Drink Insider Q&A: Cât umplem, cum ţinem şi cum ciocnim un pahar cu vin?

​​Iată trei întrebări pentru care am fost de multe ori etichetat drept „un snob pretenţios”: cât umplem, cum ţinem şi cum ciocnim un pahar cu vin? Unii zic că n-are importanţă: „un pahar cu vin e un pahar ca oricare altul, ce atâta discuţie”? Poate că da, poate că nu…

În lumea vinului există un set de reguli de bună purtare, asemenea celor şapte ani de-acasă. Desigur că nimeni nu te obligă să le respecţi, dar, ca şi în cazul copiilor prost crescuţi, cam rişti să te faci de râs dacă nu le ştii. Prin urmare vă propun o scurtă sesiune Q&A pe acest subiect.

Q: Cât umplem un pahar cu vin?

A: Puţin sub diametrul maxim al cupei.

De ce? Ca să putem roti vinul în pahar fără să-l vărsăm pe noi. De ce să rotim vinul în pahar? Ca să-l oxigenăm (asemenea unui tester, la un magazin de parfumuri) şi să-i putem simţi mai bine aromele. Nu în ultimul rând, pentru că paharul nostru de vin ar trebui să aibă un aspect elegant, oarecum diferit de o cană plină ochi cu ceai de muşeţel. În fotografia de mai jos sunt câteva exemple de umplere corectă.

Q: Cum ţinem un pahar cu vin?

A: Doar de picior.

Evident, de cel al paharului. De ce? Ca să nu lăsăm urme dizgraţioase de grăsime pe pereţii paharului şi, mai ales, ca să nu încălzim vinul din cupă. Urmele de pe pahar (inclusiv cele de ruj) ne vor împiedica să observăm culoarea lichidului, iar dacă vinul se va încălzi, aciditatea şi alcoolul vor ieşi neplăcut în evidenţă, alterând gustul vinului. Să nu uităm că producătorii de pahare se străduiesc să facă picioare cât mai fine şi elegante, gândindu-se la mâna care va cuprinde, cu drag, această „parte anatomică de sticlă”. Dacă vrem să aflăm cât de bine înţelege cineva universul vinului, putem începe prin a privi modul în care acea persoană ţine paharul. Desigur, e doar un prim test, dar e destul de eliminatoriu.

Q: Cum ciocnim un pahar cu vin?

A: Încet şi nu „buză în buză”.

Din nou, simt nevoia să precizez că e vorba de buza paharului. De ce? Ca să nu ciobim sau să spargem paharul şi să ne trezim cu vinul împrăştiat pe haine. E bine de ştiut că unul dintre punctele nevralgice ale unui pahar cu vin este tocmai buza lui, zona aceea în care sticla este foarte subţire şi fragilă. Pe de altă parte, chiar dacă paharul nu se sparge, un zăngănit strident poate să inducă celui cu care ciocnim nefericita idee că ne-am desăvârşit manierele la barul căminului cultural – o imagine în general necâştigătoare.

Acestea fiind spuse, vă propun să umplem paharul „până la semn”, să-l apucăm de picior şi să ciocnim cu delicateţe: „Hai noroc!”.