DNA impotriva lui Chiuariu. Dosarul se intrumenteaza (de Doc)
Sa speculam. Un grup vesel de demnitari mici si mari pune la cale o afacere dubioasa, cu aer penal, legata de un teren cu statut juridic incert. Procurorii DNA pun ochii pe ea, si incep sa cerceteze. Ministrul Justitiei, dl Chiuariu, implicat in afacerea cu pricina, reactioneaza la asta si incepe un asalt impotriva DNA, in general, si a sefului de sectie Tulus, in special.
Intai incearca sa-l demita prompt si brutal, insa tactica esueaza pe motiv de reactie adversa si de conjunctura (inainte de raport de tara, cu domeniul justitiei care sta inca sub observatie). Apoi comanda o evaluare Consiliului Superior al Magistraturii.
Inspectorii fac o evaluare cu stil de executie publica, iar pasaje selectionate din raport ajung “din intamplare” in presa (ministrul e unul din beneficiarii raportului), cu comentarii catastrofice, inainte ca procurorul-sef si Departamentul sa-si poata formula apararea la cele scrise acolo.
Scurgerea asta este facuta, intentionat, chiar inainte ca DNA sa ceara avizul pentru inceperea urmaririi penale impotriva ministrului Justitiei, astfel incat acesta poate acum pretinde ca e o razbunare. Plusand, ministrul cere chiar excluderea din magistratura a dlui Tulus.
El si complicii sai, politici, mediatici si din justitie, sunt cu un pas mai aproape de a scapa de incomodul procuror si de dosarele pe care acesta le instrumenteaza.
Sa speculam. Ingrijorat de problemele din interiorul Departamenului National Anticoruptie, noul si impetuosul ministru al Justitiei ia masuri pentru remedierea situatiei si inlocuirea responsabililor. Prima initiativa, cea de demitere a dlui Tulus, sef de sectie la DNA, este putin prea avantata si pripita, e interpretata rau-voitor intr-un context dificil.
Dl Chiuariu isi da seama de asta, da inapoi, si accepta o inspectie din partea CSM. Inspectia confirma, desigur, problemele din interiorul Departamentului, urmand ca, dupa adoptarea rezultatelor ei de catre CSM, dl Tulus sa fie inevitabil revocat pentru incompetenta. Insa acesta riposteaza. Ministrul Justitiei se vede implicat intr-un dosar de coruptie pe care DNA il pune pe masa presedintelui.
Departamentul doreste (probabil) sa pretinda ca actiunea ministrului Chiuariu este o razbunare si o aparare apropo de dosar. Mai mult, cerea poate atrage suspendarea sa din functie. Dl Tulus si complicii sai mediatici, politici si din justitie sunt cu un pas mai aproape de a scapa de incomodul ministru, si de masurile pe care acesta le preconizeaza pentru Departament.
–––––––––––––––––––––––––––
Care scenariu e cel real? Nu asta e intrebarea buna. Prima intrebare buna e, sunt scenariile antagonice? N-as zice. Toate combinatiile sunt posibile, chiar daca gradul lor de probabilitate e diferit. E posibil ca ambele parti sa fi procedat cu buna-credinta, cel putin la inceput, departamentul cercetand un dosar de coruptie, ministrul incercand sa inlocuiasca un sef incompetent.
E posibil ca ambele parti sa fi procedat cu rea-credinta, departamentul fabricand o culpa penala pentru ministru si/sau manevrand dosarul in interesul propriu, iar ministrul fabricand un control si o campanie de presa impotriva unui procuror incomod, si cu scopul final de a distruge un dosar cel putin la fel de incomod impotriva sa.
A doua intrebare este, ce au ele in comun? Ei bine, au in comun faptul ca sunt scenarii. Sunt speculatii. Ma uit cu minunare la multimea de “analisti” de televiziune (plus nelipsitii politicieni) la tousocuri, care dau deja sentinte intr-un dosar unde n-au inca toate faptele.
Ei stiu exact ce se intampla, stiu perfect si de ce se intampla, stiu ca dosarul e facatura si/sau ca raportul e facatura, stiu ca Basescu e intr-o parte si Tariceanu in cealalta – vinovat si unul si celalalt sau poate amandoi, stiu ca justitia e folosita ca un ciocan, stiu absolut tot. E o desfasurare de jurnalism de fictiune ceva de speriat.
In realitate, avem putine fapte clare, mult prea putine ca sa putem trage o concluzie.
Diferentele faptice intre cele doua scenarii, cele care dau masura de probabilitate, tin de antecedente (de exemplu, nu stiu cum se impaca buna credinta a dlui Chiuariu cu faptul ca a atacat DNA si in ce priveste raportul Comisiei, mintind apoi despre acest lucru); de “modus operandi”, ca sa zic asa (”scaparea” catre presa a criticilor aduse dlui Tulus); si mai ales tin de
gradul de concret al acuzatiilor. Dosarul impotriva dlui Chiuariu e bazat pe fapte concrete si verificabile (desi, despre caracterul lor penal ramane sa vedem), fapte pe care dl Chiuariu, desi i s-a dat prilejul, n-am vazut sa le explice intr-un mod credibil, preferand in schimb sa atace virulent DNA.
In schimb, cazul impotriva dlui Tulus este inca lipsit de elemente foarte concrete, iar DNA n-a avut inca prilejul sa se apere:
Momentul ales pentru aparitia in presa a acestui crimpei de raport nu e deloc intimplator: dupa ce inspectorii CSM au finalizat propriul raport, dar inainte ca DNA sa-si fi formulat observatiile si obiectiile asupra acestuia si care riscau sa atenueze, daca nu cumva sa elimine complet, macar o parte din acuzatii.
In noianul de proceduri si tehnicalitati de care raportul e plin, gasim din loc in loc sintagme absolut memorabile care, preluate necritic, pot face, si au si inceput sa faca deja, o frumoasa cariera.
De exemplu, „adoptarea unor solutii necunoscute Codului de procedura penala“ pare ceva foarte grav, aproape o infractiune, dar din textul devenit public nu aflam detalii care sa ne ajute sa-i aflam dimensiunea reala.
Plantate discret in ziare cu o agenda notorie in ce priveste sistemul judiciar si amplificate de colegi cu o agenda similara, asemenea sintagme vor avea vreme de doua saptamini, pina cind raportul va fi dezbatut in CSM, rolul de a face din Doru Tulus un nume suficient de odios astfel incit destituirea ceruta pripit de ministrul Chiuariu sa para nu doar justificata, ci chiar izbavitoare. (Liviu Avram pentru Cotidianul, “Tulusiada”)
Astea toate pledeaza impotriva ministrului Chiuariu, si, intr-o masura mai mica, pentru dl Tulus. Insa, asa cum spuneam, pe moment faptele sunt prea putine ca sa putem incepe sa formulam concluzii.