Sari direct la conținut

Cronica de carte: Teroarea istoriei (Englezul din Gara de Nord -Tatiana Niculescu)

Contributors.ro
Mircea Morariu, Foto: Arhiva personala
Mircea Morariu, Foto: Arhiva personala

Coperta celei mai noi cărți publicată la editura Humanitas de Tatiana Niculescu poate lesne induce în eroare. E asemenea unui afiș de film, ceva precum cel pentru, să zicem, Strada Hanovra. Oricum, pentru o mega- producție de factură hollywoodiană, menită să stoarcă obligatoriu lacrimi. Și, desigur, să aducă mulți, foarte mulți bani. Înfățișează un peron de gară, un tren mai mult ca sigur tractat de o locomotivă cu aburi și doi tineri- un El și o Ea- care, la vreme război, adică în timpul celei de- a doua mari Conflagrații mondiale, își iau rămas bun. Își spun, cu speranță, la revedere,deși sunt cum nu se poate mai conștienți că acest la revedere se poate transforma oricând într-un adio.

Acesta a fost, de altminteri, cazul părinților lui Brian Spencer. Personajul principal al cărții. Al cărui tată a pierit într-o misiune aviatică. Moartea lui Walter Desmond Spencer s-a petrecut când Brian încă nici nu se născuse. Walter se căsătorise devreme. Știuse și el cât de ușor în vremurile cu pricina la revedere poate deveni adio. Brian Spencer este Englezul din Gara de Nord. Care a trecut aievea prin București, a trecut și prin Iași, la foarte puțină vreme după ziua fatidică din februarie în care Rusia lui Putin a atacat Ucraina. Țară al cărui președinte se făcuse remarcat anterior prin calitățile lui de actor de comedie. Lui Spencer i-ar fi plăcut ca rolul jucat în film de Volodimir Zelenski să fie interpretat de Robin Williams.

În primăvara anului 2022, Brian Spencer a ținut cu orice preț să se ducă la Kiev. Și-a realizat dorința la vreo 20 de ani după ce a luat parte activă și a fost rănit în războiul din fosta Iugoslavie. Și după ce a văzut expus celebrul petec de hârtie pe care fostul premier britanic Winston Churchill a notat demult câteva procente. Delimitând astfel zonele de influență, scriind cât revine Uniunii Sovietice și cât Occidentului după ce se va încheia Războiul.

Întâlnirea cu hârtia cu pricina, cu procentele de acolo care au pregătit și ceea ce în 1946 același Churchill avea să spună că a însemnat căderea Cortinei de Fier, totul întâmplat cu ocazia unei expoziții deschise la National Archives, l-a marcat profund pe Brian Spencer. Cam tot la fel cum l-a marcat moartea tatălui cu care ar fi dorit să semene. În consecință, Spencer și-a consumat un timp consistent din viață spre a afla mai tot ceea ce se putea afla despre ceea ce s-a numit Conferința Tolstoi. Aceea începută în ziua de 9 octombrie 1944. Conferința Tolstoi, numită astfel după numele autorului romanului Război și pace și a creatorului personajelor Pierre Bezuhov și Natașa Rostova, a reprezentat a doua întâlnire dintre Churchill și Stalin. Venea după cea din 1942. Conferința Tolstoi a fost ocazia cu care Churchill a scris nu cu stiloul Conway Stewart de care nu se despărțea niciodată, ci cu un creion aflat în dotarea soldaților Marii Britanii, mai exact a celor din Royal Force, procentele în cauză.

La întâlnirea cu pricina ar fi trebuit să ia parte și Iosif Broz Tito.Șeful partizanilor iugoslavi. Care însă, după spusele lui Churchill, s-a levandat. Englezii o șterg englezește, francezii se extrag din situațiile problematice à la française, est-europeni fug și ei. Acesta e sensul vorbei lui Churchill. Est-europenii se levandează. Cu toate acestea, Brian Spencer avea să îl întâlnească pe Tito în adolescență. Când a mers într-o tabără creată din ordinul liderului comunist iugoslav pentru orfanii de război din Anglia.

Brian Spencer vrea să afle de ce a scris Churchil procentele în cauză. Înțelegea că fusese un moment care a costat scump zona est-europeană și de la care, ajunge să creadă personajul principal al romanului Tatianei Niculescu, se trage și agresiunea sovietică din Ucraină. Așa numita operațiune specială. Momentul tragic cu pricina este pus în contextul furnizat de un roman celebru – Ferma animalelor. De altfel, sunt multe influențe și informații livrești în reconstituirea istorică apărută la Humanitas. După care ne este furnizată și concluzia. “într-adevăr, Churchill și Stalin jucaseră fiecare câte un as de pică în același timp. Trișaseră de minune, fiecare sperând că va câștiga. Cel mai bine au înțeles cacealmaua asta oamenii din Europa de Est, care avea să trăiască pe pielea lor realitatea procentelor, Cortina de Fier, Războiul Rece, răvășelile tranziției de după 1989.” –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro