DOSAR 10 ani cu filmul romanesc. Episodul 5 – Anul 2005. Luminita Gheorghiu: Nu stiu unde se afla "Moartea domnului Lazarescu" in cinematografia romana, dar este in sufletul meu

„Mioara e tot timpul prezenta. Uneori vorbeste, alteori tace, dar cand tace femeia asta, cum tace? de ce tace?… Am inceput cu o mare teama, dar pe urma, in pauza dintre cadre cantam, dansam – si mi-a ramas acest lucru, proaspat ca senzatie, in minte”, isi aminteste Luminita Gheorghiu despre lucrul la „Moartea domnului Lazarescu”.

Filmul a obtinut Premiul sectiunii „Un Certain Regard” la Cannes si a deschis o noua etapa in filmul romanesc. Aprofundand directia inceputa cu „Marfa si banii”, Cristi Puiu face in „Moartea domnului Lazarescu”o comedie neagra despre nepasarea si indiferenta omului fata de om.

Personajul central, Dante Remus Lazarescu (Ion Fiscuteanu), se simte rau si cheama salvarea, fiind pe urma purtat de o asistenta omenoasa (Luminita Gheorghiu) pe la mai multe spitale din Bucuresti care, pe rand, il refuza.

Filmul nu e o critica impotriva sistemului sanitar din Romania dar, in lipsa carentelor sistemului sanitar care l-au facut pe barbatul dus cu salvarea de la un spital la altul sa moara in strada – caz real aflat la baza filmului, povestea lui „Lazarescu Dante Remus” nu s-ar mai fi spus.

In spatele cotidianului recreat fidel, cineastul sondeaza realitatea mortii si felul cum se raporteaza oamenii la ea. Concluzia e pe cat de dura pe atat de adevarata – in viata mai e cum mai e, dar in moarte suntem cu totul singuri.

Filmul a avut o receptie stralucitoare la Cannes, unde a fost distins cu Premiul sectiunii „Un Certain Regard”, a doua ca importanta dupa Competitia Oficiala, si a fost pe urma distribuit in multe teritorii, inclusiv in SUA („marketat” de distribuitor drept comedie), unde criticii americani l-au luat in brate.

Filmul i-a adus regretatului Ion Fiscuteanu un rol manusa pentru talentul sau. Celelalt interpret principal al filmului, Luminita Gheorghiu, isi aminteste pentru HotNews.ro:

„Ca sa fiu foarte sincera, am avut o stare foarte buna in timpul filmarilor, desi incepusem cu o mare teama. Lucrurile au fost foarte pe graba, nu am avut prea mult timp la dispozitie sa vorbim, iar eu nu stiam unde ma duc cu personajul.

Mioara e tot timpul prezenta. Uneori vorbeste, alteori tace, dar cand tace femeia asta, cum tace? de ce tace?… Asa ca am inceput cu o mare teama, dar pe urma, in pauza dintre cadre cantam, dansam… si mi-a ramas acest lucru, proaspat ca senzatie in minte. Nu stiu de ce eram relaxata.

Rolul meu s-a nascut pe masura ce trecea cate o zi de filmare. Am inceput filmarea cu spitalele si pe urma ne-am dus in apartament, ca sa nu inceapa sa ninga. Mie imi era frica pentru ca tot auzeam de accidente in care erau implicate masini de salvare si Cristi tot timpul ii cerea lui Spahiu (n.red. – Gabriel Spahiu) sa mearga cu viteza.

O data am trecut pe rosu intr-o intersectie. Din dreapta ne-au dat intaietate, dar din stanga nu, si Spahiu a pus o frana asa de puternica incat cei care erau in spatele lui Lazarescu – Cristi, operatorul si sunetistul – au venit de-a dura.

Nu stiu unde se afla acest film in cinematografia romana, dar el este in sufletul meu. Nu avem cum sa nu fim subiectivi – desi eu am fost de-a lungul anilor destul de obiectiva cu mine. La Los Angeles, cand mi-au dat premiul (n.red. – Premiul pentru rol secundar feminin din partea Asociatiei Criticilor din Los Angeles) ma miram de mine. De ce atatea laude? Nu credeam in ele, dar nici nu credeam ca sunt doar politicosi…

Am, totusi, ceva sa imi reprosez la acest rol: Cristi nu mi-a zis nimic, dar cred ca la final trebuia sa mai stau cateva secunde in plus in cadru. Se simte si daca esti cu patura in cap. I-am spus lui Cristi in gluma ca ma tine cu spatele la aparat, iar el a spus: ” Tu te asezi asa”, dar eu ma asezam in functie de partener, nu de aparat.

Cred ca trebuia sa mai stau un pic alaturi de domnul Lazarescu, mai ales ca stiam ca se duce in sanul lui Avram (de aia ma si chema Mioara Avram.)… Am ramas cu aceasta neimplinire.

Am vorbit odata cu Nae Caranfil si i-am spus ca am cunoscut asistente foarte rele care se luau tare de tot in clont cu medicii sau cu pacientii, si ca nu stiu de ce am jucat personajul asa (asa m-a dus valul, nu mi-a spus Cristi ceva anume), iar el a zis: „L-ai facut foarte bine. Daca il faceai altfel erai eroina, dar asa esti un om obisnuit”.

Cristi mereu spunea: „Concentrati-va, ca acum se trage!” De ce nu are voie un doctor sa greseasca o operatie? Eu de ce sa gresesc un personaj la teatru sau in film? Trebuie sa fii foarte serios in munca asta, si cozonac daca faci”.

„Moartea domnului Lazarescu”

Regie – Cristi Puiu

Scenariu– Cristi Puiu, Razvan Radulescu

Cu: Ion Fiscuteanu, Luminita Gheorghiu, Gabriel Spahiu, Doru Ana, Dana Dogaru, Mihai Bratila, Clara Voda, Adrian Titieni, Florin Zamfirescu

Premiul sectiunii „Un Certain Regard”- Cannes, 2005

“Ryna”- dublu debut

In 2005 a debutat in lungmetraj Ruxandra Zenide, tanara regizoare nascuta in 1975 care studiase intensiv filmul la FAMU Praga si New York University. Eroina lungmetrajului de debut al Ruxandrei Zenide, „Ryna”, este o tanara din Delta Dunarii pe care tatal o sileste sa stea cu parul tuns scurt si sa faca munca de baiat, suparat inca pe faptul ca viata nu i-a daruit un fiu.

Dar feminitatea Rynei creste si, odata cu ea, dorinta de a evada din lumea marunta in care a trait pana atunci. Intr-un film cu o accentuata nota poetica, regizoarea contureaza un personaj care isi urmeaza calea in ciuda conditionarilor universului din care provine.

Filmul a lansat-o pe Dorotheea Petre, una dintre cele mai interesante figuri descoperite de cinematografia romana recenta. Ruxandra Zenide isi aminteste azi:

„Un moment puternic a fost cand am vazut primele rushes cu primele trei zile de filmari. Nu stiam daca functioneaza personajele asa cum le imaginasem si, cand Catalin a proiectat ce am filmat, mai intai pentru mine si Dorotheea, dupa care pentru echipa, a fost o mare surpriza.

Imagine din „Ryna”

Foto: Hotnews

Totul parea (aproape) adevarat. Mai ales Dorotheea, care era mai puternica pe ecran decat ce puteam vedea in momentul filmarii”.

„Ryna”

Regie – Ruxandra Zenide

Scenariu – Marek Epstein, Andreea Valean

Cu: Dorotheea Petre, Valentin Popescu, Aura Calarasu, Nicolae Praida

Premiul special al juriului pentru regie si Premiul special al juriului pentru interpretare feminina – Mannheim-Heidelberg, 2005