Dezbatere: Cine si cum va monitoriza exploatarea aurului de la Rosia Montana

In orice tara civilizata, rolul societatii civile si al expertilor in diferite domenii este de a monitoriza proiectele mari, indeosebi pe cele industriale, in plus fata de institutiile statului cu atributii in acest domeniu. Acest mecanism de monitorizare asigura cetatenilor accesul la informatii transparente despre lucrarile industriale, despre gradul de respectare a normelor de mediu, patrimoniu, precum si a normelor sociale.

Cititi aici intrebarile venite de la cititori

Cum va fi controlat impactul pe mediu al minei de aur de la Rosia Montana? Cine va da asigurari ca nu va avea loc un accident precum cel de la Baia Mare de acum 11 ani? Care sunt obligatiile companiei Rosia Montana Gold Corporation in privinta mediului si a patrimoniului? Maria Lazar (Prof. Univ. Dr. in minerit si protectia mediului), Alin Teodorescu (sociolog si fondator IMAS), ‪Nicolae Radulescu Dobrogea (Presedinte al Fundatiei Eco-Civica)‬ si Cosmin Popa (purtator de cuvant al Grupului de Monitorizare a Patrimoniului de la Rosia Montana) au discutat online cu cititorii HotNews.ro luni, de la ora 11.00 Nota: Aceasta dezbatere face parte dintr-un ciclu de 6 dezbateri, sustinute de Rosia Montana Gold Corporation.

Moderator: Bine ati venit la cea de-a cincea dezbatere despre proiectul minier de la Rosia Montana. Astazi vom discuta despre monitorizarea proiectului minier.
Alin Teodorescu: Sistemele de monitorizare sunt prevazute si de legile romanesti, si de directivele europene. Sunt comisii permanente, bugetul vine de la autoritatea publica locala sau nationala sau in parteneriat. Comisiile contin o autoritate publica aleasa si numita, functionari publici si politicieni si in anumite cazuri se apeleaza la audit international pentru probleme tehnice. Monitorizarea este a autoritatii publice de stat. Sociologic, nu exista atributii in acest domeniu, numai legale.
Moderator: Cum se va face monitorizarea impactului social?
Alin Teodorescu: Partea sociala este masurarea calitatii vietii la nivel local. S-au facut ceva masuratori si in zona, nivelul este unul dintre cele mai coborate din Romania, aproape de polul saraciei din Europa. Sistemele de masurare a calitatii vietii exista, sunt recunoscute national si international, comisia nu va avea nici o problema in masurarea evolutiei calitatii vietii.
Moderator: Care vor fi criteriile? Gradul de angajare a populatiei?
Alin Teodorescu: Partea sociala este legata de satisfactie, de oportunitati, de posibilitatea de a-ti construi viata in zona. In zona Rosia Montana, intentia de parasire este foarte mare. Oamenii pleaca de acolo de unde nu au posibilitati de evolutie.
Moderator: Din datele pe care le aveti, credeti ca impactul proiectului va fi unul pozitiv sau negativ? 
Alin Teodorescu: Va fi o schimbare. Daca se lasa asa, se ajunge la desertificare sociala, umana. Deschiderea unei activitati economice provoaca schimbari in mare parte pozitive, dar si negative. Problema este ca autoritatile sa caute sa minimizeze efectele negative si sa maximizeze pe cele pozitive. Daca zona este lasata asa, va intra intr-un declin fara sfarsit. Mai avem astfel de zone, sudul Olteniei, centrul Transilvaniei, parasit de sasi si nereinnoit cu populatie, zona dintre Moldova Noua si Resita. Sociologic stim ce se poate intampla. Daca nu exista o investitie, o deschidere de santier, zona respectiva se reintoarce in salbaticie.

Moderator: Credeti ca efectele sunt reversbile? 
Alin Teodorescu: Da, pentru ca vine forta de munca noua, din Romania si din afara. Romania a pierdut in ultimii 20 de ani 10% din populatie, o parte prin spor demografic negativ, cea mai mare parte prin migratie. La un moment-dat, aceasta societate va trebui sa importe forta de munca. De unde o importam, e o decizie politica.
Moderator: Pe ce perioada trebuie facuta monitorizarea si ce membri ai societatii civile se vor implica?
Nicolae Radulescu Dobrogea: Noi speram ca acest proiect sa nu porneasca si avem o motivatie foarte serioasa. Monitorizarea de dupa finalizarea proiectului va trebui sa dureze mai mult de un secol. Efectul tonelor de cianura, alimentata in portii de 40 de tone zilnic, este catastrofal. Nu numai prin efectul picatura cu picatura, ci si prin efectul probabil, bazat pe cercetarile lui Iustin Andrei, fost director al Institutului Geologic timp de 40 de ani. El a spus ca rocile de sub barajul impermeabilizat cu metode artizanale au toate sansele sa permita permearea in panza freatica a zoaielor generate de cianura si de metalele grele ce raman in urma procesului respectiv.
Nicolae Radulescu Dobrogea: Impactul social este ca dupa 17 ani vor ramane toti fara lucru si se va ajunge in situatia de acum, amplificata cu imposibilitatea de a vietui acolo, datorita efectului cianurilor si nu numai. Cand mortii sunt dezgropati cu buldozerul pentru 80 de milioane bucata, impactul nu poate fi cuantificat. Impactul social va fi mult mai grav dupa acesti 17 ani. Ei nu pot garanta ca dupa 17 ani vor monitoriza si vor plati costurile refacerii ecologice. Dupa ce au luat totul, inclusiv 9 cimitire si 8 biserici, ei vor putea spune ca au dat faliment. Banii lasati garantie se vor consuma in maxim 2 ani pentru a incerca sa reecologizezi locul. Tot Ardealul nu va mai putea bea apa de acolo. Daca barajul se va rupe, inclusiv Delta Dunarii va fi afectata. Impactul social este mizilic fata de celelalte efecte.
Cosmin Popa: Sunt noutati cele auzite aici si as vrea sa aflu mai in detaliu provenienta cianurilor din calculul domnului Radulescu.
Maria Lazar: Cianurile de care vorbeste domnul Radulescu sunt folosite in procesul de extragere a aurului si in cazul proiectului propus de RMGC. Este important sa precizam ca dupa utilizare, aceste cianuri ajung intr-o instalatie de denoxare, obligatorie in acest proces tehnologic, unde se vor aplica mai multe procedee de distrugere. Slamul rezultat in urma procesului de preparare a minereului ajunge in iaz cu o concentratie extrem de mica, de sub 10 pe milion, iar ceea ce spune dl. Radulescu nu cred ca se poate duce in iazul de decantare. Vor fi supusi celei mai stricte legislatii europene, care impune aceasta concentratie maxima. Concentratia poate fi redusa chiar si sub aceasta valoare, in conditiile in care exista tari cu o legislatie mult mai putin severa.
Nicolae Radulescu Dobrogea: Eu nu am spus ca toata cianura va merge in iaz, ci am spus cata cianura intra in procesul tehnologic. Un calcul chimic spune ca ceea ce intra intr-o reactie se regaseste in ceea ce iese. Mare parte din cianura sa transforma in acid cianchidric. Cantitatea rezultata ar fi suficienta sa ucida 248 de miliarde de oameni. Cu un gram poti omora doi oameni. Aceasta enorma cantitate se duce in atmosfera. Impactul este catastrofal, va fi cea mai mare cantitate de cianura concentrata pe un perimetru din Europa. Daca ati vazut fenomenul pasarilor moarte, picate din cer, va asigur ca se va amplifica si ca biodiversitatea locala va disparea cu totul.
Maria Lazar: Este normala si corecta ingrijorarea, dar dincolo de posiblitatile pe care le are mineritul, care opereaza cu cele mai bune tehnici existente, fenomenele acestea pot fi evitate. Odata ajunsa in iazul de decantare, aceasta materie reziduala va fi expusa luminii solare. In mediu slab acid, sub influenta radiatiei solare, cianura se va descompune in compusi mult mai putin toxici. Eventuala ajungere a acestor reziduuri in mediul inconjurator este o problema grava, iar din acest motiv se impune o monitorizare extrem de serioasa. Monitorizarea de mediu cuprinde toti factorii de mediu, apa, aer sol, factori umani. Monitorizarea intra sub incidenta unor legislatii extrem de severe si as aminti doar doua directive la nivel european.
Maria Lazar: Din aceste motive, avand in vedere tehnologia, modul de procesare, transportul si depozitarea reziduurilor, toate aceste activitati trebuie monitorizate extrem de atent, pentru a pune in evidenta, din timp, eventuale probleme de mediu. In fiecare moment se poate stabili daca au fost depasite pragurile de alerta si de interventie. Monitorizarea are rolul de a pune in evidenta eventualele disfunctionalitati si posiblitatea de a implementa masuri de remediere din timp. Daca monitorizarea este o obligatie a agentului industrial, autoritatile au rolul de a supraveghea si de a impune operatorului masurile necesare. De exemplu, daca s-au atins sau depasit pragurile de alerta, autoritatile pot impune intensificarea procesului de monitorizare si implementarea masurilor de remediere a concentratiilor care au fost depasite. Cand s-au depasit pragurile de interventie, autoritatea cere efectuarea unor studii de risc, modificari ale procesului tehnolgoic.
Alin Teodorescu: Problema in Romania este ca publicul nu are incredere in capacitatea statului de a face monitorizare. Liderii politici au un grad de incredere de 10%, degeaba spun ca vor face lucruri. Problema tine nu doar de Rosia Montana, ci de multe alte lucruri. Sunt multe probleme foarte mari platite din bani publici. In cazul Rosia Montana sper ca se va ajunge la o platforma de intelegere reciproca intre societatea civila, care imi place ca este agresiva. Trebuie facuta o evaluare a avantajelor si a dezavantajelor. Dar trebuie incredere reciproca intre organismele locale, nationale si societatea civila. Nu este un proiect mai controversat ca altele. Uitati-va ce s-a intamplat cu investiiile in energie eoliana din Dobrogea. Toata zona este o coloana de mori de vant care sunt pregatita sa produca energie mai mult ca o unitate de la Cernavoda. Toata aceasta investitie s-a facut din fonduri private, fara nici o interventie din partea societatii civile. S-a ocupat cineva de aspectele negative? Nu prea.
Alin Teodorescu: In estul Europei, extragerea de aur este un subiect politic, care s-a inflamat. Sper sa fie legi clare, sa se dea de lucru oamenilor si sa li se imbunatateasca macar partial calitatea vietii si sper sa existe incredere reciproca si sa se creeze un sistem de monitorizare si de alerta. Sa putem sti macar cu o zi inainte ca se poate intampla ceva rau. Avem aceste sisteme la Cernavoda, la mai multe uzine chimice, in multe alte locuri. Daca autoritatea locala nu este activa si in monitorizare, si in observarea riscurilor, lumea va spune ca sunt cumparati. Daca ONG-urile sunt active inseamna ca nu sunt cumparati. Bun, sa vedem ce putem face ca sa avem maxim de profit si minim de risc. Conteaza sa ai un sistem public fara coruptie si o societate civila activa, tehnicienii stiu ce au de facut. Trebuie sa existe incredere reciproca si sa-ti faci treaba.

Moderator: Monitorizarea impactului social se va incheia dupa 17 ani?
Alin Teodorescu: Monitorizarea trebuie sa dureze 40-50 de ani, cum e la barajul Portile de Fier. Acolo s-a distrus o insula istorica, cu o semnificatie in istoria Romaniei. Este in continuare un sistem de monitorizare. Daca nu exista, e raspunderea politicienilor, pentru ca exista un impact asupra oamenilor. Problema este un grad de incredere mai ridicat intre partile implicate. Minerii sunt ultima grija. Trebuie sa avem maxim de avantaje la toate nivelele, cu minimum de dezavantaje. Este perfect posibil. Am participat la un studiu referitor la o investitie eoliana din Spania, pe traiectul de migratie a 400 de specii de pasari din Africa spre Marea Britanie. Proiectul a oprit migratia, dar dupa doi ani s-a gasit o solutie si pasarile au fost salvate. Costa mult, cere munca, dar se poate face.

Moderator: Sa trecem la discutarea problemelor de mediu pe care le-am atins doar tangential. Cine este obligat sa monitorizeze proiectul din punct de vedere al mediului?
Nicolae Radulescu Dobrogea: Toti membrii societatii civile care au habar despre ce se intampla acolo se vor implica, inclusiv noi. Problema nu este sa ne implicam, ci sa putem sa ne implicam. La Ministerul Mediului, in comisia de analiza tehnica, se discuta acest proiect. Toti reprezentatii acestei comisii sunt din partea ministerelor tutelate de actuala putere. Am cerut sa participam la aceasta comisie si am fost respinsi. Cum poti sa faci o analiza tehnica atunci cand ai o presiune politica in spate? Chiar daca sunt specialisti, nu au curajul sa deschida gura impotriva sefilor lor. Presedintele Academiei, inginer chimist, este considerat ca un fel de bosorog. Specialistii si senectutea este tratata la modul derizoriu de oamenii carora le pasa doar de bani, in slujba unor venetici care au sosit la noi incercand sa traga maxim de profit, fara sa le pese de ceea ce spun in spoturile publicitare.
Nicolae Radulescu Dobrogea: Eu am lucrat intr-un laborator de cercetari si stiu cum poate fi determiata o proba. Avem nevoie de specialisti care sa nu fie platiti de RMGC. Studiul de impact a fost facut de o firma careia i s-au dat bani si rezultatele au fost ajustate in interesul RMGC. Am si dovezi in acest sens. Mai exista si alte metale in zona, cu valoare mai mare decat a aurului si a argintului. Cei de la RMGC spun ca solul excavat pentru constructiile din Bucuresti este similar cu cel de la Rosia Montana din care s-a extras aurul si argintul. Este fantasmagoric. Spun ca au analize, dar sunt facute de ei si pe care noi nu le putem verifica pentru ca nu am participat la ele.
Maria Lazar: Eu nu stiu de unde are dl. Radulescu aceste informatii, dar vrea sa spun ca are dreptate in privinta faptului ca in comisiile de monitorizare trebuie sa existe reprezentanti ai societatii civile, mai ales ai comunitatilor afectate. Ei trebuie sa participe la acelasi program de instruire ca ceilalti membri ai echipelor de monitorizare. Pe de alta parte, monitorizarea poate fi facuta de firme, grupuri si experti independenti. Dl. Radulescu spune ca studiul de impact a fost platit de RMGC si il suspecteaza de date false. Eu cred ca om care lucreaza in cercetare ca nici un specialist recunoscut nu isi pune in joc reputatia facand un studiu la comanda. Suspiciunile pe care le are societatea civila referitoare la implicarea unui operator industrial nu sunt intemeiate. Nu face nimeni aceste studii gratis. Raportul de securitate facut de Institutul Norvegian de Geotehnica nu poate fi pus la indoiala.
Maria Lazar: La fel, nici studiul de impact. Nu trage gunoiul sub pres, ci scoate in evidenta impactul si magnitudinea sa. Costurile monitorizarii sunt, in orice caz, suportate de operatorul minier. Costurile de mediu post-inchidere sunt suportate tot de operatorul minier. Garantia de mediu, care reprezinta costurile legate de remedierea factorilor de mediu in timpul si dupa inchiderea proiectului inca nu se poate stabili. Inca nu a fost stabilita modalitatea de calcul a acestei garantii, care se depune la inceputul proiectului. Marimea depinde de gravitatea impactului si de costurile ridicate de proiectul de reabilitare ecologica a zonei si de posibilitatea ca unele lucrari de reabilitare sa fie efectuate de terti. Autorizatia de exploatare poate fi data pe baza proeictului tehnic, care este insotit in mod obligatoriu de studiul de impact, de planul de monitorizare si de conformare la cerintele de mediu si de planul de reabilitare.
Moderator: Cum se poate face evaluarea intr-o zona deja afectata de minerit?
Maria Lazar: Monitorizarea trebuie facuta in toate etapele unui proiect. Monitorizarea post-inchidere nu este stabilita pe o perioada fixa ci va fi stabilita tot de autoritati in functie de cerintele care se impun in acest sens. Un plan de monitorizare este un set de masuri care fac parte dintr-un plan de management al mediului si care trebuie sa colecteze o serie intreaga de informatii despre care am vorbit. In cazul de fata, monitorizarea situatiei mediului ante-proiect poate sa puna in evidenta faptul ca deja in zona exista poluare si impact generat de exploatarea miniera de la Rosia Montana de peste 2000 de ani. Problemele de mediu ale zonei sunt reprezentate de impactul generat asupra solului si subsolului, exista deja doua cariere, nu pornim de la Traian ca sa vorbim despre galerii, nici despre exploatarea austro-ungara, ci de la exploatarea statului roman, prin doua cariere de suprafata. Exista deja o serie de halde de steril, plus probleme de calitatea apei, de o aciditate extrem de ridicata a paraului Abrudel. Este si o imagine spectaculoasa la confluenta cu Ariesul, care au culori diferite.
Maria Lazar: In prezent, industria miniera in general foloseste o tehnologie de noua generatie, o tehnologie care este rezultatul unei cercetari intensive. Un fost ministru al industriei din Germania spunea ca industria miniera este motorul economic al oricarei zone in care apare. Mineritul a devenit deja o activitate eco-sustenabila, adaugand cercetarea si tehnologia. Revenind la ce spuneam, monitorizarea pune in evidenta situatia de dinaintea inceperii exploatarii. Daca zona a fost neatinsa, baza de date este o referinta cu care se compara parametrii monitorizati. In cazul Rosia Montana, avem de-a face cu un mediu puternic degradat, tot de activitate miniera. In astfel de cazuri, mineritul are instrumentele si tehnica necesara pentru a aduce standardele de mediu la valori superioare celor de dinaintea inceperii exploatarii. Este de retinut ca activitatea este obligatorie pentru operatorul minier pe toate fazele si este posibila, cu precizarea ca in cazul de care vorbim, se poate ca dupa finalizare, parametrii de mediu sa fie superiori celor actuali.

Moderator: Credeti ca exista si riscul unei discrepante de expertiza intre cei care vor face monitorizarea?
Nicolae Radulescu Dobrogea: Sunt circumspect dupa ce am vazut luni de zile spoturi publicitare mincinoase. Strategia este ca au reusit sa transmita CNA-ului ca actiunea nu este o reclama a RMGC, ci ca este o actiune sociala, a oamenilor de acolo, sprijinita de RMGC. Nu pot sa ii cred pe cei de la RMGC ca vor fi cinstiti. Sper sa nu inceapa acest proiect.
Cosmin Popa: Problemele sunt existente deja la Rosia Montana si trebuie tratate cu mare atentie. Ocupand spatiul public cu exagerari se deviaza discutia profesionala si se ascund adevaratele probleme. As vrea sa asist la o discutie bazata pe fapte, unde sa se puna in discutie adevaratele pericole economice, sociale si de mediu. E o discutie de compromis, nu de alb si negru. Referitor la informare, trebuie sa spunem adevarul. Spunea dl. Radulescu de opt biserici. Rosia Montana nu are atatea biserici. Este vorba de 2 biserici, care vor fi relocate. Sunt foarte multe modalitati de a le salva. O relocare o poti face doar de ochii lumii sau se poate reloca un obiectiv cu niste costuri imense. Trebuie vazut daca e un monument relevant, daca merita investitia. Evolutiile negative sunt prezente si in domeniul patrimoniului.

Moderator: Am revenit cu cea de-a doua parte a dezbatere. Intrebare de la cititori: ne puteti da mai multe detalii despre parametrii care vor fi luati in calcula la monitorizare?
Maria Lazar: Vor fi puse in evidenta aspectele de mediu cele mai importante. Sigur ca si procesul de monitorizare are la dispozitie o serie intreaga de tehnici prin care poate prioritiza aspectele de mediu care pot fi investigate mai atent, mai sever. In cazul unui proiect minier de acest tip, trebuie monitorizati toti factorii: sol, apa de suprafata si subterana, aerul, modificarile microclimatice, flora si fauna, monitorizarea biodiversitatii si factorul uman. Parametrii care trebuie monitorizati tin de specificul unui astfel de proiect. La apele de suprafata trebuie sa tinem sub control un mare numar de parametri, de la pH, temperatura, turbiditate, inclusiv transparenta, continul in suspensii solide, concentratia de cianura, de metale grele, de cupru, de calciu, de azotati, sulfiti, o serie intreaga de caracteristici. Monitorizarea trebuie facuta atat on-site cat si off-site, in zonele invecinate care ar putea fi afectate. Aceiasi paramentri vor fi monitorizati si la apele subterane, prin foraje.
Maria Lazar: In ceea ce priveste terenul si solul, trebuie monitorizate toate modificarile ce intrervin in structura, pe partea de relief si micro-relief. Un astfel de proiect duce la aparitia unor noi forme de relief, cum sunt haldele de steril sau a gaurilor generate de exploatare. La sol se monitorizeaza pierderea de sol si modul in care este conservat solul vegetal. Se monitorizeaza calitatea solului din punct de vedere al substantelor chimice care pot contamina solul. In ceea ce priveste aerul, parametrii monitorizati se refera mai ales la pulberile sedimentabile si in suspenise, emisiile de azot, de monoxid de carbon. Intra si monitorizarea zgomotului si a vibratiilor generate. Foarte importanta este monitorizarea vietii salbatice din perimetrul proiectului si din zonele adiacente. Se monitorizeaza speciile cheie si speciile rare. In ceea ce priveste factorul uman, sunt mai multe aspecte care trebuie monitorizate, de la starea de sanatate la starea de satisftactie, plus o serie de alte aspecte ce tin de ocuparea oamenilor din zona, de nivelul de trai, de accesul la infrastructura. Un proiect minier dintr-o anumita zona din punct de vedere economic si social nu inseamna doar mineritul in sine, ci si alte activitati din amonte si din aval de proiect.

Moderator: Sa vorbim despre monitorizarea patrimoniului. Beneficiile proiectului sunt mai mari decat urmarile negative?
Cosmin Popa: In chestiuni de patrimoniu este foarte greu sa spui ca ceva este important sau nu. Lucrurile au valoare intrinseca, intelectuala si sentimentala. Vorbim despre gradul de valorizare din partea comunitatii. Importanta acestui factor se vede, de exemplu, in starea obiectivelor de patrimoniu dintr-o localitate. Si discutia despre patrimoniu este una de compromis. Trebuie evaluate pericolele la care va fi expus patrimoniul in prezent si in situatia unui proiect de exploatare. Am luat impreuna cu oameni calificati, care nu isi pun pe tava reputatia profesionala, hotararea sa cream un grup care sa ocupa un gol in monitorizare. Ministerul Culturii prin comisiile sale se ocupa de monitorizare, dar exista si o monitorizare si din partea societatii civile. Problema monitorizarii de stat – eu nu cred ca statul nu este in stare sa monitorizeze. Exista capacitatea, daca exista vointa.
Cosmin Popa: Dar problema ei este ca aplica in mare masura criterii cantitative. Este normal, pentru ca obiectivele de pe lista monumentelor din Romania sunt mai multe decat cele de pe lista Frantei. Nu credem ca lista trebuie sa fie scurta, ci aplicabila. Sa nu esuezi doar inventariind niste obiective fara ca ele sa fie de fapt aparate. La Rosia Montana avem cateva lucruri intre care trebuie sa alegem. Astazi este o zona care se apropie de zonele cele mai sarace ale Moldovei, in care obiectivele de patrimoniu subzista intr-o zona jalnica, cu exceptia celor reabilitate de poluator.
Cosmin Popa: Initial compania a venit cu un proiect care a spus ca face 4 gauri fara sa tina cont de aceste consideratii, dar sub presiune, proiectul a fost modificat, zonele de exploatare s-au modificat, s-au facut mai mici. Exista zona sanctuarului funerar roman tarziu, care se afla pe amprenta proiectului, dar sub presiunea arheologilor, acest sanctuar va fi salvat. Avem si pierderi pe care nu le putem ocoli: galeriile Calnic si o parte a vechiului centru istoric al satului, unde se afla doua biserici care vor trebui relocate. Mai avem cateva probleme tehnice: impactul exploziei asupra centrului istoric. In alte locuri s-a sapat cu buldozerul, materialul arheologic s-a pierdut, dar nu a protestat nimeni. Este foarte posibil ca exploziile care se vor face sa aiba un impact negativ asupra centrului istoric. Trebuie instalate seismografe, trebuie gandite masuri alternative.
Cosmin Popa: Apoi avem o alta chestiune care cred eu ca este la fel de importanta, legata de modificarea peisajului. Exagerarile au facut foarte mult rau. Se pleaca de la premisa ca avem un peisaj frumos. Acolo sunt niste munti mancati de vechea exploatare comunista, cu utilaje ruginite. Trebuie vazut aici si catre ce vrem sa ne indreptam. Daca vrem sa ne asumam riscul pierderii patrimoniului prin absenta investitiilor, ok, putem sa oprim proiectul, lasam totul asa cum e. Obiectivele de patrimoniu se degradeaza foarte accelerat. Avem la dispozitie 10-15 ani, dupa care starea de deteriorare va fi ireversibila. Nu vei mai avea ce restaura.
Cosmin Popa: Galeriile, de exemplu, nu sunt accesibile fara drenare permanenta, ventilare. Costul poate atinge 150 de milioane de euro, cu costuri anuale de 2 milioane de euro. Nici un muzeu din Romania nu are acesti bani. Trebuie sa stam stam si sa cugetam drept: ce se poate salva folosind oportunitatea proiectului minier si legea care spune ca poluatorul plateste? Grupul, autoritatile locale si RMGC au discutat despre ce obiective avem. Galeria Calnic este importanta nu doar pentru a fi vizitata. In Franta, legea interzice patrunderea in galerii, pe motive de siguranta a turistilor. Galeria Calnic poate fi pastrata pentru oamenii de stiinta prin cercetare, prin replicare 3D si prin replicare la suprafata. Citez cazul Abu-Simbel, care a fost ridicat la suprafata pentru barajul de la Assuan. Vrem sa dam comunitatii academice un loc pe care sa-l poata cerceta si studia. La fel si centrul istoric.
Cosmin Popa: Zona protejata s-a marit la 240 de hectare. Am cerut demarare imediata a programului de restaurare imediata. Compania a spus ca nu poate investi pana nu se stie daca proiectul va fi pus in aplicare. Dar monumentele nu pot astepta. Inainte de avize, compania a cumparat majoritatea caselor din centrul istoric, iar pentru ca sunt monumente, nu le poate darama si este obligata sa le intretina. Ei oricum sunt obligati sa le intretina. Discutia nu se preteaza unei generalizari in alb si negru. Este o discutie profesionala si de aceea am incercat sa atragem si oameni care au o pozitie opusa pe probleme de patrimoniu. Nu se pune problema sa avem experti care sa fie corupti, nimeni nu isi risca in acest fel cariera.

Moderator: Intrebare de la cititori: daca se descopera alte vestigii istorice necunoscute, dar valoroase, pentru conservarea carora se impune oprirea lucrarilor, se va face acest lucru si cine va lua decizia?
Cosmin Popa: Exista un protocol in acest sens. Daca decaparea unor suprafete importante de teren aduce la lumina vestigii importante, conform protocolului semnat intre companie, stat si grupul de monitorizare, lucrarile vor fi oprite, descoperirile vor fi evaluate de arheologi. Daca acele vestigii vor prezenta un potential arheologic inalt, lucrarile vor fi oprite in acea zona. Sefii de echipa vor fi instruiti sa identifice vestigiile, iar in cazul in care sunt importante, zona va fi securizata.
Maria Lazar: Stabilitatea barajului iazului de decantare este foarte importanta. Aici se impun masuri extrem de stricte de monitorizare. Se impune o monitorizare foarte stricta a exfiltratiilor din iaz, iar comparativ cu ceea ce s-a intamplat la Baia Mare, trebuie sa spun ca evenimentul din 2000 a fost un accident cauzat atat de aspecte tehnologice, cat si de fenomene meteo. Cedarea digului s-a produs pe fondul unor precipitatii abundente si a topirii zapezilor. Cu mentiunea ca vorbim despre un proiect conceptual pentru Rosia Montana, nu cred ca se va putea intampla ce s-a intamplat la Baia Mare. Iazul de decantare de la Baia Mare, un iaz cu ridicare pe vertiala, folosind pentru diguri material grosier, oferea conditii de stabilitate mult mai reduse decat cele propuse pentru Rosia Montana, unde vorbim de un dig din dacit, despre un iaz care va avea o diferenta de nivel intre coronament si nivelul depunerilor de un metru, la care se adauga si un volum de acumulare a apelor din precipitatii extreme.
Maria Lazar: Proiectul tehnic al iazului de decantare prevede un sistem secundar de retentie, care in cazul crearii unei brese in dig ar putea prelua tot ce este in iazul de decantare. Un alt argument este ca in cazul proiectului RMGC se prevede o concentratie de sub 10 parti pe milion, la Baia Mare avea ceva de ordinul sutelor de parti pe milion. O alta diferenta intre cele doua proiecte se refera la faptul ca acolo monitorizarea era una extrem de slaba. Nu exista un plan de interventie de urgenta. Nimeni nu este profet in tara lui, nu putem spune 100% ca nu se va intampla nimic, probabilitatea este intotdeauna mai mare decat zero, dar este totusi una extrem de redusa – o sansa la zece milioane de ani. Asta nu inseamna ca nu trebuie recunoscut riscul si cunoscandu-l pot fi luate masuri pentru a-l minimiza cat mai mult.
Maria Lazar: Putin off-topic, vorbind despre un proiect minier, poate ca in multe zone ale lumii, mineritul este privit ca o activitate grea, care afecteaza mediul, insa are posibiltatea de a reface mediul pe care l-a afectat si, ca o incheiere, poate ca mineritul nu reprezinta totul, dar nimic nu exista fara minerit. De la energie si pana la cel mai mic obiect, va va fi foarte greu sa gasiti ceva care sa nu aiba nevoie de minerit. Cred ca putem face ca mineritul in Romania sa fie o activitate cu adevarat eco-sustenabila prin utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile si prin masuri de protectie si reabilitare a mediului.
Nicolae Radulescu Dobrogea: In decursul secolului XX si pana la abandonarea in 2006, exploatarea s-a facut prin flotare, cu randament de 80%. Prin aplicarea procedeului cu cianuri ajungem la 90-92%. Oare merita?

Dezbaterea s-a incheiat.