Dreptate si Minciuna

Alianta Dreptate si Adevar si Traian Basescu castigau la limita alegerile din 2004 impotriva partidului-stat intruchipat atunci de PSD si Adrian Nastase, promitand in esenta chiar asta: dreptate, adica trimiterea coruptilor la inchisoare, si adevar, altfel spus clarificarea trecutului securisto-comunist. Acestea sunt marile teme care au rasturnat, in urma cu opt ani, un regim aparent invincibil. Ironia sortii, liderii USL defileaza astazi in campanie cu sloganul „Dreptate pana la capat”. Cu Nastase la inchisoare, cu armate de lideri acuzati de coruptie si cu Dan Voiculescu demascat oficial colaborator al Securitatii sunt pe cale sa castige alegerile tot in numele unor principii. O miniciuna sinistra care, pe stomacul gol, a prins.

Dreptatea lor inseamna putin altceva decat dreptatea celorlalti. „Dreptatea si adevarul” din 2004 faceau apel la justitie si morala. „Dreptatea” din 2012 trece prin stomacul unor oameni care nu dau doi bani nici pe justitie, nici pe morala. Ce daca un securist dovedit in justitie a ajuns ideologul sef al USL? Tine cu poporul, lupta cu tirania, se bate pentru justitie sociala! O mistificare odioasa, de acord, dar functioneaza. Voiculescu a facut o socoteala simpla: bugetari plus pensionari egal noul USL. Ceilalti sunt prea demotivati si sofisticati ca sa mai conteze. A pariat corect.

Pe baza acestui calcul, Dan F. Voiculescu si secunzii sai, Crin Antonescu si Victor Ponta, si-au concentrat toata campania (o prelungire a celei din vara de la referendum) impotriva lui Traian Basescu. El a anuntat taierile in 6 mai 2010, el sa plateasca. Seful statului a prezentat, luni seara, afise electorale care pun semnul egal intre el si candidatii ARD. Nici o surpriza. Afisele exprima sinteza atitudinii USL in campania electorala din 2012: totul impotriva lui Traian Basescu, totul impotriva dictatorulului. Ca de obicei, au contat prea putin spre deloc programele de guvernare.

Arta minciunii a stat in a-l prezenta mai departe drept adevaratul conducator al Romaniei, drept sabotorul noii guvernarii, drept omul care face si desface cu ajutorul justitiei si institutiilor de control aflate la cheremul sau. In oglinda, ca si cum n-ar avea responsabilitatea integrala a guvernarii, Ponta si Antonescu se comporta ca in anii de glorie ai opozitiei.

Ar fi mai multe de spus despre cum s-a ajuns aici, dar foarte pe scurt cam asta e: pe langa criza economica, au contat greselile guvernarii Boc, ambitia fostului premier de a ramane in functie, aroganta revoltatoare cu care Basescu l-a tratat pe Raed Arafat (un simbol subestimat) fiind scanteia unor proteste ulterior confiscate politic, tradarea oamenilor lui Vasile Blaga care l-au daramat pe MRU din functia de prim ministru, blatul straveziu dintre PDL si USL, prestatia deplorabila a liderilor Aliantei pentru Romania Dreapta (iarasi dreptatea). Un rol important in prabusirea credibilitatii presedintelui l-au jucat cele doua femei fatale: Elena Udrea si Elena Basescu, una simbolul parvenitismului politic, alta icoana nepotismului.

Cine nu doreste sa vada toate astea arunca vina exclusiv pe monstruosul aparat de manipulare format din televiziunile de stiri, cu varf de lance Antena 3. O poate face, dar se va minti singur. Evident ca manipularea grosiera, minciuna, atacurile de cea mai joasa speta, rasturnarea valorilor au instalat, ca o pacla deasa, confuzia si debusolarea etica peste tara. Dar manipulatorii n-ar fi avut succes daca n-ar fi avut o ancora in realitate.

Ramane totusi o intrebare: de ce publicul sanctioneaza derapajele expuse mai sus, dar nu se simte tradat cand premierul Ponta promite „sa-l scoata” pe Adrian Nastase de la Jilava? Unde s-a evaporat setea de dreptate din 2004? De ce publicul voteaza astazi politicieni corupti, securisti notorii? Cum s-a ajuns la atata cinism, condensat in expresia: „nu-mi pasa ca fura, macar sa faca ceva pentru noi”? De unde atata schizofrenie? Cei care se comporta asa n-au avut niciodata criterii etice sau morale sanatoase.

Tipau in 2004 „la tepe” cu speranta ca profitorii regimului Nastase vor fi dati pe mana justitiei pentru a se putea instala ei in fruntea bucatelor, nu neaparat pentru a se face dreptate. Apoi, nimeni nu credea ca lupta impotriva coruptiei va fi pe bune, ca va ajunge intr-o buna zi la toti: la ministri, la parlamentari, la primari si baroni locali, la vamesii de rand, la politisti, la medici, la profesori, oameni de afaceri si de fotbal etc. Credeau ca e valabil doar pentru „unii”, pentru cativa „fraieri”. Deci, de asta.

De ce taxeaza acest public bizar nepotismul la nivel inalt numai intr-o situatie, dar refuza sa vada celalate nenumarate cazuri: copiii baronilor ajunsi candidati USL, secretarele si amantele promovate in politica? Nu reprosau exact asta „camarilei dictatorului”: incompetenta cocotata in fruntea tarii? Ba da, dar o faceau sperand sa plece „ai lor” ca sa vina „ai nostri”.

Si apoi: Victor Ponta (lider PSD) si Crin Antonescu (lider PNL) si-au promovat amandoi sotiile in postul de europarlamentar. Asta politica dinastica! Si totusi, publicul prefera ochelarii de cal. In fond, cei mai multi ar face la fel daca s-ar nimeri in locul lor. Cu diferenta ca Basescu le-a luat banii, in timp ce Udrea topaia pe tocuri cui, iar EBA isi umfla buzele cu botox, ceea scoate din minti orice stomac gol si frustrat.

Mai e ceva aproape imposibil de inteles. Romania a intrat in NATO in 2004 si in UE in 2007, fiind una dintre cele mai pro-americane si euro-optimiste tari din Estul Europei. Noi am vrut acolo, noi ne-am holbat jumatate de veac pe cerul patriei asteptandu-i pe americani. Au trecut doar cativa ani de cand au venit de-adevaratelea, de cand ne-am recuplat cu acte in regula la lumea occidentala ca deja nu ne mai place. Mai mult, am ajuns sa-i injuram pe americani si europeni ca ne-au „transformat in colonie”. Sa fie doar complexul de inferioritate sau ceva mai mult?

In cativa ani, discursul anti-occidental si anti-american promovat in special de PNL, Dan Voiculescu si o parte din PSD au rasucit tara. Au intors-o cu fata de la Vest, orientand-o usor spre Est. Eurobarometrul din 2011 este primul care consemneaza o prabusire semnificativa a increderii romanilor in UE (de la 60% in 2010 la 46% in 2011). Altfel spus, discursul eurosceptic a facut masa critica, fapt speculat din plin de nationalismul desuet si de agentii Moscovei, interesati sa izoleze tara de Occident.

Astazi, dupa interventia liderilor UE in favoarea lui Traian Basescu pe durata referendumului de suspendare, n-ar fi exclus ca increderea romanilor in Bruxelles sa fi cunoscut o noua cadere dramatica. Una din lozincile USL ii indeamna pe romani sa fie „uniti in fata istoriei”. Este in realitate eternul apel la unitate impotriva „dusmanului din exterior”, impotriva „strainilor” care ne vor raul.

Vom trai, probabil, cativa ani intr-o noua epoca a minciunii. Ne va lua ceva timp sa invatam din nou distinctii elementare intre bine si rau, intre adevar si minciuna, iar asta se va intampla numai dupa ce stomacul va constata ca s-a indestulat cu aerul usurel al vorbelor goale.

P.S. Un mancator de rahat din reteua lui Voiculescu zice ca Ponta si Antonescu nu aveau cum sa-si faca sotiile europarlamentar ca pe vremea aia nu erau sefi in partidele lor. In cazul Dacianei Ponta, nu sotul Victor, ci tata Sarbu a trimis-o la Bruxelles. Tot nepotism se cheama, resonsabil de cariera fiind influentul ei tatic, nu distinsul sot. In cazul familiei Sarbu, politica dinastica e ceva mai incurcata. Tata si-a pus fiica pe lista iar ginerica l-a facut pe tata socru liderul grupului PSD din Senat dupa ce Ponta a ajuns sef de partid. In cazul familiei Antonescu ramane cum am stabilit. In 2009 Crin Antonescu avea ultimul cuvant pe candidaturile la europarlamentare, pe Adina Valean a pus-o pe locul doi pe lista, a iesit ceva taraboi intern. Era pe atunci iubita sefului PNL, sotie cu acte in regula avea sa devina cateva luni mai tarziu. Deci ramane cum am stabilit: politica dinastica, nepotism, numai ca la PSD si PNL se cheama true love.