De ce „trebuie” data jos Macovei (de Alexandru Lazescu)

Cuvintul reforma apare foarte des in textul motiunii anti-Macovei. Ministrul Justitiei este acuzat ca nu a elaborat o strategie de reformare a sistemului de justitie pasind incorect responsabilitatea catre Consiliul Superior al Magistraturii. Si asta desi rolul organismului cu pricina este doar acela de a fi „garantul independentei justitiei”.

In opinia semnatarilor, o reforma adevarata e atunci cind ministrul se rezuma doar la rolul de facator de legi, fara sa pronunte in nici un fel asupra felului in care se acestea se aplica in viata reala si fara sa preocupe de interventiile politicului in sfera justitiei.

Daca mai renunta si la Legea ANI, cel sau cea in cauza chiar devine o persoana simpatica. De fapt, Romania nici nu ar avea nevoie de o astfel de lege si daca este ceruta de la Bruxelles e doar pentru ca d-na Macovei a indus „false imagini” in ochii unor „cercuri europene”.

Problema e ca cercurile cu pricina sint chiar Comisia Europeana, care, in repetate rinduri, in ansamblu, dar si prin comisarul pentru justitie, Franco Frattini, a facut referiri explicite la acest subiect. Cum de altfel e putin probabil ca intregul aparat de experti de la Bruxelles sa poata fi intoxicat intr-o asemenea masura de actualuil ministru al Justitiei.

Pentru a detalia lunga lista de pacate de care s-ar face vinovata d-na Macovei e nevoie de 8 pagini.

I se imputa „planul demonic” de subminare a CSM, proliferarea criminalitatii, cu citarea tuturor capitolelor (crimele grave in stil mafiot, violenta in familie, certurile intre vecini si chiar violenta din traficul rutier!), faptul ca i-ar fi manipulat pe oficialii de la Bruxelles cum ca datorita coruptiei la nivel inalt am avea nevoie de o institutie ca ANI

(care sa monitorizeze declaratiile de avere si de interese ale demnitarilor), dar si procesele pierdute de Romania la CEDO.

Ultima acuza e chiar ridicola, pentru ca solutiile juridice din procesele ajunse la CEDO au fost date inainte de a incepe mandatul ministrului Macovei si oricum de vina este cadrul de reglementare a proprietatii aflat atunci in vigoare, cadru promovat si sustinut chiar de partide ca PSD, PRM si PC care acum sprijina motiunea.

Asistam la o adevarata betie de cuvinte. Dupa ce este acuzata ca ar fi lasat Ministerului Agriculturii sarcina de a elabora noile legi ale retrocedarilor, i se atrage atentia Monicai Macovei ca acestea „vor turna apa vie la radacina coruptiei in administratia locala si in structurile aferente acestei probleme”. Este infierat si „stilul ceausist” practicat de ministru.

In acest punct ar fi interesant de aflat cum ar putea fi caracterizat, in opinia initiatorilor motiunii, faptul ca in mandatul doamnei Stanoiu din guvernarea Nastase, Ovidiu Iane era ridicat de pe strada si anchetat fiind acuzat ca ar fi postat pe Internet un material critic la adresa premierului. Mai mult, atunci in mod incalificabil imagini filmate in timpul anchetei au ajuns la televiziuni.

Nu am auzit la acea vreme nici un fel de protest fata de un abuz cu adevarat grav al justitiei („stil ceausist” era chiar o descriere adecvata) din partea semnatarilor motiunii discutate astazi in Parlament.

Redactarea textului nu e totusi lipsita de abilitate. Sigur ca sint probleme cu felul in care arata salile de sedinta, cu supraaglomerarea judecatorilor, cu maniera in care opereaza sistmul informatic si in general cu proedurile de operare in intreg sistemul de justitie. Dar e nerezonabil sa-i ceri unui ministru ca in doi ani sa repare o infrastructura invechita si nefunctionala.

Dupa cum intram intr-o reala contradictie logica daca pe de o parte ii reprosezi Monicai Macovei faptul ca „executarea hotaririlor este, in continuare, complesita de interese straine actului de justitie”, dar o acuzi in acelasi timp de “demonizarea sistematica si suspiciunea intretinuta diabolic asupra corpului magistratilor”. Tehnica e una binecunoscuta.

Sunt amestecate chestiunile reale cu unele inventate, se intretine confuzia amestecind responsabilitatile ministrului justitiei cu cele ale CSM, dupa cum le convine semnatarilor.

Mascind astfel cele doua subiecte cheie care au generat pina la urma o reactie solidar si ostila din partea unei bune parti a clasei politice: promovarea unei Legi ANI “cu dinti” si desprinderea Parchetului General si astructurilor specializate ca DNA si DIICOT din sfera unor influente politice linistitoare si in general negociabile chiar si dupa alternantele la putere.