Cu Securitatea pe Securitate calcand: Andrei Plesu despre cazul Visinescu si nu numai (UPDATED)
Multe bazaconii mi-a fost sa citesc in ultima vreme, lucruri care m-au lasat cu gura cascata. Intr-o publicatie online unde scrie editoriale fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, un alt editorialist propune o analogie intre cei pe care domnia sa ii socoate calai, tortionari, fiinte fara suflet: pensionarul securist Visinescu si presedintele legitim al Romaniei democratice, Traian Basescu. La Antena 3, peroreaza virulent contra fostilor securisti din anii 50 istoricul Andrei Muraru, presedintele executiv al unui institut care, prin mandat, se ocupa de crimele comunismului.
Asteptati vreun cuvant despre ofiterii securisti si turnatorii “Epocii de Aur”? Despre Felix? Despre Iulian Vlad? Despre Ilie Merce? Despre SRS? Despre Aristotel Stamatoiu? Lasati-va pagubasi, numai profesionisti de inalta clasa, patrioti suta la suta, inamicii directiei “internationaliste” pe care, aflam de la Larry Watts, a simbolizat-o chiar Elena Ceausescu (voi reveni, enormitatea merita un articol separat). Domnii Muraru, Gadea si ceilalti sunt promotorii noii versiuni a ideologiei “obsedantului deceniu”.
Nu incape indoiala: criminalii trebuie identificati si adusi in fata justitiei. Criminali au fost si Visinescu, Bistran, Cenuse, Enoiu, Briceag, Sepeanu, Dulgheru,dar si cei care l-au asasinat pe disidentul Gheorghe Ursu, anchetatorii protestatarilor din Valea Jiului si de la Brasov, ai lui Paul Goma si ai altor adversari ai dictaturii lui Ceausescu. De Ristea Priboi isi mai aminteste cineva? Ce pensie primeste el oare?
De ce nu sunt framantati domnii de la “Antene” de cazul Ursu? Criminali au fost si cei care au organizat atentatele impotriva Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca. Criminali au fost si cei care au jefuit Romania prin firmele de comert exterior ale Securitatii.
Inscenarile propagandistice si politizarea falsificatoare a tragicei istorii a Romaniei sub comunisti trebuie respinse drept exercitii cinice si manipulative. Andrei Plesu a scris un articol remarcabil prin logica si claritate. Prin metode securiste nu vom depasi mostenirea Securitatii ci, mai degraba, o vom perpetua sub specie aeternitatis.
“… Cineva se trezeşte scriind un articol intitulat ”Vişinescu şi Băsescu”. Adică înţelegeţi cum stau lucrurile: avem un film în care Băsescu pare că dă un dos de palmă unui copil? Păi exact asta făcea Vişinescu: bătea oameni nevinovaţi! Nu slujea Vişinescu o justiţie criminală? Păi exact asta face Băsescu, ba chiar mai rău: căci el ordonă justiţiei să inventeze vinovăţii şi să aresteze îngeri. Dacă spun că asemenea analogii dovedesc o pierdere isterică a măsurii, o sincopă grosolană a inteligenţei, o să mi se spună – a cîta oară?! – că sunt ”băsist”. Dacă spun că asemenea sofisme partizane îl favorizează pe infractorul Vişinescu, punînd accentul pe interese (sau umori) de partid, de natură să relativizeze criminalitatea faptelor lui, mi se va răspunde că îl apăr pe preşedinte. Dar zic şi eu, parafrazînd un vechi slogan: ”mai bine băsist decît maniac”, mai bine ”băsist” decît doborît de idei fixe, într-un război încăpăţînat şi ridicol cu bunul simţ. Mai bine ”băsist” decît să amestec într-atît borcanele, încît să-l pun pe Adrian Năstase lîngă Maniu şi pe madam Kövesi lîngă Alexandru Drăghici.
Dau o înaltă apreciere vehemenţei principiale cu care un anumit post de televiziune a îmbrăţişat cauza marilor victime ale comunismului, respectiv obligaţia instituţiilor statului de a face, fie şi în ceasul al doisprezecelea, dreptate. Dar recad în perplexitate cînd mă gîndesc la patronul postului cu pricina. N-a decis, irevocabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 10 martie 2011, că dumnealui a făcut poliţie politică? N-a fost el, deci, de aceeaşi parte a baricadei cu Vişinescu? Desigur: între a tortura oameni şi a-i turna (chiar cînd îţi sunt rude) există o diferenţă de grad. Dar nu neapărat una de natură. Oricum, în locul celor din studiourile ”indignate”, mi-aş fi apărat şeful cu ceva mai multă subtilitate: de pildă, aş fi lăsat-o mai moale cu ”dreptatea” şi cu securiştii. Prea sare în ochi! Deşi, poate mă înşel. Poate că în loc să fiu perplex, ar trebui să mă înduioşez în faţa modului paradoxal în care se face, în patria noastră, dreptate: cu securitatea pe securitate călcînd!”
INTERVIURILE HotNews.ro