Cum ar trebui judecat DNA (de Mihai Damian)
Nu incape indoiala ca ministrul actual al justitiei ar fi avut o existenta lipsita de griji in fotoliul de la Minister daca nu ar fi existat departamentul cu pricina.
Ca DNA-ul ii statea ca un ghimpe in fotoliul ministerial, am observat imediat dupa instalarea dlui Chiuariu cand minstrul i-a luat prin surprindere pe oficialii UE cerandu-le sa includa critici asupra departamentului intr-unul din rapoarte.
Respectivele rapoarte fiind mai degraba laudative la adresa unei institutii care -culmea !- si-a permis ulterior sa-l cerceteze, dl.Chiuariu si-a comandat propriul contra-raport la CSM.
Raportul care a fost pe placul ministrului nu e inca public, dar din ceea ce s-a aflat pana acum sau din criticile exprimate anterior de ministru nu apare vreo fapta intr-atat de grava incat sa justifice o interventie intr-un raport UE. Sau sa socheze opinia publica intr-atat incat sa-l considere pe tanarul ministru o victima a sistemului.
Caci critici de genul “procurorii au redeschis cazuri pe care colegi de-ai lor le finalizasera cu NUP” nu servesc in nici un fel cauza ministrului Chiuariu.
Dar daca tot a ajuns DNA-ul in discutia publica haideti totusi sa vedem daca si in ce masura aceasta institutie e criticabila. Si ca sa incepem cu inceputul trebuie sa observam ca un “departament national anticoruptie” este o institutie cu caracter exceptional care nu exista in tari mai solide din punct de vedere democratic.
Ea este raspunsul pe care Uniunea Europeana l-a impus pentru nivelul exceptional de coruptie de la noi. Ca acest nivel e intr-adevar exceptional de ridicat nu mai trebuie demonstrat.
Putem doar exemplifica ca un prim-ministru care intervine pe langa ministrul justitiei in favoarea unui coleg si prieten aflat sub ancheta e in continuare in functie, ca doi ministi isi dau plicuri cu bani ca niste borfasi, ca destui comentatori considera ca o spaga de 15000 de euro pentru un ministru este un chitibus pentru care omul ar trebui lasat in pace etc, etc.
Cand UE i-a cerut lui Nastase sa faca ceva pentru stoparea fenomenului, acesta a creat PNA-ul ca sa afle Comisia cum ne luptam cu coruptia. Si PNA-ul a inceput foarte sarguincios sa ancheteze pompieri si politisti. Mai apoi insa UE ne-a cerut “pestii mari” si -nu stiu daca va mai amintiti- aceasta metafora l-a iritat foarte tare pe Adrian Nastase.
Aceasta iritare era pe undeva de inteles si intelesul ei este unul din punctele importante in analiza DNA. Uniunea Europeana ne cerea sa infiintam prin vointa politica o instanta care sa atace politicienii corupti de inalt rang. Adica un lucru in mod evident contradictoriu.
PNA-ul nu putea deci sa functioneze mai bine decat ar fi facut-o sa zicem un ipotetic “departament anti-terorism” infiintat la sfarsitul lui 1989 ; iar Adrian Nastase nu avea cum sa iasa din aceasta contradictie de vreme ce in jurul sau nu inotau decat pesti mici, relativ vorbind.
Poate va mai amintiti cum seful PNA Amariei facea pe avocatul spunand despre locul din Zambaccian ca “e de fapt o groapa. Pretul platit e mai mare decat face terenul”.
Acest cerc vicios a putut fi demontat doar dupa ce la Ministerul Justitiei s-a instalat o persoana din afara partidelor. Numirea Monicai Macovei a fost fara indoiala cea mai buna initiativa a lui Traian Basescu in cei 4 ani de mandat. Credibilitatea care a fost astfel data noului DNA ne-a permis sa accedem in UE fara tinicheua justitiei legata de coada sub forma unei clauze de salvgardare.
Sigur ca in mod inevitabil dna Macovei a inceput sa fie atacata din mai toate partile politicii autohtone, initiativele legislative ( de ex. ANI) i-au fost sabotate si pana la urma a fost demisa. Dar in tot acest timp persoana ministrului a servit pe post de paratraznet pentru DNA care a putut sa-si desfasoare activitatea fara prea mari oprelisti.
Inlocuirea ministrului a schimbat radical situatia. Este de neinteles pentru mine cum Calin Popescu Tariceanu, care isi juca viitorul politic cu acest nou guvern n-a propus pe postul sensibil de la justitie o persoana cu profil similar, ca de exemplu Renate Weber, preferandu-l pe un Pacalici crescut la casa unui baron local liberal.
Cu un asemenea CV, noul ministru a actionat in mod previzibil incercand sa darame tot ceea ce facuse predecesoarea sa.
De exemplu ieri a declarat la TVR ca e dezamagit de faptul ca DNA se isi concentreaza atentia asupra politicienilor lasand deoparte dosare cu infractiuni financiare importante.
Mai inainte, denuntase chipurile un audit contrafacut al Freedom House pe care s-a bazat restructurarea DNA. Care e mesajul pe care a vrut sa-l transmita dl.
Chiuariu, ca DNA-ul functiona bine pe vremea cand era PNA-ul lui Nastase ? Cine poate sa creada asa ceva ? In privinta dlui Chiuariu concluziile sunt foarte clare : pe langa un profil inadaptat postului a reusit sa fie surprins in flagrant delict de prostie la mai toate interventiile sale publice.
Lasand aceasta la o parte, mai trebuie sa remarcam faptul ca noul DNA nu corespunde deloc la ceea ce si-ar dori dl. Chiuariu si multi altii ca el. O institutie pentru anchetat pompieri si politisti.
In fine, nu trebuie sa ignoram acuzatiile de “politie politica” aduse in aceste zile DNA-ului. Aici trebuie spus ca nefericitul articol 109 din Constitutie care ii acorda presedintelui dreptul de-a da unda verde urmaririi penale a ministrilor aduce mari prejudicii DNA.
La fel si legea responsabilitatii ministeriale care instituie comisia in baza avizului caruia presedintele decide inceperea urmaririi penale. Poate vom apuca ziua cand constitutia noastra-svaiter va fi rescrisa in mod corect.
In doua excelente articole pe blogul sau, Cristi Danilet aduce argumente juridice impotriva existentei acestui aviz si impotriva modificarii legii operate de urgenta de ministrul Chiuariu.
As aminti aici doar doua : “[Inceperea urmaririi penale ] nu este o acuzare, ci doar un act formal necesar pentru a deschide calea administrarii legale de probe” si – a propo de filmuletul de la TVR- “[Avizul duce la] periclitarea anchetei: intrucat persoane straine cauzei iau cunostinta de actele dosarului”.
Este limpede ca aceasta interventie a presedintelui in proces decredibilizeaza actiunea DNA care devine suspecta de comanda politica. De asemenea, ea poate fi aplicata in mod discretionar de un presedinte cand pentru protejarea unor ministri (banuiesc ca redactorii Constitutiei au avut in vedere acordarea unei imunitati), cand pentru eliminarea politica a altora.
Ca de obicei avem un text de lege scris “cu adresa” care devine aberant in alt context – in cazul de fata coabitarea intre un presedinte si un guvern ostil. El ar trebui pur si simplu eliminat, demiterea sau suspendarea ministrilor fiind sarcina fireasca a primului ministru, asa cum de altfel au functionat lucrurile in cazul Remes.
In loc de aceasta, bataia armei politica a presedintelui a fost extinsa printr-o decizie incalificabila a CCR si asupra fostilor ministri. Ma intreb de ce mai scrie Adrian Nastase contra presedintelui pe blog sau la Jurnalul National, de vreme ce i-a oferit o bata in plus pentru adversarii politici.
De ce ar trebui sa ne miram ca informatiile din probele procurorilor sunt dupa aceea folosite politic de presedinte ?
In rest acuzatiile de “politie politica” sunt in opinia mea nefondate atata timp cat in cazul fiecaruia dintre ministri anchetati exista elemente foarte serioase care justifica urmaririea penala.
Faptul ca nu au fost anchetati ministri PD nu constituie o proba ; Am putea specula in aceasta directie in clipa in care o sesizare ar fi clasata cu NUP in doi timpi si trei miscari, ca pe vremea dlui Amariei (nu trebuie uitat ca dosarul Zambaccian a pornit de la o sesizare a Monei Musca).
Pana atunci, fara a cadea in naivitatea de-a crede ca DNA functioneaza in afara oricarei influente politice, putem afirma ca rezultatul activitatii sale e incomparabil mai bun fata de cel al PNA-ului dlui Amariei. Chiar daca dl. Chiuariu crede contrariul.
INTERVIURILE HotNews.ro