Discuția despre trecerea la euro nu se va sfârși cu replicile lui Călin Georgescu.
Recurența în intervențiile publice, nu doar ale președintelui Nicușor Dan, proiectează tema ca pe una serioasă de dezbatere în anii electorali care vin.
Premierul Ilie Bolojan spunea clar, în ianuarie, că aderarea României la zona euro este „o temă care ar putea fi una de bază în România la alegerile parlamentare din 2028, când forțele politice ar putea să cadă pe un acord, așa cum s-a căzut în anii anteriori atunci când am aderat la Uniunea Europeană sau la NATO asupra acestei priorități”. Trebuie să fie noul proiect de țară al României, afirma, în februarie, și europarlamentul PSD Victor Negrescu, unul dintre liderii influenți la nivel european ai social-democraților.
Unde se întâlnesc Georgescu și AUR cu populiștii din Europa
Călin Georgescu și AUR – care joacă sub tutela sa, de vreme ce râmâne în sondaje primul în topul încrederii – au furat startul campaniei electorale. Subiectul este unul extrem de ofertant din punct de vedere electoral. Nu doar în România, nu doar în acest moment.
Apartenența la zona euro a fost o componentă de succes în strategiile politice ale partidelor populiste din UE, accentuată în perioada crizei datoriilor suverane, din a doua decadă a anilor 2000.
Alternativa pentru Germania (AfD) s-a înființat în 2013, cerând ieșirea țării din zona euro, considerată „un eșec”. AfD a obținut în acel an, la primul test electoral, 4,7%, iar în 2025 s-a clasat pe locul doi în alegeri. Astăzi, în sondaje, AfD este creditat cu peste 40%.
În Franța, discursul anti-euro a fost promovat intens de liderii Frontului Național. În 2017, Marine Le Pen spunea la un miting electoral, în aplauzele mulțimii, că „euro este un cuţit înfipt în coastele noastre pentru a ne face să mergem unde alţii vor să meargă”. În acel an, Le Pen ajungea în turul doi al prezidențialelor, poziție pe care a avut-o și cinci ani mai târziu, într-o luptă strânsă cu primul clasat Emmanuel Macron.
Partidul Libertății din Austria (FPO), care a câștigat alegerile din 2024, este formațiunea care, istoric, a militat împotriva integrării monetare. A promovat în 1998 o inițiativă populară, eșuată însă, împotriva înlocuirii șilingului austriac cu moneda euro, la care Austria a trecut în 2002.
În Cehia, Acțiunea Cetățenilor Nemulțumiți (ANO), partidul fostului premier Andrej Babis, este împotriva trecerii la euro, care, susține liderul formațiunii, ar slăbi capacitatea Republicii Cehe de a lua decizii independente. „Zona euro ar fi doar o altă dependență de cineva care ia decizii despre noi fără noi”, declara Babis. ANO a câștigat ultimele alegeri parlamentare din Cehia.
În Danemarca, și ea țară care nu a trecut la euro, Partidul Popular condus de Morten Messerschmidt pledează pentru menținerea coroanei daneze. În perioada crizei datoriilor suverane, Messerschmidt declara că spațiul monetar comun are drept „consecințe fatale pierderea suveranității și a sentimentului național al unui popor”.
În aceeași perioadă, din Portugalia, Catarina Martins, lidera Blocului de Stânga, acum europarlamentar, pleda pentru părăsirea zonei euro, despre care spunea că aduce „doar austeritate”.
Declarații de o izbitoare asemănare cu cea a lui Călin Georgescu: „Renunți la leu, renunți la suveranitate. O țară este stăpână pe soarta ei atunci când are control deplin asupra propriei monede. Leul este mai mult decât o monedă. Este fortăreața noastră, principalul instrument prin care ne apărăm economia”.
„Statistica și istoria au dovedit, fără putință de tăgadă, că toate statele est-europene care au aderat la zona euro s-au prăbușit economic. Slovacia, Croația, Grecia, Letonia, toate sunt exemple de țări care au contraperformat economic. Toate sunt astăzi în urma României”, e și declarația lui Petrișor Peiu.
Câteva date tehnice despre aderarea la euro. România nu îndeplinește niciun criteriu
Țările Uniunii Europene își asumă prin tratat aderarea la moneda unică, momentul în care se întâmplă depinzând de decizia politică internă, dar mai ales de îndeplinirea unor condiții tehnice. În acest moment, pe lângă Danemarca, care și-a negociat clauza „opt-out”, țările UE care nu fac parte din zona euro sunt România, Cehia, Ungaria, Polonia și Suedia.
Acestea sunt evaluate prin așa-numitele rapoarte de convergență ale Comisiei Europene și Băncii Central Europene. În momentul de față, niciuna dintre cele cinci țări nu îndeplinește condițiile de aderare. România nu îndeplinește niciun criteriu.
Ce spune raportul de convergență din 2026 în cazul României:
Legislația națională, înclusiv cea privind BNR, nu este pe deplin compatibilă cu cerințele din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Este vorba despre normele BCE și ale Sistemului European al Băncilor Centrale. Incompatibilitățile vizează independența băncii centrale, interzicerea finanțării monetare și integrarea băncii centrale în Eurosistem.
România nu îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. Rata medie a inflației în cele 12 luni până în mai 2026 a fost de 8,4%, mult peste valoarea de referință de 2,7%. Se estimează că până la finalul anului și în 2027 inflația va scădea, dar va rămâne peste valoarea de referință. Creșterea puternică a prețurilor alimentelor și energiei a fost principalul factor al majorării inflației. Contribuție au avut eliminarea plafonării prețului energiei electrice pentru gospodării, majorarea cotei TVA și a accizelor.
România nu îndeplinește criteriul privind finanțele publice. România face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Deficitul a scăzut de la 9,3% din PIB în 2024 la 7,9% în 2025, dar a rămas cu mult peste valoarea de referință din tratat, de 3% din PIB.
Raportul datoriei publice în PIB a crescut de la 54,8% în 2024 la 59,3% în 2025 și este estimat să ajungă la 61,6% în 2026 și 63,4% în 2027, pe fondul deficitului primar ridicat și al creșterii costurilor cu dobânzile.
România nu îndeplinește criteriul privind cursul de schimb. Leul românesc nu participă la Mecanismul Cursului de Schimb II (ERM II). România aplică un regim de curs de schimb de tip „crawl-like”, care permite intervenții ale BNR pe piața valutară. Stabilitatea cursului de schimb a fost utilizată de BNR ca mecanism important pentru asigurarea stabilității financiare și ancorarea așteptărilor inflaționiste. În mai 2026, leul era cu aproximativ 5% mai slab față de euro decât cu doi ani înainte.
România nu îndeplinește criteriul privind convergența ratelor dobânzilor pe termen lung. Rata medie a dobânzii pe termen lung în cele 12 luni până în mai 2026 a fost de 6,7%, peste valoarea de referință de 5,1%.
Acestea sunt date seci care arată cât suntem de pregătiți acum pentru a adera la euro. Cum, de altfel, a spus-o și Cristian Popa, membru în boardul BNR, într-un dialog cu HotNews: am cumpărat tehnologia pentru a imprima euro, dar n-o putem face pentru că nu îndeplinim condițiile.
