Deconstructia motiunii de cenzura constructive Antonescu/Pirvulescu
Am revăzut știrea Digi24 privind avizarea proiectului de revizuire a Constituției de către Consiliul Legislativ. E acolo un fragment care începe așa ”Juriștii se leagă și de un detaliu destul de greu de sesizat…”. Aflăm apoi că pasajul de care s-au legat este cel privitor la așa numita ”moțiune de cenzură constructivă”, care ar arăta așa:
”Art.113.- (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Prin moţiunea de cenzură semnatarii propun o persoană drept candidat pentru funcţia de prim-ministru, iar aceasta va fi însărcinată de către Preşedinte cu formarea noului Guvern în cazul în care moţiunea de cenzură este adoptată.”
(Moțiunea de cenzură, amendată (în bold) de proiectul de revizuire a Constituției)
Consiliul Legislativ cere reformularea pasajului nou introdus, cel cu ”însărcinarea” . Să fie acesta un detaliu, adică, după dicționar, un amănunt lipsit de importanță? Nu, nici vorbă. Autorii știrii par să considere că e doar o chestiune de stilistică, or vorbim aici de texte de lege, nu de beletristică. Rigoarea e o condiție absolut necesară, originalitatea, în schimb, nu. Iar problema este de fapt chiar mai gravă decât consideră juriștii parlamentului, așa cum o să arăt mai jos.
II. O expresie imprecisă
Problema semnalată de Consiliul Legislativ este imprecizia expresiei respective; acest articol îi cere președintelui să exercite o anumită atribuție, dar este neclar care anume și cu ce efect. Constituția îi oferă președintelui două atribuții distincte, parte a procesului care duce la instalarea unui guvern. Prima este cea de desemnare a unui candidat la postul de premier, a doua este de numire a premierului/guvernului, după votul parlamentar de învestitură. Atenție la termeni: premierul este ”numit”, întrucât există un post pe care-l ocupă urmare a acestui act prezidențial; candidatul, în schimb, este doar ”desemnat”, are doar dreptul să ceară votul de învestitură parlamentului. Acestea fiind spuse, ce anume înseamnă exact ”[persoana] va fi însărcinată de către Preşedinte cu formarea noului guvern”? Expresia nu e explicată în constituție și e ambiguă. Va fi desemnată candidat la postul de prim-ministru, sau va fi numită direct în acest post?
În ce-l privește, Consiliul Legislativ nu pare să aibă o dilemă. Juriștii de acolo consideră intenția Comisiei exprimată în acest amendament este că președintele va exercita atribuția sa de desemnare a unui candidat la postul de prim-ministru; drept care solicită parlamentului să reformuleze articolul în acest fel. E o speculație pentru care au mult temei: conform constituției noastre președintele nu numește individual prim-ministrul, îl numește doar alături de guvernul învestit de parlament. Consilierii presupun în mod rezonabil că autorii acestui amendament n-au intenționat să creeze președintelui o atribuție distinctă de numire a prim-miniistrului, de vreme ce n-au enunțat-o alături de celelalte.
III. O moțiune de cenzură distructivă
Și atunci, de ce pretind eu că ar fi mai mult decât o problemă de formulare neclară – care ar fi oricum ceva serios, nu un ”detaliu” ? Ei bine, cum spuneam, acest pasaj a fost introdus explicit drept ”moțiune de cenzură constructivă”. Or, în interpretarea rezonabilă a Consiliului Legislativ… nu este așa ceva! Nu e decât altă prevedere ilogică, specie abundentă la revizuire. Scopul instrumentului sus-pomenit este eliminarea situației de interimat guvernamental și instabilitate politică după adoptarea unei moțiuni de cenzură. Prin definiția caracterului ei ”constructiv”, moțiunea asta unește într-un același act retragerea încrederii în guvernul în funcție și acordarea încrederii altui guvern, în persoana prim-ministrului. Verificați pur și simplu constituțiile unde apare acest instrument – ceea ce specialiștii lui pește prăjit din Comisia Antonescu/Forumul Pîrvulescu n-au fost capabili să facă – în Germania, Spania sau Ungaria: acolo președintele numește individual prim-ministrul, inclusiv la adoptarea unei moțiuni de cenzură, caz în care numește în fruntea guvernului persoana desemnată de semnatarii moțiunii. Repet, adoptarea moțiunii duce direct la numirea premierului, de asta-i spune ”constructivă”: obligă parlamentul să învestească alt guvern ca să-l dea jos pe cel aflat în funcție. Altfel, n-ar fi nicio diferență față de o moțiune de cenzură obișnuită.
…N-ar fi nicio diferență doar în cele trei țări sus-pomenite. În România, dacă se adoptă proiectul de revizuire, ar fi o diferență și o problemă în plus. Una foarte gravă. Asta pentru că, în mod original, în caz de interimat guvernamental, decizia finală privind persoana premierului nu a fost transferată parlamentului, așa cum se pretinde, ci conducerii partidelor – o sinistră aberație partitocratică. Mai grav, partidele desemnează candidatul la postul de premier, în ordine, în funcție de numărul de mandate obținute la alegeri, nu cel de la momentul desemnării. Or, nu există nicio garanție că voința politică a conducerilor de partid va fi permanent identică, în această privință, cu cea a majorității din Parlament! Pe semne alt detaliu care le-a scăpat geniilor constituționale Antonescu, Pîrvulescu și compania. Pe cine va desemna președintele candidat la postul de prim-ministru dacă majoritatea parlamentară adoptă o moțiune de cenzură ”constructivă” și, în același timp, premierul demisionează? Hm? Persoana propusă de semnatari, conform prevederilor constituționale legate de moțiunea de cenzură? Sau persoanele propuse, în ordine, de conducerile de partid, conform prevederilor legate de interimatul guvernamental? Alege el? Alege Curtea Constituțională, cum voia într-o vreme dl Chiuariu? Întrebăm Consiliul Legislativ? Poate Comisia de la Veneția? Pe patriarhul Daniel, dat fiind rolul modernizator al BOR, recunoscut ca atare de noua constituție? Mister. Asta ne așteaptă, dacă adoptăm proiectul ”clarificator”, o mulțime de mistere de genul ăsta. Haos, cu alte cuvinte.
INTERVIURILE HotNews.ro