De ce a pierdut ARD? Cauzele secundare

Articolul acesta e o completare a a articolului trecut în care am demontat explicațiile oferite pentru scorul ARD – și anume, electoratul care ar fi taxat austeritatea și pe liderii asociați guvernării PDL, dnii Boc și Băsescu – și am demonstrat că modul în care a fost condus partidul în ultimele 7 luni a provocat pierderi masive de electorat. Am demonstrat asta arătând că, în timp ce până la alegerile locale din iunie PDL pierduse 100.000 de votanți, la parlamentare a pierdut aproape un milion.

Sigur, nu toată lumea a fost de acord cu ce-am scris. Am primit argumente pentru care cauzele inițiale ar fi cele valide, sau măcar parțial valide, alături de altele. Din păcate, cea mai mare parte din ele erau ridicole; conform acestora, profilul votantului pe care PDL/ARD ar fi trebuit să-l convingă să voteze ar fi unul foarte, foarte similar cu cel al cuiva convins și răs-convins deja de USL. Nu, nu cred că PDL a pierdut masiv votanți pe motiv că referendumul de demitere n-a fost validat, sau alte bazaconii asemănătoare.

Mi-au fost oferite însă alte trei cauze pentru scorul ARD. Acestea sunt cauze serioase, care merită o analiză. Iată-le:

1. Slăbiciunea structurilor locale, după alegerile din iunie

2. Demobilizarea electoratului/partidului din pricină de ”cauză pierdută”

3. Candidatura în ”Alianța ARD”, taxată de electorat

Repet, acestea sunt în principiu cauze valide pentru care un partid poate să piardă votanți. Mai mult, și practic cred că ele au contribuit într-adevăr la scorul mic al ARD. Și atunci, nu mă contrazic oare? Dacă ăstea sunt cauze valide, de ce am propus eu altele? Continui să le susțin? De ce? Pentru că explicațiile oferite de mine articolul trecut și cele de mai sus nu se contrazic, ci se completează.

Cele trei cauze sunt valide, în sensul în care pot produce pagube electorale, dar nu sunt cauze PRIMARE. Cu alte cuvinte, sunt la rândul lor efect al altora. Iar afirmația asta se demonstrează simplu : dacă ar intra în categoria cauzelor primare atunci ele ar produce invariabil același efect asupra scorului electoral, fie și doar calitativ, nu cantitativ. Or, faptul că există situații în care nu influențează scorul în același fel demonstrează faptul că la rândul lor apar din cauza, și produc efecte în conjuncție cu alți factori.

Iar faptul că există situații în care nu influențează scorul este evident. Putem lua exemplul Alianței D.A. și chiar al PDL sau al președintelui Băsescu. Dacă ar fi fost după tăria structurilor locale înainte de 2004 Alianța D.A. ar fi rămas în opoziție veșnic, ar fi trebuit să se considere norocoasă că există. Chiar după succesul la locale, în 2004, tot erau cu mult, mult în urma PSD din această privință, și totuși au reușit să câștige apoi și la alegerile naționale. De asemenea, în tot acest timp a fost dată în presă și în sondaje ca lipsită de orice șansă de câștig. Până la anunțarea rezultatelor alegerilor, a fost o cauză categoric piedută, ținând cont de dominația masivă exercitată de PSD pe scena politică după alegerile din 2000 – acolo cele două partide luaseră în jur de 7% în alegeri, mai puțin decât ARD, nu după locale, ci chiar și după parlamentare! Nici măcar formarea unei alianțe cu un nume cam stupid nu a părut să fie o problemă, din contră.

Din nou, cei care vorbesc de pierderea structurilor locale de către PDL uită că pierderea masivă s-a petrecut înainte de alegerile locale! Pierderea puterii, de asemenea, înainte de locale. Mai uită că și la locale PDL a participat în vreo 12 sau 13 județe în cadrul unor alianțe pripite, fără ca asta să le fi produs un asemea șoc electoral – din contră, județe de succes, Arad sau Neamț, sunt cazuri în care au candidat în alianțe. Cât despre demobilizarea pentru o cauză pierdută, ce ar putea fi mai pierdut decât șansa unei victorii pentru ”NU” la referendumul de demitere al președintelui? În condițiile în care dl Băsescu însuși recunoscuse că e o cauză pierdută, și că singura șansă e boicotul? Și, cu toate astea, de dragul acelui vot ”NU” împotriva demersului USL s-au mobilizat aproape un milion de oameni. Un milion!

Pe scurt: da, consider că e nu doar posibil ci și foarte probabil ca fiecare dintre cele trei cauze să fi contribuit la eșecul ARD. Însă n-ar fi avut neapărat acest efect dacă, la rândul lor, n-ar fi fost cauzate, însoțite, potențate de alți factori. Pe care nu trebuie să-i căutăm departe, trebuie doar să vedem care e diferența între situațiile în care slăbiciunea structurilor locale, demobilizarea pentru ”cauza pierdută” și alianța cu nume prostuț au făcut o pagubă în scorul electoral, și cele în care nu au făcut:

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro