Două schelete umane descoperite recent oferă o altă variantă asupra unuia dintre cele mai devastatoare evenimente din istoria umanității

Distrugerea orașului Pompeii acum circa 2.000 de ani a rămas unul dintre cele mai devastatoare evenimente din istoria umanității. Însă derularea evenimentelor de atunci de abia începe să fie elucidată. Dovada, un studiu recent publicat în revista Frontiers in Earth Science, coordonat de specialiști de la Institutul Național de Geofizică și Vulcanologie din Napoli, în care aceștia descriu un alt fenomen distructiv care a lovit Pompeii-ul, complet necunoscut până acum, înainte ca norul piroclastic să acopere complet așezarea.   

Din relatările vremii, dar și din datele oferite de săpăturile arheologice, știm astăzi că mulți dintre locuitorii Pompeii-ului au fost fie asfixiați, fie au fost complet acoperiși de cenușă fierbinte și piatră ponce, cu până la 18 ore înainte de erupția vulcanică propriu-zisă. Erupție în urma căreia un nor piroclastic cu o temperatură de peste 800 de grade Celsius a ucis aproape instantaneu pe toți cei care reușiseră să supraviețuiască primului episod distructiv.

Distrugerea a fost completă, iar acesta a și fost motivul pentru care specialiștilor le-a fost dificil să identifice și alte etape ale catastrofei naturale petrecute în anul 79 d.hr.  Excavarea recentă a două schelete umane schimbă însă radical datele problemei.

Faptul că ambele schelete au fost descoperite deasupra cenușii vulcanice este un indiciu clar că indivizii respectivi reușiseră să supraviețuiască primului episod care a marcat începutul dezastrului, anume ploaia de cenușă și piatră ponce. Și totuși, aceștia nu au fost uciși nici de norul piroclastic.

Numeroasele fracturi pe care ambele schelete le prezintă sugerează o moarte instantanee, provocată de prăbușirea unei clădiri. De aici și ipoteza specialiștilor italieni, conform căreia Pompeii-ul a fost distrus în mare parte de un seism devastator, la scurtă vreme înainte de a fi acoperit de amestecul de gaze fierbinți, de cenușă și roci vulcanice.

O astel de ipoteză este dublată și de un veritabil paradox întâlnit de arheologi la Pompeii. Anume că urmele victimelor au fost păstrate incredibil de bine în cenușa vulcanică, pe când clădirile se găsesc într-o stare extrem de proastă.

Ipoteze confirmate

Seismele care preced o erupție vulcanică sunt de notorietate, afirmă autorii studiului, însă distrugerea completă a orașului Pompeii a făcut extrem de dificilă identificarea unui seism puternic care s-a produs concomitent cu erupția vulcanică.

Descoperirea celor două schelete confirmă însă ipotezele specialișitlor și dezvăluie un episod complet necunoscut până acum, acela al seismului de mare magnitudine care s-a produs în același timp cu erupția, și care a distrus mare parte dintre clădiri.

Este cert însă că mulți dintre locuitorii din Pompeii au reușit să fugă din calea dezastrului, iar grație unei munci asidue de cercetare, arheologii și istoricii italieni au reșit să identifice inclusiv numele acestora, precum și modul în care a decurs viața lor, în nu mai puțin de 12 orașe antice din vechea Romă.