De ce este importanta judecarea lui Ion Iliescu pentru mineriada din 90, chiar si dupa 25 de ani

Punerea sub acuzare a fostului presedinte, Ion Iliescu, reprezinta primul pas inainte de trimiterea in judecata. Vor mai trece cativa ani pana la o sentinta definitiva. Daca vom ajunge aici, Romania se va putea desparti in sfarsit de un moment tenebros din istoria ei recenta: mineriada din 13 – 15 iunie 1990, soldata cu patru morti si aproape o mie de raniti. Nu putem merge mai departe ca natie lasand trecutul in ceata iar pe vinovati liberi sa intre in istorie ca niste eroi care au salvat democratia sau, in cel mai bun caz, cu statut incert.

Cazul jurnalistei de la Digi care a intrebat cine este Marian Munteanu este, din pacate, simptomatic pentru o generatie care nu a invatat nimic la scoala despre mineriade. Din cartile sau profesorii de istorie fie nu au aflat mare lucru, fie faptele sunt prezentate ambiguu, in absenta unor clarifiari institutionale.

Am intalnit numerosi tineri nascuti putin inainte sau dupa 90′ fara nici cea mai vaga idee despre personajele mineriadei, vinovati, semnificatiile momentului. Nu e doar vina lor ca habar n-au cine a fost Marian Munteanu si de ce Romania a pierdut ani buni din cauza ca un grup de neocomunisti in frunte cu Ion Iliescu au reprimat democratia in iunie 90′ cu batele minerilor chemati a-i salva de „golanii” din Piata Universitatii, in realitate oameni care visau la si mai multa libertate si deschidere occidentala dupa caderea lui Ceausescu.

Dupa ani de amanari si dosare inchise in justitia din Romania, Ion Iliescu a fost, in fine, pus sub acuzare pentru crime impotriva umanitatii. Nu prea stim acum in contul cui sa punem acest tardiv dar atat de necesar act de justitie. Procesul s-a reluat in Romania abia dupa ce Curtea Europeana a Drepturilor Omului a obligat Romania, in septembrie 2014, sa continue investigatiile in dosarul mineriadei. CEDO a subliniat atunci obligaţia statului de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora. (Detalii aici). Fara inistenta unor victime ale represiunii de atunci si fara implicarea unor avocati de la APADOR-CH in aceasta cauza poate nu-l mai vedeam pe Iliescu pus sub acuzare.

Ce se intampla oare cu Ion Iliescu, Virgil Magureanu, Victor Athanasie Stanculescu, Emil Cico Dumitrescu, Cazimir Ionescu, Miron Cozma si altii in absenta acestei presiuni internationale? Ieseau din scena inainte ca adevarul juridic, atata cat se mai poate el proba, sa fie stabilit. Adevarul istoric s-a cam stabilit, autori importanti ca Mihnea Berindei (care a scris impreuna cu Anne Planche, Ariadna Combes) o carte reper despre mineriada din 13-15 iunie, Vladimir Tismaneanu si altii au fixat deja locul si rolul jucat de Ion Iliescu in timpul evenimentelor din vara lui 90 care au aruncat Romania in bezna. Dar adevarul istoric este relativ, istoria se scrie si rescrie in functie de epoca, regim politic si de subiectivismul autorilor.

Este nevoie, deci, ca statul roman, prin institutiile lui (parchet, instante) sa inchida aceasta rana sangeranda printr-o sentinta. La actele si deciziile oficiale se vor raporta cumva generatiile viitoare. Altfel, ne dovedim iarasi un stat slab in fata istoriei, cu institutii nefunctionale si incapabile sa faca lumina in dosarele grele din trecutul noastra recent.

Merita remarcat ca punerea sub acuzare a lui Ion Iliescu&co se intampla sub un guvern PSD si sub un presedinte relativ slab. Pe Klaus Iohannis nu l-a prea framantat tema. Mai preocupat s-a aratat Traian Basescu, care a tinut subiectul cald, le-a cerut atat Laurei Codruta Kovesi, cand conducea Parchetul General, cat si lui Tiberiu Nitu sa finalizeze dosarele revolutiei si mineriadei. Evident, mediul politic de azi, in care Iliescu este pus sub acuzare, n-are nici o relevanta sau contributie la reluarea dosarului. Aici pur si simplu vorbim de niste institutii care s-au intarit si au devenit ceva mai constiente de rolul lor intr-o societate paralizata de politicieni compromisi.

Din cate aud, Tiberiu Nitu nu-si va putea trece in palmares punerea sub acuzare a lui Ion Iliescu, nici o iminenta solutie in dosarul Revolutiei din simplul motiv ca n-are nici un merit, dimpotriva, a reprezentat o frana in ancheta. Potrivit unor surse judiciare, adjunctul procurorului general, Codrut Olaru, a avut in grija aceste dosare.

Ar mai fi de notat revelatia extraordinara avuta de Liviu Dragnea in urma cu o saptamana la Congresul PSD, cand a condamnat crimele comunismului si a cerut scuze in numele partidului pentru mineriada din 90. Evident, Dragnea n-a avut nici o revelatie, cie stia foarte bine cam ce urmeaza si a actionat preventiv, fortand o despartire simbolica de Ion Iliescu. Eliminarea presedintelui de onoare din noua schema organizatorica a PSD s-a facut insa discret, pentru a menaja probabil sensibilitatile pro-iliesciene ale electoratului pesedist.

Una peste alta, punerea sub acuzare a lui Ion Iliescu, ajuns intre timp la 85 de ani, si a complicilor sai pentru crimele comise in timpul mineriadei din 1990 vine tarziu, dar niciodata nu e prea tarziu pentru un popor daca are ocazia sa-si razbune mortii care au platit cu sangele lor libertatea noastra, sa-si recapete un dram de demnitate.