Cum a ajuns un român campion mondial la sărituri: „La 12 ani ne-am mutat la Bacău, pentru că nu aveam bazin în București. Eram vreo 15 sportivi, dar s-au lăsat unul câte unul”

Deja campion mondial la sărituri de la mare înălțime, Constantin Popovici a ratat, din cauza unei accidentări, calificarea la Olimpiada de la Paris, la proba de 10 metri. Într-un interviu pentru HotNews, sportivul vorbește despre sacrificiile făcute pentru a avea performanță într-un sport unde România are mult prea puține dotări. 

• Între 2014 și 2015, Popovici a făcut sărituri în apă cu trupa Cirque Du Soleil, în Las Vegas.

Numele Popovici este în aceste zile pe buzele tuturor românilor datorită performanțelor lui David, campionul olimpic la Jocurile Olimpice de la Paris. Românii se pot mândri însă și cu un alt Popovici, Constantin (35 ani), care este campion mondial la sărituri în apă de la mare înălțime, de pe o platformă de 27 de metri. 

Titlul a fost obținut în 2023, în cadrul Campionatului Mondial de la Fukuoka. Ulterior, Constantin Popovici a câștigat, la Auckland, trofeul King Kahekili, în cadrul Seriei Mondiale Red Bull Cliff Diving 2023.

În prezent, în noul sezon al competiției, românul a câștigat aurul în prima etapă, când a sărit în apele lacului Vouliagmeni, iar pe 20 iulie a ieșit pe locul 2 în competiția din Irlanda de Nord. Între 8 și 10 august va concura la Oslo, Norvegia.

Accidentările sunt previzibile și constante în sportul pe care-l practică sportivul român, iar o întindere musculară l-a ținut o săptămână din antrenamentele pentru Campionatul Mondial de Natație de la Doha, desfășurat în februarie 2024, unde a ratat calificarea la Jocurile Olimpice de la Paris, la săriturile de la înălțimea de 10 metri. 

Acesta este probă olimpică spre deosebire de săritura de la 27 de metri, care deocamdată nu este la olimpiadă. 

Popovici spune că a muncit trei ani pentru Paris 2024, iar această înfrângere l-a rănit foarte tare.

La Bacău era singurul bazin unde se puteau practica săriturile de la mare înălțime

Constantin Popovici povestește că la vârsta de 7 ani, când a fost întrebat de tatăl său ce sport vrea să facă, a ales înotul. Obișnuia să se antreneze la 23 August, la bazinul de la Lia Manoliu. Acolo, antrenorul îi ducea pe copii să se joace la platformele de sărituri în apă. „Eram cel mai curajos și săream din ce în ce mai de sus”, spune el.

„Antrenorul mi-a spus că trebuie să aleg, pentru că sunt foarte bun la sărituri și mi-a promis că voi lua o medalie la naționale, într-un an de zile. Și așa a fost”, precizează sportivul.

Originar din București, Constantin Popovici s-a antrenat, și continuă să o facă, la Bacău, unde, la un moment dat, exista singurul bazin din țară unde se puteau practica săriturile. Este legitimat la CSM Bacău și povestește cum în tinerețe a făcut des naveta, din dorința de a se antrena profesionist. 

„De la vârsta de 12, 13 ani ne-am mutat la Bacău, pentru că nu aveam bazin în București. Eram vreo 15 sportivi din Capitală, dar ușor, ușor, s-au lăsat unul câte unul”, spune el. 

Popovici mai precizează că „infrastructura pentru astfel de sporturi se degradează de la an la an”.

„Sunt foarte puține sporturi care sunt modernizate în ziua de azi, iar la Bacău a fost o infrastructură bună, iar când sunt acolo am parte de tot ceea ce am nevoie. 

Pe lângă bazinul care este la 7 minute distanță de casă, am o echipă extraordinară”, spune sportivul. 

Popovici s-a antrenat și la Sibiu când era mai tânăr, dar acum bazinul s-a închis. „Situația e din ce în ce mai deplorabilă. Au rămas Bacău și București (unde s-a deschis recent un bazin nou), dar e foarte puțin pentru ce rezultate avem”, completează campionul.

El vorbește despre cum se antrenează la Bacău pe timpul iernii, în timp ce vara are foarte multe concursuri și cantonamente, așa că stă mai mult plecat în Italia, Austria, chiar și China sau Florida. 

„Nu prea găsești platforme de 27 de metri peste tot în lume. Mi-ar plăcea ca infrastructura sportului, în general, în România, să fie îmbunătățită. Sper ca pe viitor, în următorii 10 ani, să se vadă asta, deși atunci nu voi mai fi sportiv, poate antrenor, dar vedem ce-mi rezervă viitorul”, zice Popovici.

În ceea ce privește veniturile, sportivul este angajat la CSM Bacău, club despre care spune cǎ îl susține foarte bine, cu absolut tot ce este nevoie pentru antrenamente de calitate. În plus, are parte, atât de sponsorizări, cât și de premii în bani la concursurile unde participă.

Despre lipsa infrastructurii din natație a vorbit ieri și David Popovici, la întoarcerea de la jocurile olimpice de la Paris.

De la sport, la vase de croazieră și Cirque du Soleil

În 2011, Constantin Popovici a renunțat la sportul profesionist, și s-a angajat pe un vas de croazieră: „La 20 și ceva de ani, voiam să-mi fac un trai, să câștig și eu ceva. Acum practic acest sport exclusiv pentru performanță.” 

Pe vas a intrat și în lumea de high diving, deoarece nu știa foarte multe despre asta, la momentul respectiv. Așa a descoperit și că la Cirque du Soleil, în Las Vegas, poate face sărituri în apă, în cadrul spectacolului „O”, singurul care conține astfel de practici. 

„Am aplicat pe site-ul lor și, după doi ani și jumătate, m-au sunat și mi-au spus că au un loc disponibil. Asta se întâmplat în 2014-2015. Am stat la ei un an și jumătate, iar apoi am revenit pe vas, cel mai profesionist loc de muncă pe care l-am avut până acum”, explică el.

În 2017 a hotărât să se pregătească serios pentru a intra în competițiile de high diving, așa că a început să reia antrenamentele pentru proba de 10 metri, cu gândul de a se califica la Olimpiadă. „Așa am început să le fac pe amândouă, în paralele, și diving și high diving, sărituri în apă tradiționale la 10 metri și proba de 27 de metri.”

„Accidentările se întâmplă și la case mai mici și la case mai mari”

Antrenorul său din prezent, Adrian Gavriliu, este și directorul clubului CSM din Bacău, iar cei doi se cunosc de multă vreme. 

Sportivul precizează că este foarte important să aibă o relație apropiată cu antrenorul său: „Mă ajută din toate punctele de vedere, știe cât de mult muncesc și are încredere de fiecare dată că dau tot ce pot pentru a obține cele mai bune rezultate.”

Popovici a avut parte de multe accidentări grave de-a lungul timpului, de la contuzii cerebrale, la dublă fractură de tibie și peroneu, în urma căreia s-a ales cu operații și opt șuruburi. O săritură de la 27 de metri înseamnă un impact în apă de aproape 90 de kilometri pe oră, motiv pentru care, spre exemplu, la un moment dat, și-a spart cinci dinți. 

„Am avut foarte multe accidentări, din păcate, se întâmplă și la case mai mici și la case mai mari. Picioare rupte, plămâni perforați, îmi știu riscurile. Sunt riscuri la orice sport, nu dau vina pe sportul meu. Toate sporturile au uzura lor. Al meu este mai extrem și mai dureros, dar important este să știi să treci peste”, subliniază Popovici.

„Nu e loc de simțit sau de gândit, altceva decât ce ai de făcut”

Una dintre principalele probleme în săriturile de la înălțime o reprezintă vremea. Are concursuri peste tot în lume, în cele mai nebunești locații, de pe tot felul de stânci. „Sunt obișnuit și cine face sportul ăsta ar trebuie să se aștepte la orice, din punct de vedere meteorologic.”

Povestește că a primit des întrebarea despre ce simte înainte de a face o săritură la înălțime: „Nu e loc de simțit sau de gândit altceva decât ceea ce ai de făcut. Îți repeți în minte și vizualizezi ceea ce ai repetat în antrenamente de sute de mii de ori. Pot fi un milion de oameni care să urle, sunt concentrat pe ce am de făcut.” 

Cât despre frică, Popovici mărturisește că ar fi anormal să nu o simți: „Orice greșeală te poate costa destul de mult și de scump. Însă emoțiile le poți transforma într-o energie bună. Emoțiile și teamă asta mă fac să mă concentrez și mai mult.”

Constantin Popovici spune că pentru fiecare sportiv este diferit momentul în care are o accidentare. În cazul săriturilor de la mare înălțime, vorbește despre sportivi cărora le-a rămas în minte un astfel de moment, n-au mai putut să treacă peste el și nu s-au mai urcat înapoi pe platformă. În ceea ce-l privește, povestește că nu face terapie, se antrenează singur:

„Dacă vrei să te îmbunătățești în acest domeniu nu este greu. Sunt foarte multe cărți de unde poți învăța să devii din ce în ce mai bun, trebuie doar să vrei. Nu trebuie să te duci la cineva să te învețe și să tragă de tine.”

Viața lui implică concursuri, recuperare și obligații de zi cu zi, ca om adult și matur, după cum zice. „Îmi acord timp pentru mine, dar în afară de ceea ce implică sportul, n-o să mă vezi că fac excursii pe munte, merg cu bicicleta sau fac plimbări de ore întregi.”

O săritură pe care a inventat-o

Una dintre cele mai frumoase sărituri ale sale, așa cum povestește, este una pe care a inventat-o, și anume săritura stând în mâini, cu triplu și jumătate salt înapoi și triplu șurub. 

Așa cum descrie, în sportul său, săritura durează sub trei secunde, motiv pentru care este mereu atent la cum a făcut-o și ce poate învăța în plus. „Când intri în apă nu ai niciun gând, se întâmplă atât de repede, încât ai doar jumătate de secundă să-ți dai seama că s-a terminat săritura și este safe. Apoi îți amintești cum ai făcut-o și încerci să vezi ce s-a întâmplat, să te autocorectezi, când încă e fresh la tine în minte. Nu simți nimic diferit – ai sărit, ai văzut, iar după, dacă ai câștigat, ești euforic, dar noi, profesioniștii, ne gândim încă la săritură. Sunt încă în acel focus și la cum voi proceda în ziua următoare.”

Despre necalificarea la Olimpiada de la Paris: „E important ca un sportiv să știe să piardă”

Popovici subliniază cum important este să știi să treci peste înfrângeri sau accidentări, iar apoi totul va fi mai ușor, chiar dacă experimentezi situații când crezi că totul s-a terminat. Necalificarea la Olimpiada de la Paris a fost un astfel de moment pentru el, dar nu s-a lăsat demoralizat. 

„E important ca un sportiv să știe cum să piardă. Dacă nu știi să treci prin eșecuri, sau nu ai trecut, nu ești un sportiv adevărat. Anul ăsta, la Doha, am ratat calificarea la Olimpiadă și la proba de 27 de metri am luat locul 8. A fost dureros, am trecut cu greu peste, dar m-am întors acasă și am muncit de 100 de ori mai mult decât până acum. Așa trec prin înfrângeri – întru în sala de forță, în bazin și trag de mine până nu mai pot. Ușor, ușor vine alt concurs și câștigi.”

„Mă bucur că am reușit să pun România și Bacăul pe harta lumii cu acest sport”

Constantin Popovici speră să fie sănătos și să practice acest sport mult timp de acum încolo. „Am decis să dau tot ce e mai bun din minte, cât timp pot să-l practic și mă bucur că am reușit să pun România și Bacăul pe harta lumii cu acest sport. Nu știu dacă vor mai fi rezultate cum am avut eu și colegul meu, Cătălin Preda, pentru că nu prea se investește în țara noastră în acest domeniu”, adaugă campionul.

Sportivului i-ar plăcea ca oamenii, în special cei din sport, să înțeleagă că ceea ce face este un sport ca oricare altul din lume, chiar dacă nu este unul olimpic (la proba de 27 de metri). 

„Suntem catalogați ca „acei nebuni” și sunt sătul de astfel de comentarii. Sportul a fost propus pentru a fi inclus în grila olimpică, dar nu este momentul. Crește de la an la an, bazele sportive de modernizează pentru a-l susține, și mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că merită o apreciere mult mai mare”, încheie el.