Cum se fura in sondaje
Specialistii sustin ca electoratul poate fi influentat intr-o masura extrem de mica de sondajele de opinie. Cu toate acestea, partidele si politicienii tin mortis sa para mai puternici in statistici decit in realitate. Explicatia acestei dorinte de preamarire o ofera aceiasi cercetatori: procentele umflate pot mobiliza membrii si sustinatorii partidelor.
Parlamentul interzice mediatizarea rezultatelor sondajelor de opinie la televizor in perioada campaniei electorale pentru Parlamentul European, iar consultantul politic Bogdan Teodorescu isi da demisia din fruntea Institutului Pro, dupa ce Cotidianul a publicat un sondaj Data Media comandat de Pro, in care liderul PSD Mircea Geoana apare, in mod surprinzator, la fel de popular ca Traian Basescu.
Sint doar doua evenimente recente care readuc pe tapet subiectul manipularii opiniei publice prin intermediul sondajelor de opinie.
Cotidianul va prezinta astazi cit de adevarata este teoria conform careia sondajele influenteaza votul electoratului, care sint motivele pentru care partidele aleg sa-si umfle procentele in sondaje si care sint afinitatile politice ale principalelor institute de sondare a opiniei publice de pe piata.
Rezultatele sondajelor de opinie ar putea influenta doar 1,5% din electorat sa voteze cu invingatorul, releva datele studiului „Influenta media asupra comportamentului electoral“, realizat de CURS in lunile septembrie-octombrie 2007 la comanda Consiliului National al Audiovizualului.
Asta in conditiile in care, potrivit documentului, doar 57% in 2007 (si 56% in 2004) din electorat a auzit, a citit, a ascultat sau a urmarit sondajele de opinie.
De altfel, la o intrebare vizind cunoasterea aproximativa a scorului cu care sint creditate principalele partide in sondajele de opinie, numai 20% din electorat a oferit intervale de rezultate apropiate de cele din sondajele publicate in acea perioada.
La intrebarea „In ce masura dvs. personal tineti seama de rezultatele sondajelor de opinie publica atunci cind decideti cu cine sa votati?“, raspunsul populatiei este ca atit in 2007, cit si in 2004 numai 4% din aceasta categorie de populatie, informata in legatura cu sondajele, spune ca tine seama de ele intr-o masura foarte mare.
O influenta mare este perceputa de 31%, mica – 31% si foarte mica – 31%. Toate acestea arata ca nu poate fi vorba despre o influenta determinanta, cel putin in autoperceptia populatiei.
„Este vorba despre un mit al influentei si manipularii directe prin sondajele de opinie, care este spulberat si prin datele reiesite.
Cunoasterea unor astfel de realitati face ridicola incercarea unora de a influenta electoratul prin sondaje masluite, denumite «adevarate», si face inutila sau chiar daunatoare adoptarea Legii de interzicere a publicarii sondajelor de opinie in perioada campaniei electorale“, sustin autorii studiului. Concluziile cercetarii CURS din 2007 sint aproape identice celei din 2004.
„Cercetarile efectuate la noi si aiurea indica faptul ca, pe de o parte, putini sint membrii electoratului care se intereseaza si obtin informatiile din sondajele de opinie si, pe de alta parte, ca efectul acestor informatii asupra deciziei de vot este limitat si nu intotdeauna indreptat in aceeasi directie“, declara atunci, in cadrul unei dezbateri a celor mai importanti directori de
institute de sondare, gazduita de revista „Sociologia romaneasca“, Mircea Kivu. La rindul sau, fostul director al CURS Sebastian Lazaroiu, in prezent consilier prezidential, considera ca, „desi credinta liderilor politici in influenta sondajelor de opinie asupra comportamentului de vot este de nezdruncinat, evidentele arata ca acest tip de influenta este nesemnificativ“.
Si atunci de ce simt nevoia unele partide sau unii lideri sa-si coafeze rezultatele in sondaje? Un posibil raspuns il ofera acelasi Lazaroiu: „Sondajele influenteaza in primul rind militantii partidelor. Ei sint consumatori de sondaje si pot fi mobilizati si demobilizati in functie de scorurile partidului favorit.
Sensibili la schimbarile in intentiile de vot, militantii pot dezerta usor in favoarea celui care se prefigureaza invingator“.
In aceste conditii, tehnica de formulare a chestionarelor, ordinea si tipul de intrebare, calitatea slaba a operatorilor si modificarea flagranta a datelor obtinute, reprezinta, potrivit specialistilor, principalele modalitati de deturnare a rezultatelor unui sondaj de opinie. „Un sondaj poate fi manipulat cu intrebari formulate ciudat.
Acum un an a aparut un sondaj in care pe lista de partide s-a cerut aprecierea fata de Alianta D.A., PNL si PD si s-a facut suma celor trei, ceea ce evident era gresit“, isi aminteste sociologul Mircea Kivu, fost director la IMAS. Acesta mai ofera un exemplu: „Sa faci un sondaj pe «partidul lui Stolojan» inseamna sa pui lanterna pe un anumit candidat“.
In acelasi timp, calitatea operatorilor este una dintre marile probleme ale institutelor de sondare, considera politologul Cristian Pirvulescu. In acest caz, politica de recrutare a acestora este esentiala. „Unii recruteaza studenti, insa in cazul acestora exista riscul de a falsifica rezultatele.
Alte institute recruteaza persoane care au deja un job si astfel isi completeaza veniturile“, spune Pirvulescu, care insista si asupra dificultatilor pe care operatorii le intimpina in mediul rural, acolo unde de multe ori lipsesc numerele caselor pe strazile la care ar trebui sa aplice chestionarele.
„Operatorul apeleaza atunci la autoritati si astfel se induce o anumita tendinta“, crede acesta.
Marii jucatori de pe piata au un nucleu de operatori cu care lucreaza in mod constant si care participa la diverse traininguri. „Investim foarte mult in calitatea operatorilor. Avem coordonatori de zone care mentin contactul in permanenta cu terenul“, sustin reprezentantii IMAS.
De altfel, crearea unei retele de operatori este una dintre problemele cu care se confrunta orice institut nou de marketing intrat pe piata. Pentru un studiu cu un esantion de circa 1.500 de intrebari e nevoie de circa 100 de operatori, spune Mircea Kivu, care pune si sub acest aspect credibilitatea unora dintre studiile lansate de unele nume mai putin cunoscute.
„Modificarea cu pixul“ a rezultatelor chestionarelor este posibila, dar putin probabila in cazul unui institut consacrat, sustin la unison reprezentantii acestora. „Teoretic se poate. Un institut mare nu-si permite. E o meserie totusi de care nu-ti permiti sa-ti bati joc.
Si daca totusi se intimpla, intr-un institut mare, daca cineva isi baga degetele, exista alti oameni care observa asta“, declara Kivu. Si fostul director CURS Sebastian Lazaroiu punea in urma cu citeva luni sub semnul intrebarii asemenea practici: „Daca chiar vrei sa obtii anumite rezultate, ce sens mai are sa cheltuiesti banii aplicind chestionare“, se intreaba acesta.
Chiar daca specialistii se feresc sa vorbeasca direct, in piata se mentioneaza intens procedeul modificarii procentelor prin folosirea marjei de eroare. Cele trei procente folosite in favoarea unui partid pot duce la diferente de 6% fata de rezultatul oficial.
INTERVIURILE HotNews.ro