Drept la replică la articolul „Cazul Victor Neumann”

Drept la replică la articolul „Cazul Victor Neumann”. De ce ofițerii de securitate care au făcut poliție politică rămîn mereu în umbra informatorilor, publicat de Gabriel Andreescu pe site-ul www.contributors.ro la 11.03.2023:

”În urmă cu cîteva săptămîni, l-am întîlnit pe Gabriel Andreescu la recomandarea unui coleg de breaslă știind de procesul pe care îl am cu CNSAS. Am aceptat o întrevedere ținînd seama de experiența sa în și cu Arhivele CNSAS, mai ales că din acuzațiile formulate de CNSAS la adresa mea lipsesc dovezile care să stea la baza cocluziei formulate de această instituție. Interesul lui părea să fie cercetarea dosarului meu, precum și o mai bună cunoaștere a presupusei colaborări cu securitatea comunistă, ceea ce mi-a dat o undă de speranță pentru a se face dreptate în cazul meu, fiind deja bine cunoscut modul în care CNSAS s-a contrazis de-a lungul timpului (a se vedea cazul Băsescu, de exemplu).

Prin urmare, în ziua de 28 ianuarie 2023 m-am întîlnit cu Gabriel Andreescu, i-am povestit cîteva fragmente din biografia mea și, potrivit înțelegerii, am așteptat ca pe parcursul “cercetării” să arate o minimă curiozitate pentru viața personală din perioada respectivă, locurile de muncă, traiul cotidian, locuințe, invitații din partea unor personalități și a unor instituții academice internaționale, ș.a., dar și să consulte dosarul meu de la securitate, dosar pe care eu l-am solicitat CNSAS-ului în vara anului 2021, la care nu am primit nici un răspuns. Toate acestea reprezentînd elementele fundamentale ale unei cercetări.

Știam că domnul Andreescu are o experiență în comitete ale României privind drepturile omului, ceea ce m-a făcut să cred că se va ocupa cu adevărat de studiul izvoarelor. În 27 februarie a.c. mi-a solicitat nota de constatare formulată de CNSAS (care cuprindea acuzația formulată de CNSAS la adresa mea). În plus, anterior îi trimisesem autobiografia, cartea de muncă și CV-ul, în speranța că poate el, în calitate de cercetător, se va apleca și asupra acestora pentru a vedea corespondența cu documentele menționate de CNSAS în nota de constatare.

În ziua de 28 februarie mi-a confirmat, printr-un mesaj e-mail, că fusese anunțat cu privire la accesul său în sala de lectură de la CNSAS, unde se consultă dosarele. Sîmbătă, 11 martie, a publicat articolul în ”contributors.ro” fără să îmi fi cerut vreo lămurire, informație, fără să mă mai consulte sau să îmi pună vreo întrebare în prealabil, pe fondul în care documentele securității invocate de CNSAS se bat cap în cap cu realitatea. Acest drept la replică are menirea de a face unele precizări cu privire la conținutul articolului domnului Andreescu și la lipsa probelor în acuzațiile ce mi se aduc și pe care Gabriel Andreescu le reproduce.

Textul publicat în ”contributors.ro” este, spre surprinderea mea, o compilație a acuzațiilor formulate de CNSAS pe baza notei de constatare pusă de mine la dispoziția lui Andreescu. Nici un document în plus, nici o analiză. Mai mult, la fel ca și CNSAS și Curtea de Apel, Gabriel Andreescu ignoră cu desăvărșire probele pe care i le-am pus și lui la dispoziție. Este un articol speculativ, rezultînd dintr-o așa-zisă cercetare care nu are în vedere nici măcar îmbogățirea informației cu noi documente. Prin urmare, alături de presupunerile CNSAS, avem acum și presupunerile lui Gabriel Andreescu.

La o zi după publicarea articolului i-am scris că îl rog să-mi trimită lista documentelor consultate la CNSAS și, dacă se poate, chiar documentele. Nu mi-a răspuns nimic. De fapt, nici nu avea cum în 11 zile (din 28.02.2023, data obținerii accesului la sală în cadrul CNSAS și pînă în 11.03.2023, data publicării articolului) să caute documentele, să le citească, să le examineze, să le compare și să redacteze rezultatele și concluziile într-un articol.

Voi da următoarele argumente pentru a-mi justifica afirmațiile:

• Andreescu scrie (probabil copiind din nota de constatare a CNSAS) următoarele:

Un alt citat, nota semnată la 8.08.1980(olografă, nume de cod „Hodoș”): „În tematica de la expoziția de bază a istoriei medii de la Muzeul Banatului /…/ nu a fost prevăzută introducerea mormântului maghiar în sectorul rezervat primelor formațiuni statale românești. Din dispoziția lui F.M. acest mormânt a fost introdus în expoziție. /…/ părerea sursei este că materializarea nu era cea mai potrivită, întrucât nu fusese sugestivă pentru vizitatori”. Observații pe margine:: „Nota va sta la baza informării care se va efectua pentru organele PCR”.

Eu nu aveam cum să dau rapoarte de activitate sau „note” (și nici nu am dat) despre expoziția de bază a istoriei medii de la Muzeul Banatului în data de 8.08.1980 și despre F.M (Florin Medeleț ca director) pentru că era anul în care director era Mihai Fătu, care punea la cale excluderea mea din muzeu și căruia i-a displăcut proiectul meu privind refacerea expoziției de istorie modernă – si nu de istorie medie cum scrie în nota citată! – prin care susțineam cu multe exemple integrarea diversității cultural-comunitare și religioase din Banat. Prin urmare, eu fusesem cel dat afară din muzeu și nu fostul director al instituției, FM (Florin Medeleț), care oricum nu mai era director dinaintea notei citate și scrise de ofițerul de securitate. Apoi, din exprimarea citată „…Din dispoziția lui F.M. acest mormânt a fost introdus în expoziție. /…/ părerea sursei este că materializarea nu era cea mai potrivită, întrucât nu fusese sugestivă pentru vizitatori” reiese clar că nu „sursa” scrisese nota respectivă, ci ofițerul de securitate. Oare domnul Andreescu poate să considere credibile documentele întocmite de securitate, organul suprem de manipulare al statului comunist? Dacă nu a observat inadvertența datelor, nu i-a sărit în ochi natura exprimării (adică se vorbește despre “sursă”, nu „sursa” relatează). Mai mult, domnul Andreescu nu cercetează ce urmare a avut acea notă și altele asupra altor persoane pe baza „informării care se va efectua pentru organele PCR” (scrisă de ofițerul de securitate), dar speculează (fără probe) și scrie: Notele sale au fost utilizate de organul de represiune împotriva cercetătorilor despre care „Hodoș” a dat informații. Chiar dacă pe marginea filelor nu ar fi apărut notațiile cu obiectiv represiv, conținutul lor era suficient pentru a le califica acțiuni de poliție politică. O aserțiune fără probe. E limpede că Andreescu nu și-a pus întrebarea privind modul de operare în fabricarea documenteleor a securității comuniste, nu a făcut distincția între vocabularul instituției de represiune și acela al muzeografului și nu a făcut distincție între cine scrie și în numele cui se scrie. Rezultatul? Accceptarea modului în care ofițerul manipula informațiile, justificîndu-și activitatea și ideologia pentru care fusese încadrat și salarizat.

• O altă interpretare tendențioasă este :Victor Neumann semnase o declarație pe propria răspundere în ianuarie 2020 în care asuma: „nu am fost lucrător al Securității”. Lipsea referirea la „colaborarea cu Securitatea”. Nu lipsea nimic. Exprimarea este din textul ordonanței. Cum era vorba de un act juridic, exprimarea mea a fost, la rîndul ei, juridică. Declarația am dat-o imediat ce mi-a fost solicitată.
• O altă speculație se referă la afirmația: Informațiile predate de Neumann au afectat persoanele urmărite. Consecințele au fost probate și erau previzibile pentru istoric. Nu spune nici Gabriel Andreescu, așa cum nu a probat nici CNSAS, cine au fost persoanele urmărite și afectate, în ce mod li s-a restrîns libertatea doar așa putîndu-se îndeplini condițiile cumulative pentru a fi declarat lucrător al securității conform legislației în vigoare. Referința la F.M. (Florin Medeleț) este și ea eronată întrucît acestuia nu i-au fost restrînse libertățile. Enormitatea se repetă, autorul afirmînd că FM ar fi avut de pătimit de pe urma mea. Dovada că lucrurile nu stau așa e faptul că lui Florin Medeleț i-a fost păstrat locul de muncă la Muzeul Banatului, ieșind la pensie de la aceeași instituție mult după anii 1990. Oare de ce nu amintește nici Andreescu, cum nu a amintit nici CNSAS, că cel dat afară de exponenții regimului totalitar am fost eu. Și nu o dată. Doar aveau la dispoziție Cartea mea de muncă drept probă (în documentul acesta se poate citi că încetarea contractului cu Muzeul Banatului a avut loc în anul 1980; că încetarea activității de dascăl suplinitor cu norme trunchiate în diferite școli din Timișoara a avut loc în anul 1985; și că excluderea din Biblioteca Județeană Timiș s-a petrecut în toamna anului 1988).Citeste intregul articol pe Contributors.ro