Din nou despre constitutie si necesitatea moderatiei.

Ceea ce era de anticipat s-a produs. Ignorând decizia Curţii Constituţionale şi întârziind publicarea ei în Monitorul Oficial, şeful de guvern şi-a dus până la capăt intenţia de a se constitui în unic reprezentant al României în dialogul european. Autentica miză a acestei uzurpări de prerogative trebuie căutată în pregătirea conflictului pe care USL îl va declanşa, prin eventuala suspendare a preşedintelui.

O dată cu ziua de 28 iunie 2012, România întră în acea fază critică a oricărui regim politic în care ambiţia nu mai este limitată de legea fundamentală, iar moderaţia este privită ca o formă de slăbiciune. Declaraţia şefului de stat este clară în explicarea contextului. Salutară este evitarea escaladării tensiunilor. Ceea ce rămâne, însă, este realitatea unei ordini politice din care regulile constituţionale au fost eliminate. Umorile înlocuiesc , de acum înainte, cadrul instituţional. Majorităţile din camere, adunate şi recompuse periodic, vor fi judecătorul decizând asupra destinelor naţiunii. Deasupra lor nu se mai află nimic.

Atitudinea faţă de judecătorii Curţii Constituţionale, dincolo de orice simpatii sau antipatii personale, intră în contrazicere cu deontologia unei democraţii autentice. Critica unui punct de vedere nu poate aluneca în insultă, invectivă şi în terfelirea imaginii unui magistrat. Celor care au îndoieli că normalitatea democratică nu înseamnă linşaj mediatic , examinarea manierei în care sunt discutate deciziile Curţii Supreme din Statele Unite le-ar fi de ajutor. În locul angajării ideologice şi a preciziei intelectuale, se preferă facilul căderii în trivialitate şi grotesc.

Atunci când tribunalul constiuţional din România a blocat comasarea alegerilor locale şi parlamentare, ( comasare incompatibilă cu logica unei democraţii occidentale), magistraţii de la Curte erau elogiaţi. O schimbare de atitudine este suficientă spre a–i plasa în postura de complici politici ai preşedintelui. Zilele din urmă dovedesc fragilitatea statului nostru de drept, ca şi realitatea riscului involuţiei democratice. Controversele şi excesele coabitării pot fi, în cele din urmă, ocazia de a medita la utilitatea criticii democratice şi a moderaţiei intelectuale.

Comenteaza peContributors.ro