Despre vanzarea Monitorului de Prahova. Deci despre PSD, Corneliu Pascu, Emil Calota, PD, Mihai Sorin si un jurnalist care striga hotii
Foarte frumos! Stati linistiti, povestea e cu happy-end. Adica, daca nu treceati week-endul la veceu cu cele 20 de pagini din altPHel, aveti de unde alege inca un sul de hartie de ziar, pentru ca oferta a crescut pe piata locala, unde a mai aparut un titlu: Monitorul! E ca nu mai intelegeti nimic? Nu-i bai, de-aia suntem aici, sa le descurcam pe toate!
Aoleu, a fost bagat din nou pumnul in gura presei! Jurnalistii au ramas pe drumuri, li s-a luat dreptul la munca.
Jale mare, nu alta! Ce te faci insa cand ai de-a face cu niste baieti care, pana sa-i lase cineva fara obiectul muncii, prestau fara jena la ordin in functie de valoarea facturii de publicitate de la diferite firme, sa le numim generic Petromservice! „Nu te faci nimic”, mi-a spus colegul Cristi Godinac (fin al lui Liviu Luca, dar asta nu conteaza), de la Mediasind, pentru ca tot cu un atentat
la libertatea presei ramane ce s-a petrecut la Ploiesti, cu Monitorul de Prahova. Si omul are dreptate, in parte.
Adica, ce conteaza ca treaba cu pumnul in gura jurnalistilor se petrece zilnic in Prahova la ziarul Telegraful de Prahova, condus de Liviu Luca (vezi blogul Cristinei Barbu, fosta la Telegraful de Prahova, in care aceasta dezvaluie modul de lucru telegrafist), unde toata lumea primeste dimineata comanda pe cine si cum trebuie „sa faca”? Atata timp cat jurnalistii nu protesteaza, asta se numeste
libertate de exprimare, nu? In fine, cica de acolo nu s-au primit sesizari, de-aia nu se poate face nimic. Pai, nea Godinac, la salariile alea cum sa te plangi, bre?
Un pic de istorie nu a omorat pe nimeni
Intram efectiv in problema, cu bocancii, cum ar spune Calota, nu inainte de a ii cere scuze domnului Mihai Nicolae, de la Monitorul de Prahova, pentru ca ne-am permis sa ne luam cu totii concediu in perioada in care dumnealui a strigat dupa ajutorul ong-urilor care se ocupa cu apararea drepturilor jurnalistilor.
Sincer, am vrut sa venim din Grecia cand am auzit ca omul face conferinta de presa pentru a arata cum i s-a pus lui pumnul in gura, dar era prea frumos pe litoralul insorit al Marii Egee si am decis ca merita sa ne ducem la capat concediul pentru care am platit 14 euro de persoana pe noapte, fara aer conditionat.
Sa ne intoarcem nitel, ca e timp, in anul 2000. Mihai Iacob detinea marca Monitorul de Prahova, care a fost si prima lui marca de ziar. Restul Monitoarelor ii apartineau lui Sorin Ovidiu Vantu, care nu ne vede si pe noi cat de buni suntem ca sa ne cumpere, asa sa ne-ajute Dumnezeu! Ei bine, avem date din culise, din acea vreme, in exclusivitate.
Adica, in 2000, Iacob, bun prieten cu Petre Roman, ii da ziarul lui Corneliu Ruse, la Ploiesti. Ruse apeleaza la bunul sau prieten Iulian Badescu, fata de care se revanseaza astfel dupa episodul Muntenia Telegraf (prietenii stiu de ce!). Astfel, la 1 iunie 2000, apare pe piata Monitorul de Prahova, editat de Dramiral Oil, care devine apoi, dupa mai multe transformari, Dramiral Group.
La finele lui 2003, la indicatiile lui Michi Spaga (care a si fost, pentru cei care nu stiu, deputat de Prahova), marca Monitorul de Prahova este cumparata de Niro Group (sarut mana, doamna Elena Udrea!), reprezentata de doamna Adina Pricina.
Din care pricina doamna Adina si infiinteaza societatea Prima Press SRL, care editeaza publicatia in continuare, la Ploiesti fiind la butoane tot Iulian Badescu. In 2004, Adina ii vinde 50% din marca lui Corneliu Pascu, de la Iridex Group. De fapt, nu-i vinde lui Pascu, ci Nicoletei Poppa, o reprezentata a lui Pascu, directoare la Iridex.
La acel moment, Pascu a venit cu ganduri mari la Ploiesti, impreuna cu Dan Andronic si Nicolae Dumitru (de la Niro, il stiti daca ati rasfoit Top 300), dar nu a putut convinge pe nimeni ca un cotidian se poate tine cu 5 oameni.
Dupa care, sper ca sunteti cu mine in continuare, Adina Pricina (sanchi, adica Niro) ii vinde integral marca, la o partida de facut unghiile, Nicoletei Poppa. Editor ramane Prima Press, iar doamna Adina este in continuare administrator. Cum ziarul nu isi putea acoperi cheltuielile, Pascu decide sa pacaleasca pe cineva.
Incepe cu Badescu, care nu accepta sa preia datorii de 2 miliarde de lei pentru a edita ziarul. Pascu ii gaseste insa pe Mihai Nicolae (il ajutase pe Pascu in razboiul mediatic al SSB-ului cu Salub) si pe Rodica Bals (care se ocupa si de finantele Antenei 1 Ploiesti, a carei franciza ii apartine tot lui Pascu).
Cei doi intra actionari la Prima Press, in mod egal (www.mediaindex.ro) si inghit momeala lui Pascu, care scapa astfel de problema datoriilor. Badescu pleaca cu toata echipa si scoate pe piata Republicanul. Cei doi editeaza ziarul in baza unei procuri notariale, pe numele lui Misu Nicolae si nu pe baza unui contract de licenta de marca sau pe franciza, asa cum se procedeaza normal.
Astfel, editorii isi asuma riscul (despre care probabil nu le-au povestit si angajatilor) de a pierde intr-o noapte dreptul asupra folosirii marcii. Dar sa nu anticipam!
Pascu s-a enervat cu nervii, Mihai Sorin s-a incordat cu banii
Abil, Misu Nicolae face alta societate, tot cu Rodica Bals, dar o pune pe aceasta administrator, el intrand doar ca actionar.
Tipar Press editeaza ulterior Monitorul de Prahova, care nu reuseste insa sa treaca de 500 de exemplare vandute pe zi, in timp ce datoriile cresc, spre disperarea Rodicai Bals, care nu isi poate explica cu ce bani domnul Misu Nicolae isi cumpara un apartament in vestul Ploiestiului.
Gurile rele, cum ne place noua, jurnalistilor, deci chiar si domnului Misu, sa spunem atunci cand vrea sa ne spalam pe maini de responsabilitate, spun insa ca banetul ii venea de la Petromservice, pe linia Vocea Prahovei, un saptamanal de mare tiraj (aproape 70 de bucati vandute, potrivit datelor neoficiale de la societatile de distributie).
Pentru ca nu mai avea interese financiare in Prahova, dupa vanzarea SSB-ului catre Veolia, afacere care i-a adus 5 milioane de coco, deputatul PC de Dambovita, Corneliu Pascu, anunta ca marca Monitorul de Prahova este de vinzare. Numai ca nimeni nu pare interesat, pe piata locala, de o astfel de afacere, astfel incit zvonul ca ziarul se va inchide se raspandeste rapid in toate mediile.
Atunci, apropierea de Petromservice devine si mai stransa, zvonul suferind modificari: Monitorul a fost cumparat de Mihai Sorin, care il va face saptamanal, se zicea, iar datele problemei se schimbau de la o zi la alta.
Cert este ca fisa postului la jurnalistii de la Monitorul de Prahova se schimba in acea perioada, acestia concentrandu-se, la fel ca si Telegraful de Prahova si alpha TV, pe activitatea primarului Emil Calota, pe care il executa din toate pozitiile, sa zicem aproape cum il executam noi numar de numar.
George Stanciu si un cadou pentru tata socru
Dupa ce isi face niste calcule, Calota ajunge la concluzia ca ar putea avea probleme in campanie cu presa, daca toata lumea da in el. Astfel, decide sa mai taie din aripile Petromservice, deci ale PD si decide sa il contacteze pe Pascu pentru a-l intreba daca marca mai e de vanzare.
„Mosul”, asa cum i se spune la Ploiesti, primeste vestea cu bucurie si scoate la afacerea asta un profit de 37.000 de euro (si nu peste 100.000, cum a anuntat, supraevaluandu-se, Mihai Nicolae). Pentru ca el nu putea iesi in fata, Calota l-a bagat la inaintare pe George Stanciu, care a operat rapid, printr-una dintre angajatele sale. Asta se intampla pe 23 mai 2007.
Mihai Nicolae afla, probabil instiintat de Pascu, desi el neaga asta, are chiar si o discutie cu Emil Calota, care ii spune ca a aflat ca marca s-a vindut, dupa care ia decizia de a se replia.
Pe 4 iulie, de ziua Statelor Unite, Misu face o sedinta de redactie, in care le spune oamenilor pe care ii avea angajati pe Tipar Press ca ziarul a fost cumparat de cineva de la PSD cu care el nu se va intelege si ca se va lua o vacanta, iar cine vrea sa ramana cu el va face parte din echipa care va edita, din toamna, un nou cotidian, Viata Prahovei.
Pentru a le arata ca e o treaba serioasa, Misu i-a dus pe oameni sa viziteze viitorul sediu al publicatiei, un apartament bine utilat, situat in centrul Ploiestiului, in blocul galben-albastru de pe strada Stefan Greceanu. Atacurile la adresa lui Calota se intetesc deci dupa 23 mai, asa cum se poate vedea la o monitorizare atenta a colectiei ziarului.
Pe 16 iulie, Mihai Nicolae primeste o notificare de la un executor judecatoresc. Potrivit acesteia, nu mai avea dreptul sa foloseasca marca „Monitorul de Prahova”, despre care vanzatoarea Nicoleta Poppa declara in actul de vanzare-cumparare ca nu este grevata de sarcini comerciale si alte obligatii.
In acelasi act se mentioneaza de asemenea ca Daniela Niculae, recte cumparatorul, decide daca va continua sau nu colaborarea cu Mihai Nicolae, detinatorul procurii notariale.
Desigur, avem de-a face cu un caz clasic de pumn in dintii presei, iar astfel de atitudini trebuie condamnate, indiferent unde au ele loc. Chiar daca e vorba de vanzarea unei marci, si nu a unei firme, chiar daca e vorba de victime care se sterg la fund cu codul deontologic al jurnalistului, tot pumn in dinti se cheama, oricum ai lua-o.
Si jurnalistii de la Monitorul de Prahova si-au luat-o in primul rand pentru ca patronul firmei la care lucrau nu a stiut sa-si asigure drepturile si sa-si protejeze investitia. Mai mult, cel impotriva caruia ar trebui sa se indrepte jurnalistii, dupa Mihai Nicolae, este Corneliu Pascu, care i-a vandut fara sa ezite si, dupa cum spune Mihai Nicolae, fara sa ii instiinteze.
Dar Pascu nu va fi luat la refec de oamenii de la Monitorul atata timp cat ziarul scos acum de acestia va primi permisiunea de folosinta gratuita a tipografiei lui Pascu, care figureaza pe firma Iridex Group.
Cat despre Calota, acesta a jucat din nou prost. Pentru ca, in loc sa diminueze puterea lui Luca, iata ca a marit-o, aducand un nou titlu pe piata si asa prea aglomerata a presei locale. Apoi, e pacat ca multi jurnalisti din Prahova au ajuns simple arme de mancat rahat, de care politicienii dispun cum vor pentru un pumn de bani.
Si mai nasol e cand astia care sunt folositi pentru a face treburile murdare ale unora striga ca li s-a bagat pumnul in gura. De-asta, cazul Misu Nicolae, condamnabil, e drept, are o latura amuzanta.
In loc sa ne-adunam, sa facem ziare puternice, sa functionam pentru cititori, pe o piata normala de publicitate, auditata si corecta, noi ne vindem ca niste curve fara dinti in gura unor tipi care, dupa ce si-au facut treaba cu noi si ne-au facut imaginea praf, ne zvarlesc ca pe niste masele stricate. Numai dau iar exemplele, ca se stiu si m-am plictisit de cate ori le-am scris.
Monitorul, ziarul prahovenilor. Si marmota…
Acum, pe piata apare, editat de aceeasi echipa, ziarul „Monitorul”. Asta gratie firmei de publicitate ARBO Media, care detine actiuni la societatea ieseana care are in proprietate marca respectiva. De ce s-a bagat ARBO Media in toata treaba? Simplu. Pentru ca avea contracte incheiate cu clienti care stiau ca la Ploiesti li se face publicitate prin Monitorul de Prahova.
Credeti ca acestia stiu ca Monitorul de Prahova nu mai exista? Ca, de pilda, Monitorul asta nou nu prea ajunge la abonati (noua ne-a venit de trei ori in 10 numere) si ca e vorba de o alta publicatie? Or sti! Se aude ca ARBO intentioneaza sa ceara, de la 31 august, drepturi de 6.000 de euro pentru folosirea marcii.
Bani care se pare ca vor veni de la Petromservice, daca Mihai Sorin decide ca nu-i ajunge ce are acum, adica Telegraful, alpha TV si radio K.
Deci, ce trebuie sa retinem din toata povestea asta? Atentat la libertatea de exprimare, dragii mei, se numeste atunci cand jurnalistul nu este de acord cu ordinele venite de sus, pe bani. Cat timp jurnalistul este de acord sa faca praf pe cineva pentru ca patronul i-o cere, indiferent de tinta, atunci jurnalistul nu face decat sa se exprime liber, domnule.
Adica, atunci cand ziaristul ii face praf pe x si pe y pentru ca asa vrea un politician sau un om de afaceri care cotizeaza suficient, nu e nici o problema. Ziaristul e liber, e tare, e jurnalist adevarat, domnule! Presa e libera, traiasca presa! Traim in rahat pana la gat! Asta pentru ca v-am promis un happy-end!
PS. Un mesaj pentru Liviu Luca, pe care nu am incetat sa-l cred un tip ok. Liviule, ai ramas, si dupa patru ani in care te-am avertizat ce se petrece in jurul matale, la fel de naiv, ca sa nu zic prost. Adica, te-ai inconjurat de o gramada de yes-meni incompetenti, care te fura de rup.
De la fotbal pana la presa, de la blaturile SC FC Petrolul la care ti se prezinta note de plata inexistente si pana la sculele de zeci de mii de euro cumparate pentru un post de radio K, oamenii te fura. De fapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, eu sunt prostul dintre noi doi, pentru ca eu chiar cred ca dumneata nu stii toate astea!