Culisele esecului Nabucco West. Consecintele pentru Romania

Azerbaidjan a ales sa-si transporte gazul natural spre Europa prin conducta TAP (Grecia, Albania, Italia) in detrimentul Nabucco West (Bulgaria, Romania, Ungaria, Austria). Decizia nu e neaparat surprinzatoare, dar ea demonstreaza citeva lucruri pe care e bine sa le tinem minte: Rusia isi mentine intiietatea in zona Caspica, UE a fost incapabila sa-si promoveze interesele, SUA au renuntat sa joace in acest joc, democratiile de fatada din zona (Azerbaidjan, Kazahstan, Georgia) sint mai aproape de Kremlin decit de Occident. Consecinta pe termen scurt si mediu pentru tari ca Bulgaria si Ungaria este continuarea dependentei fata de gazele rusesti. Romania pierde un potential business bun, dar, din fericire, are un prezent mai linistitor si alternative pentru viitor.

Care sint consecintele pentru Romania?

• In primul rind, Romania pierde (prin Transgaz) un business cu potential bun. Romania gazduia cea mai mare portiune a conductei, ceea ce insemna si cistiguri proportionale.

• Romania pierde ocazia de a se pozitiona si mai apasat ca jucator important pe piata regionala a energiei

• Esecul Nabucco ar putea duce la o raceala in relatiile cu Azerbaidjan, ceea ce ar face si mai improbabila reusita proiectului AGRI (care oricum e impotmolit)

• Foarte posibil ca valoarea de piata a Transgaz (companie cu capital majoritar de stat) sa aiba de suferit

• Inca o lectie pentru politicienii (din tot spectrul politic) care au ridicat miza enorm in acest caz, impunind subiectul foarte sus pe agenda publica, la fel ca si in cazul aderarii la Schengen. Lectia e ca astfel de mize nu sint ridicate public daca nu exista control pe deznodamint – altfel esecul trebuie asumat si explicat.

• Reusita evidenta a Rusiei in blocarea Nabucco va da un impuls suplimentar Kremlinului si vectorilor sai in contestarea unor proiecte alternative la importul de gaze rusesti – adica exploatarea gazelor de sist si exploatarea eventualelor rezerve din Marea Neagra. Nu ar fi de mirare ca in perioada imediat urmatoare sa vedem un nou val de contestari la adresa celor doua proiecte, mai ales pe dimensiunea de protectie a mediului

• In privinta aprovizionarii cu gaze, Romania nu va suferi enorm din cauza pierderii proiectului Nabucco West, si asta pentru ca are inca resurse proprii, plus cele doua proiecte mari (gazele de sist si gazele din Marea Neagra) care, daca se vor dovedi viabile economic, vor alimenta piata interna. E indiscutabil ca orice esec in sporirea alternativelor de furnizare e dureros, dar situatia din Romania nu e disperata ca in Ungaria sau Bulgaria, dependente in cel mai inalt grad de gazele rusesti.

„Invatamintele” trase dupa esecul Nabucco West

Pentru inceput, trebuie spus ca decizia consortiului care gestioneaza gazul azer (consortiu format din compania britanica BP, compania norvegiana Statoil, compania azera Socar si alti actionari mai mici) a luat in calcul oferta comerciala facuta de cei doi competitori – Nabucco West si TAP.

Dar dincolo de oferta comerciala, decizia are o mare incarcatura politica si strategica. Nabucco West ar fi insemnat pentru Europa Centrala si de Est scaderea dependentei de gazele ruse, in timp ce TAP nu avea o astfel de semnificatie. De aici a rezultat si opozitia acerba a Rusiei fata de Nabucco si sustinerea pentru TAP.

Cum a sustinut Rusia proiectul TAP? Un semn evident a fost retragerea neasteptata a Gazprom (compania de casa a Kremlinului, bratul sau comercial in industria gazelor) din licitatia pentru compania greaca de gaze DESFA. Gazprom a lasat locul liber pentru – surpriza! – compania azera de stat Socar. Oficiali greci au declarat atunci ca achizitionarea DESFA de catre Socar va insemna sprijin din partea Azerbaidjan pentru TAP (care include si Grecia).

O alta pirghie importanta pentru Rusia in procesul de distrugere a proiectului Nabucco a fost compania britanica BP, care detine pachetul majoritar de actiuni in consortiul Shah Deniz. BP este actionar (aproape 20%) in Rosneft, cea mai mare companie rusa din domeniul petrolului, la rindul sau un brat economic al Kremlinului (Rosneft e condusa de Igor Secin, unul dintre cei mai loiali si mai duri aliati ai lui Vladimir Putin). In urma cu 6 zile, CEO-ul companiei a anuntat public ca BP ca vrea sa se asocieze cu Rosneft in citeva proiecte petroliere. Nu intimplator, ziarul austriac Die Presse a scris despre esecul Nabucco ca „motivul deciziei pare să fie opoziţia grupului BP”.

Asadar, esecul Nabucco ne arata ca Rusia si-a pastrat aproape intacte capacitatile de jucator principal in zona Caspica. Cum simte ca Occidentul se apropie prea mult de aria sa de influenta, Kremlinul reactioneaza. De data asta n-a mai facut-o in forta, ca in Georgia (2008), ci mizind pe slabiciunile evidente ale „adversarului”.

Esecul UE in privinta Nabucco e evident. In pofida declaratiilor diplomatice ale reprezentantilor concernului, a fost clara tot timpul reticenta Bruxelles-ului in asumarea proiectului, desi ar fi fost o gura de aer pentru tari aflate in evidenta dificultate – Bulgaria, Romania, Ungaria. De ce a ezitat UE? Diferente de vederi intre statele membre, jocul pe cont propriu al Germaniei in relatia cu Rusia, non-combatul altor jucatori, sint multe posibile cauze. Poate si incapacitatea Romaniei de a forta la ultimul Consiliu European pe energie o declaratie de sustinere…

Fapt e insa ca azerii s-au simtit ei insisi trasi pe sfoara de ezitarile UE, dupa cum a declarat-o un oficial de la Baku in februarie anul acesta: Nu o sa ne certam cu UE, dar putem confirma inabilitatea UE si a statelor membre de a gasi metode sa construiasca o conducta.

Respingerea Nabucco de catre azeri spune citeva lucruri si despre politica SUA in regiune. In toamna anului trecut, un cunoscator al administratiei americane constata ca „SUA si-au diminuat enorm sprijinul fata de Nabucco, fie din motive care tin de reorientarea focusului pe alte zone, fie din cauza unui deficit de analiza”. Cert e ca SUA nu au mai fost atit de vocale ca in trecut la Baku in sprijinul Nabucco. Un deficit de implicare a SUA se poate constata insa in toata zona Marii Caspice, concomitent cu reorientarea spre zona Asia – Pacific.

Pe scurt, esecul Nabucco este simptomul unor pozitionari ale jucatorilor din zona Caspica. Dar va deveni si cauza unor dezvoltari ulterioare in domeniul energetic din zona Europei de Est. Toate – pe fondul flexarii muschilor Rusiei.