De ce s-a speriat Geoana de dosarul Voicu

Cererea de arestare a senatorului Catalin Voicu, formulata de DNA si expediata miercuri de ministrul justitiei, Catalin Predoiu catre presedintele Senatului, Mircea Geoana, a aterizat direct in seiful sau, sub lacat. Geoana a incuiat repejor referatul DNA, care insoteste cererea de arestare, fara sa explice de ce documentul n-ar fi public. A parut chiar panicat ca documentul a venit de la Ministerul Justitiei nesigilat, asa ca l-a incredintat „spre buna pastrare, in conditii de securitate si secretizare”.

Or, CSM stabilise, intr-o situatie similara, ca referatele procurorilor nu au caracter secret. Geoana s-a repezit apoi sa declare ca senatorul Voicu nu reprezinta un pericol public. De unde stie? De ce s-a antepronuntat in acest caz? Se teme de ceva? Ce-l determina sa-l apere cu atata zel pe Catalin Voicu?

Daca s-a intalnit cu senatorul PSD miercuri seara la restaurantul Perla, nici nu mai conteaza. Insa balbaiala sa – ba a fost, ba n-a fost la restaurant – e relevanta si indica faptul ca ascunde sau se teme de ceva in acest greu si ramificat caz de coruptie.

De ce referatul prin care procurorii DNA solicita arestarea senatorului PSD, Catalin Voicu, n-ar fi public, la fel cum a devenit referatul prin care procurorii cereau, in iunie 2008, trimiterea lui Adrian Nastase in judecata, intr-unul din dosare? Atunci, Camera Deputatilor a publicat referatul pe site-ul institutiei, astfel ca mare parte din probatoriu (interceptari, declaratii de martori, alte probe) a putut fi consultata de catre parlamentari, presa, de oricine.

„Comunicarea pe site a referatului prin care s-a solicitat, motivat, avizul de incepere a urmaririi penale nu reprezinta un act in sensul celor care nu pot fi publice, cu privire la care trebuie sa se pastreze confidentialitatea, cum sunt celelalte acte care exista in dosarul de urmarire penala„, declara, pe 21 iunie 2008, pentru MEDIAFAX, Lidia Barbulescu, raspunzand unei intrebari referitoare la caracterul pe care ar trebui sa-l aiba comunicarea documentului privindu-l pe Adrian Nastase si publicat pe site-ul Camerei Deputatilor.

Altfel spus, de ce un referat DNA care insoteste o cerere de arestare ar avea un regim diferit de un referat atasat unei cereri de trimitere in judecata? Mergand pe logica CSM, ambele ar trebui sa fie publice. Si intr-un referat, si in altul gasim cam acelasi tip de informatii: date din rechizitoriu, interceptari, declaratii de martori etc. Dar nu preocuparea lui Mircea Geoana ca referatul DNA in cazul Catalin Voicu sa ramana secret ridica cele mai mari semne de intrebare. Curios e modul in care al doilea om in stat, presedintele Senatului, se antepronunta, evalueaza vinovatia sau nevinovatia unui coleg de partid.

Geoana s-a antepronuntat, declarand miercuri seara la Antena 3 ca i se pare suspecta graba cu care DNA cere arestarea senatorului PSD: „Personal, cred ca aceasta graba de a trimite in arest pe cineva in conditiile in care nu reprezinta un pericol social mi se pare suspecta„. Suspecta e si graba cu care presedintele Senatului l-a achitat partial pe Catalin Voicu, afirmand ca nu reprezinta un pericol social.

Nu reprezinta un pericol social acuzat ca a incercat sa cumpere doi judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie? Nu i se pare pericol social un senator acuzat ca a intervenit la politie pentru a opri dosare penale? Nu i se pare pericol social un politician suspectat de trafic de influenta la nivel inalt, de acte multiple de coruptie? Si apoi, Mircea Geoana nu are caderea sa se pronunte el, de la inaltimea pozitiei sale, de al doilea om in stat, daca cineva reprezinta sau nu un pericol social. Nici el, nici Parlamentul n-ar trebui sa decida asta, ci o instanta.

Din acest punct de vedre, presedintele PSD, Victor Ponta, fost procuror, s-a pozitionat corect, cel putin la nivel declarativ, in cazul Voicu: „PSD nu blocheaza in nici un fel actul de justitie. Eu, desi cunosc foarte bine sistemul de justitie, sunt obligat sa cred in justitie si sa spun ca nu exista o alta cale. Numai acolo se poate spune cine este vinovat sau nu„. Ponta are perfecta dreptate, dar vom vedea la votul din Senat daca una spune si alta face. Va fi primul test major pentru noul sef al PSD. In functie de modul in care partidul va vota cererea de arestare vom sti daca partidul si-a schimbat naravurile fata proprii penali.

S-ar putea ca Mircea Geoana sa aiba motive foarte personale sa se teama de acest dosar. Citit cu atentie comunicatul DNA din data de 9 martie 2010, prin care se anunta cererea de arestare in cazul senatorului PSD. Gasim urmatoarea fraza: „In aceeasi cauza, in a doua jumatate a anului 2009, Catalin Voicu a cerut unor persoane cu influenta in sfera politica sa ii acorde sprijin politic in ocuparea unei functii in Guvernul Romaniei, in schimbul interventiilor sale pe langa magistrati din cadrul Tribunalului Bucuresti si ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea pronuntarii unor hotarari favorabile in care respectivele persoane aveau interese.”

Tradusa, fraza din comunicatul DNA ar putea suna cam asa: Catalin Voicu i-a cerut lui Marian Vanghelie, lui Mircea Geoana sau altei persoane cu influenta sa-l puna ministru de interne, la schimb cu un mic trafic de influenta pentru a opri niste dosare. In afara de Vanghelie si Geoana, cine mai avea un cuvant greu de spus la numirea unui ministru? Poate soacra lui Geoana, ca tot are faima de satrapul familiei. Acum, intrebarile cheie ar fi: Cui i-a promis sa intervina? Si in ce dosar?

In maxim 20 de zile, dupa regulament, plenul Senatului se va pronunta: aproba sau respinge cererea de arestare in cazul senatorului PSD, Catalin Voicu. Raspusul e deja o chestiune de timp. Il vom afla dupa ce referatul DNA va deveni public sau dupa ce dosarul lui Catalin Voicu va fi trimis in judecata. Pana atunci, cu cat se agita mai tare in cazul Voicu, cu cat se zbate sa-l scape de masura arestarii, cu atat Geoana devine mai suspect.