Dihonia germano-turca pe referendum trece la un nivel superior, dupa acuzatia lui Erdogan de "practici naziste" la adresa autoritatilor germane

Recep Tayyip Erdogan recidiveaza in acuzele la adresa autoritatilor germane. Dupa ce vineri a spus ca „adapostesc teroristi“ si s-a referit la un jurnalist arestat in Turcia ca fiind „agent german“, presedintele Turciei loveste si mai tare: „Practicile voastre nu se deosebesc de cele naziste de mai demult“, a spus el int-o cuvantare la Istanbul, citat de Spiegel.de. El s-a gandit ca aceste vremuri in Germania sunt demult apuse. „Insa ne-am inselat“, a adaugat el. Daca tot e pe cale sa transforme Turcia intr-un sultanat, probabil ca Erdogan considera ca Germania este un „pasalac turcesc“.

Afirmatia cu „practicile naziste“ a fost facuta, potrivit agentiei de stiri Anadolu, la o reuniune a Kadem, organizatie pro-regim a femeilor din Turcia. Erdogan spera ca propaganda sa in preajma zilei de de 8 Martie sa ii aduca voturile electoratului feminin la referendumul din 16 aprilie. Referendumul se refera schimbarea sistemului politic din Turcia. In 20 ianuarie, Parlamentul turc a votat schimbarea Constitutiei si practic si-a cedat din putere in favoarea presedintelui. Referendumul popular urmeaza sa legitimeze puterile sporite ale lui Erdogan.

Insa poporul si vointa populara sunt entitati volatile in vremurile terorii si ale declinului economic al Turciei. Pot sconta partidul AKP si Erdogan, fondatorul sau in 2001, pe o necontestata victorie la votul popular? Probabil ca nu in totalitate.

Iar acest lucru il demonstreaza insistenta de a muta o parte din campania electorala pe teritoriul Germaniei, tara in care locuiesc peste trei milioane de turci, dintre care 1,4 milioane cu drept de vot. Iar acestia ar putea face diferenta, daca sunt bine struniti in directia dorita de Erdogan. Incepand cu anul 2011, si turcii din diaspora pot participa la vot in deciziile politice din Turcia, adica la alegeri si referendumuri.

Ce s-a intamplat insa in Germania, care l-a enervat pe Erdogan? Saptamana trecuta au fost anuntate intalniri cu diaspora ale ministrului economiei turc, Nihat Zeybekci, la Köln si ale ministrului justitiei, Bekir Bozdag, in orasul Gaggenau, din landul Baden-Württemberg. Ambele intalniri cu scop propagandistic pentru reforma constitutionala din Turcia au fost refuzate de autoritatile germane.

Refuzul primariei din Gaggenau a fost mai degraba banal, daca nu formal: „motive organizatorice”. Hala unde urma sa aiba loc manifestarea, caile de acces si locurile de parcare ar fi fost nepregatite si insuficiente, raportat la posibila avalansa de participanti.

In ce priveste intalnirea de la Köln, autoritatile germane au argumentat refuzul prin „transformarea brusca” a unui eveniment cultural anuntat, intr-o „intalnire informativa”, ceea ce a facut ca sala deja inchiriata sa fie imediat blocata oricarei intalniri. Birocratia germana a invins. Pana la urma, s-a dat liber doar la o conferinta a ministrului Zeybekci, intr-un hotel din Köln.

Ministrul de externe german, Sigmar Gabriel (SPD), a atentionat asupra unei deteriorari in continuare a relatiilor dintre Germania si Turcia, dupa cum mentioneaza Bild am Sonntag. Gabriel se va intalni saptamana viitoare cu omologul sau turc, Mevlüt Cavusoglu.

Iar frictiunile germano-turce merg mai departe. Chiar daca refuzurile au fost administrative, consecintele sunt politice. Ministrul justitiei turc a contramandat o intalnire cu omologul sau german, Heiko Maas. Suparat ca nu a fost lasat sa cuvante in fata diasporenilor turci din Germania, Bozdag a spus: „Ce democratie este asta?“, unde libertatea de intrunire si de opinie sunt ignorate.

Iar presedintele Erdogan a plusat, acuzand autoritatile germane de „practici naziste“ si convocandu-l de urgenta pe ambasadorul german la ministerul de externe din Turcia.

Cu toate aceste tensiuni diplomatice, guvernul Angelei Merkel va trebui rapid sa-si exprime pozitia in problema referendumului turc. Ministerul de Externe german va trebui sa dea sau nu aprobarea, pentru ca turcii rezidenti in Germania sa participe pe teritoriul federal la referendumul din aprilie. Nimeni nu crede realmente intr-un „NU”. Insa, pe cand in Bavaria se cauta deja locurile unde sa se organizeze votarea, Senatul berlinez sovaie si vrea, mai intai, sa astepte „decizia oficiala”.