Dincolo de imaginea idilică: La ce trebuie să te aștepți dacă vrei să vezi lumea prin intermediul Workaway sau a platformelor de voluntariat

Unele lucruri par prea bune ca să fie adevărate. Așa sună și posibilitatea de a călători cu bani foarte puțini în toată lumea. Platforme precum Workaway sau WWOOF (axată mai mult pe permacultură) se bazează exact pe asta: oamenii oferă skill-urile lor în schimbul cazării și mâncării.

Pe Workaway sunt peste 170 de țări în care poți să mergi, iar experiențele sunt diverse. Ellie, o tânără de 21 de ani din Cehia, povestește cum a reușit să călătorească în șase țări, în doar doi ani. Este fotografă, așa că a aplicat oriunde vedea că este nevoie de cineva care să facă poze.

Bineînțeles, întotdeauna verifica locul înainte, ca să vadă dacă se potrivește cu ceea ce are nevoie.

„Mereu am vrut să călătoresc, de aici a pornit totul. Tocmai de aceea am ales să studiez în altă țară, în Anglia. După ce a venit pandemia, din cauză că nu aveam prea mulți bani, am știut că singura opțiune pentru a călători era voluntariatul. Doar că sunt unele ONG-uri care îți cer bani pentru voluntariat, așa că după multă documentare și video-uri pe youtube văzute, am ajuns aici”, explică Ellie.

Tânăra se află acum în America de Sud, mai exact în Chile. Din 2021, când a început să călătorească, a ajuns în Spania, Franța, Turcia, Ecuador, Peru, Chile. Dintotdeauna și-a dorit să viziteze America de Sud, așa că a mers mai întâi în Spania, unde a învățat puțină spaniolă.

Lucrează aproximativ patru-cinci ore pe zi, iar în weekend e liberă să meargă unde dorește. Ellie, spre deosebire de alți călători, a ales să aibă și alte job-uri pe lângă ceea ce îi oferă gazda.

Așa a reușit să meargă câteva zile în Portugalia, când stătea la o familie din Spania. Încearcă să negocieze zilele libere cu gazda de la început și să seteze niște limite clare, ca să nu ajungă la discuții sau încurcături legate de program. În felul acesta a reușit să evite orice conflict cu gazdele cu care a interacționat.

În plus, odată ce cunoști locul și te integrezi în comunitate, lucrurile încep să se miște în direcția care trebuie.

FOTO: Ellie/ Arhiva personală

„Când eram în Spania și lucram la un restaurant, era un tip care venea mereu pe acolo. La un moment dat mi-a spus că își deschide un studio de yoga. În secunda următoare l-am întrebat „Hei, nu ai nevoie de un fotograf?”. Și a avut. Poți să faci rost foarte ușor de un alt job”, explică tânăra.

Pentru cei care doresc să se înhame la o astfel de experiență, Ellie le recomandă să se gândească foarte bine înainte la ce anume caută:

„De exemplu, acum mă aflu la o fermă izolată de lume, în Chile. Știam că vreau să am parte de natură, să fac yoga și să petrec timp într-un mediu mai liniștit. Depinde foarte mult de ceea ce îți dorești. Dacă mergi ca voluntar într-un oraș mare, e clar că vei avea milioane de posibilități”.

O modalitate de a cunoaște alte culturi, din interior

La fel ca Ellie, Vlad Braga, un tânăr fotograf din România, a stat opt luni în zona rurală din Spania și Portugalia prin intermediul Workaway. Asta se întâmpla în 2019, fix înainte să înceapă pandemia. A mers alături de prietena lui de la vremea aceea și au învățat că pot trăi și altfel.

„Totul este diferit față de viața pe care o cunoaștem. Nu mai ai grija chiriilor, utilităților, a jobului ș.a.m.d.. Îți dai seama că ești mult mai ancorat în prezent. Da, clar experimentezi viața diferit. Pentru unii poate fi fain, dar sunt sigur că unora nu le-ar plăcea. Dar nu cred că un om căruia nu i-ar plăcea s-ar arunca într-o chestie de genul acesta”, explică Vlad.

Cei doi au cheltuit 1.500 de euro în cele opt luni petrecute în Spania și Portugalia. O parte din bani îi aveau de dinainte, ca un fond de rezervă, iar altă parte i-au obținut muncind tot ce prindeau și simțeau că ar putea să facă:

„De exemplu, am tăiat toți copacii din grădina cuiva. Nu e ceva super complicat, dar era puțin mai greu decât ceea ce făceam în mod normal în proiect. Noi obișnuiam să facem curățenie și să avem grijă de casă. Pe câteva ore de muncă, în grădină, am primit minimul pe economie din țara respectivă, cred că 20-30 euro. Când nu ai cheltuieli, suma asta îți ajunge o săptămână”.

Experiența care i-a plăcut cel mai mult a fost cea pe care a trăit-o la casa unui tip care avea multe animale:

„Mulgeam capre și făceam brânză. A fost o experiență tare, care m-a ajutat să mă apropii de lucrul cu animalele. Și de a lucra în sensul că trebuia să mulg caprele alea ca să mănânc, nu făceam asta doar pentru că era amuzant. Mi s-a părut tare că m-a ajutat să mă conectez cu strămoșii mei”.

Atât Ellie, cât și Vlad, spun că acest mod de a călători le-a permis să cunoască pe deplin culturile țărilor pe care le-au vizitat, într-un fel diferit față de cum se întâmplă când te cazezi la un hostel, de pildă.

Trebuie să fii pregătit și să lași deoparte orice fel de prejudecăți, astea erau sfaturile pe care le dădeau cei doi tineri oamenilor care ar vrea să înceapă o astfel de călătorie.

Același lucru îl susține și Bogdan Veselovski, cunoscut drept Smiley Traveler, care a vizitat 72 de țări. Pe multe dintre acestea le-a văzut datorită autostopului și cu doar cinci dolari pe zi.

Spre deosebire de cei doi tineri, Bogdan a mers mai mult pe varianta voluntariatului. Așa a început să călătorească, pentru că a prins o astfel de oportunitate în Africa, când era încă în facultate. Nu crede că poate să facă o ierarhie și să spună „Da, uite, asta e țara mea preferată!”, dar are o slăbiciune pentru America de Sud.

„E continentul meu de suflet și acolo am petrecut doi ani. Un an am fost voluntar în Ecuador cu o comunitate de indigeni în partea Amazoniei a Ecuadorului și un an am fost profesor la o școală publică de acolo, din sat. Eram profesor la vreo 500 de elevi. Ulterior, am văzut restul continentului cu autostopul”, povestește Bogdan Veselovski.

S-a îndrăgostit de muzica de acolo, de mâncare, istorie, dar și de natură. Cu la fel de multă pasiune vorbește când vine vorba de Africa, unde a făcut voluntariat:

„Acolo am învățat ce înseamnă cu adevărat să te bucuri de lucrurile mărunte și să apreciezi ceea ce ai. Când vezi cum copiii și oamenii aproape că nu aveau cum să bea un pahar cu apă, mergeau kilometri întregi pentru asta. Femeile cărau bidoanele pe cap, iar copiii mergeau kilometri întregi ca să ajungă la grădiniță”.

Cu toate acestea, reușeau să fie optimiști, râdeau sau cântau și aveau un simț al comunității foarte bine dezvoltat. Un lucru care lipsește din ce în ce mai tare din cultura occidentală, spune Bogdan.

Ultimul loc în care a călătorit a fost în Arabia Saudită, alături de un trib de beduini, arabii nomazi din zona aceea. Toată lumea l-a acceptat și a fost introdus în comunitate rapid. „Mi-au spus că fac parte din familia lor, că sunt al 28-lea frate.

„Casa noastră e și casa ta!”, spuneau. Vedeam cât de mult țin ei și la familie, la prieteni. Mă gândesc că în societatea noastră te vezi, poate, o dată sau de două ori pe săptămână cu prietenii. Ei, în fiecare seară, se strângeau într-un cort, în jurul focului și, pur și simplu, stăteau la povești sau la un ceai”, explică Bogdan.

Tehnologia nu lipsește cu totul din viețile lor, așa cum sunt tentați unii să creadă. Și acolo majoritatea lumii are Facebook, de exemplu, doar că au găsit o modalitate de a balansa timpul petrecut în comunitate și modernul.

Etnocentrismul nu face casă bună cu călătoritul

Bogdan Veselovski. FOTO: Arhiva personală

Ca să reușești să vezi atât de multe locuri și ca să câștigi încrederea oamenilor pe care îi întâlnești, așa cum face Bogdan, trebuie să fii pregătit pentru ceea ce urmează să vezi. Nu poți să iei parte la ritualurile oamenilor și să-i judeci, ci trebuie să îți pui o altă pereche de ochi, cea a localnicului care înțelege ce se întâmplă.

„De exemplu, în Ecuador, am trăit cu comunitatea respectivă de indigeni (Shuar), care până nu demult obișnuiau să taie și să micșoreze capetele inamicilor și să le poarte ca pe un talisman, absorbind astfel puterea lor. Prin satele de Malaezia erau vânători de capete, am văzut exorcism prin Africa.

Africa e plină de superstiții. Țin minte că în Malawinde, imediat după ce am plecat eu, a fost o problemă națională cu așa-zișii „vampiri”. Dacă unul se uita la tine și considera că arăți ciudat sau că îți sclipesc ochii, te omorau sătenii cu pietre până să ajungi la poliție”, povestește călătorul.

Bogdan crede că astea sunt cele mai bune modalități de a interacționa cu o comunitate și cultura ei: să îi cunoști obiceiurile, muzica, mâncarea, istoria ei, tot ce te ajută să o înțelegi mai bine și să nu privești ca un străin lucrurile astea. Există o diferență între un turist și un călător, explică în continuare:

„Când mergi ca turist într-o excursie, printr-o agenție, vezi ceea ce vor ei să vezi. Nu ajungi la dedesubturi, e cumva artificial totul. Eu îmi doresc să văd și partea din spate”.

Bogdan reușește să călătorească cu doar cinci dolari pe zi, asta datorită faptului că face autostopul și că locuiește la localnici care nu îi cer bani pe cazare și masă în schimbul voluntariatului. Au fost dăți în care a îndurat frig, din cauză că nu îl lua nimeni cu mașina, sau a stat în ploaie, însă crede că toate astea fac parte din aventură și încearcă să ia lucrurile așa cum vin.

„Stilul meu e puțin extrem. Dormit la cort, făcut autostopul, de multe ori aștepți ore în șir fără să te ia nimeni. Te plouă, te ninge, ți-e foame, ți-e sete. Ai nevoie de o răbdare și de un psihic foarte puternice. De asemenea, aș sublinia, și un sistem imunitar bun. Deci, sănătate atât mentală, cât și fizică”, continuă Bogdan.

Totuși, există alternative. Nu e neapărat să stai cu cortul, poți alege să mergi cu rulota, să călătorești cu motocicleta sau bicicleta, în cuplu sau cu familia. Bogdan și Ellie călătoresc singuri. Pentru asta e nevoie să ai încredere în oameni, explică amândoi. În plus, odată ce intri pe drumul acesta îți dai seama că poți întâlni oameni noi la orice pas.

Voluntariate pe bani, protecție limitată și exploatarea angajatorilor

FOTO: Arhiva personală/ Bogdan Veselovski

La fel ca orice lucru care e prea bun ca să fie adevărat, există și unele dezavantaje atunci când vine vorba de platforme precum WorkAway, Au Pair, WWOOF-ing sau așa-numitele „voluntariate plătite”.

Chiar dacă aceste platforme încearcă să prezinte o variantă alternativă și sustenabilă pentru unele categorii vulnerabile, cum ar fi familiile cu venituri reduse (în cazul Au Pair) sau fermieri cu resurse limitate (WWOOF), de multe ori ajung să promoveze exact aceleași lucruri.

Youtube-ul e plin de video-uri în care oamenii se plâng că au fost exploatați de gazda la care lucrau, nu primeau mâncare, erau șantajați emoțional și nu aveau parte de experiența așteptată.

Ceea ce la prima vedere pare a fi un schimb cultural, se poate transforma în sclavie modernă, cu oameni care muncesc non-stop într-o țară străină, unde nu cunosc limba și nu au niciun fel de protecție.

Mulți dintre ei nu semnează un contract, totul se întâmplă pe chat-ul de la WorkAway și după o discuție cu gazda. Dinamica puterii este puțin debalansată, la fel cum este în cazul muncitorilor străini care vin să lucreze în România.

Chiar dacă există o secțiune denumită „Safety (Siguranță)” pe site-ul WorkAway, de multe ori, ajunge să fie „cuvântul tău” împotriva „cuvântului gazdei”, așa cum arată cei care și-au împărtășit experiențele pe youtube sau pe forum-uri.

Ellie explică cum nu s-a simțit niciodată în pericol, însă asta pentru că își ia multiple măsuri de precauție înainte să aleagă gazda. Se uită la review-uri, încearcă să vorbească și cu alții care au mai stat acolo și apoi are o întâlnire video cu persoana respectivă, ca să vadă dacă se potrivesc.

De asemenea, ea alege să nu se bazeze exclusiv pe gazdă, lucru care o ajută să evite astfel de situații. Mai există și voluntariatele plătite, în care trebuie să plătești mii de dolari pentru a merge în Africa sau în Asia.

Rețelele sociale au amplificat fenomenul, pentru că aceste acțiuni prind foarte bine pe social media, așa că lumea se orientează tot mai tare către ele.

„Sunt doi termeni care se contrazic cumva. Din păcate, ele există. În Africa a devenit deja un business, pentru că mulți văd voluntariatul ca pe ceva „cool” și se gândesc că dă bine la CV”, explică Bogdan Veselovski.

El a apelat la un program de voluntariat care îți oferea transport, cazare, dar chiar și bani de buzunar. „Cam asta e ideea. Faci voluntariat, îți oferi serviciile și ai parte și de cazare și masă, nu plătești ca să faci asta”, conchide Bogdan.