Despre patriotism, noii arhangheli nationalisti si tentatia peronista

Ideea nationala este inseparabila de memoria nationala, sunt amandoua elemente ale modernitatii politice. Atunci cand memoria este trucata si schilodita, ideea nationala este viciata, se afla in grava suferinta. Patriotismul trebuie gandit prin definirea valorilor la care ne raportam, din trecut si din prezent. Valori care sa includa, nu sa excluda. Patriotismul luminat, pretutindeni in lume, refuza tribalismele, atavismele, superstitiile “sangelui si gliei”. Acesta a fost patriotismul civic al lui Iuliu Maniu si al lui Corneliu Coposu, al lui Dinu Bratianu si al lui Mihail Farcasanu, al lui Constantin Titel Petrescu si al lui Iosif Jumanca. In egala masura, daca patriotismul este privit drept o relicva nedemna de luat in seama, viitorul ramane concesionat arhanghelilor de varii culori (de la rosu la verde). Comunitatea politica democratica este una a cetatenilor liberi, cu atasamente, traditii, loialitati si sperante, nu a unor indivizi timorati, nevrozati, debusolati.

Evident, nu-i suficient sa clarifici memoria, mai trebuie sa ai capacitatea sa o propagi, sa o raspandesti, sa educi generatiile noi, sa ai institutii si media capabile sa le insufle ideile corecte despre trecut, democratie si patriotism. Altfel, vom avea, si dupa ce generatia conditionata mental sub comunism se va stinge, o generatie la fel de usor de amagit de cantecele de sirena ale profetilor etnocentrici. Acestia mimeaza si compromit ideea patriotica, dar o fac persistent, agresiv, repeta la infinit aceleasi sloganuri extenuate pe care individul derutat ajunge sa le preia drept adevaruri revelate. Asa s-a petrecut in Serbia lui Milosevici si in Croatia lui Tudjman. Asa se intampla chiar acum in Grecia unde extrema stanga si cea dreapta fraternizeaza sub semnul izolationismului anti-”plutocratic” si al resentimenului convertit in strategie electorala permanenta.

Recomand aici un excelent articol de Dan Tapalaga direct legat de acest subiect. Atunci cand Crin Antonescu proclama bombastic “Vreau sa fim nationalisti!”, este bine sa examinam despre ce este vorba in aceasta chemare, ce resurse simbolice sunt puse in actiune, in ce directie trimite si pe cine poate mobiliza.

Mi-e teama ca asistam la coagularea unui populism anti-european care, in varii forme, se poate ingemana cu unul anti-globalist si anti-capitalist. Ironia suprema este ca aceasta retorica fulminanta, care poarta in sine riscul autarhiei precum ghinda stejarul, este lansata de un lider politic ce-si zice liberal. Tentatia peronista se dovedeste irezistibila in acest caz.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro