevoie de mai multe detalii pentru a înțelege mai bine modelul de business.

Pentru „detalii”, a sosit la București, la mijlocul lunii martie ac. Benjamin Angel, un oficial al Direcției Generale Impozitare și Uniune Vamală, director pentru taxare directă, coordonare fiscală, analiză și evaluare economică.[13] Nu știm cu ce a ajutat sau ajută oficialul Comisiei Europene, dar putem să vedem cum parlamentarii din coaliția de guvernare încearcă să completeze textul ordonanței 186 în Camera Deputaților, pentru a ajuta Guvernul să încaseze banii pe care îi speră din respectiva contribuție.

Și Black Sea Oil & Gas este nemulțumită de textul ordonanței, dar și de dezbaterile din Parlament privind aprobarea ordonanței 186. BSOG a cerut public ca legea să nu i se aplice, iar pentru ca acest lucru să se întâmple, a sugerat să fie introdus de parlamentari încă un amendament în legea de aprobare a ordonanței 186[14]:

Prin derogare de la prevederile articolului 1, contribuabilul care nu a avut producție în perioada de referință 2018 – 2021 este scutit de plata contribuției de solidaritate.

După cum știm, BSOG a început să exploateze zăcământul din Marea Neagră abia la jumătatea anului trecut, deci amendamentul pe care compania îl sugerează este logic și de bun simț, în sensul Regulamentului 1854. Mark Beacom, CEO-ul BSOG, a avut în februarie ac. o rundă de negocieri la Guvern pe marginea ordonanței 186, pentru a pleda în favoarea argumentului menționat anterior. Cum discuțiile nu au avut prea mare succes, ulterior Mark Beacom a declarat:

BSOG înțelege contextul geopolitic și justificarea măsurilor excepționale aplicate pieței de energie. Însă, așa cum reiese clar din Regulamentul UE 2022/1854, taxa de solidaritate ar trebui implementată numai pe profiturile „suplimentare”, atunci când nu există deja implementate măsuri similare și trebuie să fie proporțională, să nu perturbe piața internă și să contribuie la creșterea autonomiei UE în domeniul energiei. Taxa de solidaritate a fost introdusă în România peste o serie de măsuri similare existente și – când este aplicată unor producători noi precum BSOG – se calculează pe „toate” profiturile realizate și nu pe profiturile „suplimentare”. BSOG așteaptă cu interes să continue colaborarea cu autoritățile române pentru a revizui taxa de solidaritate astfel încât să asigure un tratament echitabil între toți jucătorii din industrie.

Ce aș vrea eu să înțelegem de aici, este că OMV Petrom, Romgaz și BSOG sunt cele trei companii de la care așteptăm să vină în următorii ani cu un surplus de gaze naturale extrase din Marea Neagră, care să sprijine România nu doar să nu mai depindă de importuri, ci și să facă export, contribuind activ la asigurarea securității energetice a regiunii.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro