Cum să ajutăm copiii să-și gestioneze emoțiile și să evităm crizele

Bebelușii plâng, copiii fac tantrumuri. Părinții trag nădejde că într-o bună zi cei mici vor fi capabili să-și gestioneze emoțiile, iar plânsul și tantrumurile vor înceta. Explicăm la ce trebuie să vă așteptați de la cei mici în funcție de vârstă și cum îi ajutăm ca părinți să își gestioneze emoțiile.

Un om are opt emoții primare, cu care se naște: furia, tristețea, frica, bucuria, interesul, surpriza, dezgustul și rușinea. În afara acestora mai există și emoțiile secundare, care se învață din experiențe, și care sunt întotdeauna legate de cele primare, reprezentând reacția la anumite sentimente. De exemplu, un copil care a fost pedepsit pentru că a făcut o criză de furie, data viitoare când se va enerva s-ar putea să se simtă anxios, iar unul care a fost ridiculizat pentru că și-a exprimat frica, data viitoare se va simți rușinat. Învățându-i pe copii să-și identifice emoțiile, părinții le oferă un cadru care îi ajută să explice cum se simt, ajutându-i să le facă față mai ușor.

„Reglarea emoțiilor necesită multe abilități, inclusiv atenție, planificare, dezvoltare cognitivă și dezvoltarea limbajului”, explică Pamela Cole, psiholog la Universitatea Penn State, care studiază reglarea emoțiilor în copilăria timpurie. Emoțiile pe care le trăiesc copiii variază în funcție de vârstă, iar capacitatea lor de a gestiona sentimentele negative depind de genetică, de temperament, de mediul în care cresc și de factori externi (oboseală, foame etc).

Cântecele calmează emoțiile sugarilor mai eficient decât vocea mamei

Bebelușii sunt ghidați de emoții precablate în creierul lor. De exemplu, strigătele sunt de obicei o încercare de a evita stimulii neplăcuți sau de a se îndrepta către cei plăcuți (mâncare, atingere, îmbrățișări). În primele șase luni, ei sunt capabili să experimenteze și să răspundă la suferință printr-un comportament autoliniștitor, cum ar fi suptul. Între șase și nouă luni, pentru a menține sugarul într-o stare mulțumitoare sau măcar neutră din punct de vedere al emoțiilor, se pare că a-i pune să asculte cântecele „de joacă” funcționează cel mai bine. Mai bine decât cântecele de leagăn sau chiar vocea mamei. John Lochman, psiholog la Universitatea din Alabama, sugerează părinților să înceapă să le vorbească despre sentimente copiilor încă de când sunt foarte mici, chiar bebeluși. El susține că bebelușii care reacționează rapid și sunt greu de liniștit, au mai multe riscuri să aibă probleme în gestionarea emoțiilor la maturitate.

Copilul mic trebuie să învețe că emoțiile sunt normale

Până la împlinirea vârstei de un an, bebelușii conștientizează faptul că părinții îi pot ajuta să-și regleze emoțiile. Cu timpul încep să înțeleagă singuri că unele emoții sunt asociate cu anumite situații. Cea mai dificilă emoție a copilului mic este frica. Una dintre cele mai importante misiuni ale părinților este să încurajeze copilul să numească emoțiile, ceea ce îl va ajuta să învețe că ele sunt normale. Iar ocaziile de a vorbi despre emoții sunt nenumărate, trebuie doar să faci efortul de a le găsi sau chiar provoca. („Cu siguranță prietenul tău este supărat pentru că și-a pierdut mingea.” „De ce crezi că este trist?” Și-apoi, copiii mici mai învață despre gestionarea emoțiilor pur și simplu urmărindu-și părinții.

Emoțiile preșcolarilor au nevoie de validare

Copilăria este perioada în care vor fi experimentate cele mai multe emoții. Deși sunt capabili să înțeleagă și diferențieze emoțiile adecvate de cele nepotrivite, copiilor le este totuși greu să și le exprime dacă nu au învățat să le identifice și numească. A-i ajuta să-și gestioneze emoțiile e bine să înceapă prin a le valida și a oferi un mediu în care se simt în siguranță să le exprime.

Și modelarea unui comportament adecvat este importantă în anii copilăriei. Cel mai bun mod de a învăța copilul să reacționeze în mod corespunzător la furie este ca părintele să-i arate cum. Copiii captează cu ușurință emoțiile adulților, așa încât cei expuși la multe emoții negative au mai multe șanse să se lupte cu ele.

Pedepsiți mai puțin, lăudați mai mult

Pedeapsa strictă face comportamentul mai rău, nu mai bun. Când educația parentală este dură, copiii care au probleme în a-și gestiona emoțiile tind să reacționeze, devenind mai agresivi. Specialiștii de la American Psychological Association susțin că pentru fiecare mustrare negativă ar trebui sa aibă loc 4-5 interacțiuni pozitive. De exemplu, dacă un copil țipă ori de câte ori este timpul să plece din parc, el nu trebuie pedepsit. În schimb, când o face fără „scandal” oferiți-i multe laude. Pentru copiii care se luptă să învețe reglarea emoțiilor, consecvența este cheia.

Sursă foto: Dreamstime