Educarea copiilor foarte sensibili poate fi o provocare pentru părinți. Iată cum să găsiți echilibrul

Cum este definit un copil foarte sensibil? Este acel copil care este intens afectat de emoțiile celorlalți, acel copil reactiv la influențele mediului, acel copil care reacționează rapid și la cele mai subtile schimbări din jurul lui, este acel copil hiperconștient de sunetele, mirosurile și temperatura din jurul lui.

Între timiditate și hipersensibilitate

Un copil timid este anxios și cel mai probabil inhibat în situații sociale necunoscute lui. El va deveni nervos într-un astfel de context, va prefera să urmărească evenimentele „de pe margine”, rareori fiind luată în considerare participarea lui la acestea. Un studiu a arătat că acei copii care manifestă timiditate excesivă pot avea un risc mai mare de a dezvolta balbism (bâlbâială) și comportamente asociate acestei tulburări de vorbire (creșterea tensiunii sau clipirea excesivă din ochi), până la vârsta de 6 ani.

Copilul foarte sensibil, în schimb, nu evită situația în sine ci doar are nevoie de mai mult timp pentru a procesa ceea ce se întâmplă în jurul lui. Aceeași diferență este și între un copil introvertit și unul foarte sensibil. Primul va alege să se izoleze și este prea puțin probabil să se implice în situații sociale, în vreme ce al doilea nu este reticent în a se alătura, doar că are nevoie de mai mult timp pentru a procesa.

Până la 20% din oameni au sensibilitate ridicată

Este o certitudine, copiii foarte sensibili simt lucrurile mai acut decat ceilalți copii. Nu este nimic rău în a fi așa, cu atât mai mult cu cât un copil exagerat de sensibil este unul foarte amabil și plin de compasiune. În plus, potrivit psihologului Elaine Aron, care a inventat termenul „copil extrem de sensibil”, sensibilitatea ridicată este destul de comună si este prezenta la aproximativ 15 până la 20% din populație. Singura problemă ar putea fi aceea că a crește un astfel de copil poate fi o provocare pentru părinți, mai ales când este vorba despre disciplină si găsirea echilibrului.

Potrivit totuldespremame.ro, copilul hipersensibil se va dovedi un copil şi un adult empatic, capabil de multă compasiune fată de cei din jur. Va avea capacitatea de „citi” o persoană de cum o întâlnește, analizând mimica şi limbajul corporal. Ori de câte ori te va vedea supărată sau obosită şi oricât ai încerca să ascunzi asta, va avea întotdeauna o îmbrăţişare sau un desen pregătit pentru tine. Pentru el, sentimentele celor din jurul său vor fi foarte importante, cochetând deseori cu domeniul psihologiei.

Având reacții mai puternice la experiențele prin care trece, acest tip de copil are nevoie de mai mult sprijin, mai multă empatie, validare și limite clare care să-l ajute în dezvoltarea unor abilități de adaptare. Copiii sensibili emoțional se pot simți copleșiți cu ușurință. Ei simt intens fiecare emoție, plâng des, devin suprastimulați, foarte speriați și supărați, își fac griji că vor avea frecvent probleme și au nevoie de liniște mai mult decât ceilalți copii.

Unii dintre ei sunt sensibili și la lucruri fizice, nu numai emoționale. Sensibili la orice lucru care le activează simțurile, cum ar fi zgomotele puternice, anumite texturi sau locurile în care sunt mulți oameni. Sunt ezitanți în a încerca lucruri noi și luptă din răsputeri să facă față frustrărilor. Interacțiunile acestora cu alți copii sau adulți pot fi dificile și pot avea de suferit din momentul în care sunt etichetați drept „copilul acela care plânge mult” sau „copilul acela care se enervează imediat”.

O disciplină strictă poate modela comportamentul unui copil extrem de sensibil, dar nu folosind pedepse dure, pentru că acestea îi vor face foarte mult rău. De altfel, cercetările au demonstrat că educația bazată pe pedepse dure, în contextul lipsei iubirii și căldurii, afectează coeficientul de inteligență al copilului, care va fi semnificativ mai scăzut decat al celui care nu a avut parte de astfel de tratamente.

Ce trebuie să aibă părintele unui copil hipersensibil în vedere și ce să-i ofere acestuia:

1.Acceptă-i sensibilitatea

Nu este necesar ca părintele să încerce să schimbe comportamentul copilului sensibil. Important este sa îi sublinieze punctele forte și calitățile, dar recunoscând totuși că ceva ce altui copil îi va fi ușor să facă, lui îi va fi mai dificil. Concentrează-te pe a-l învăța să facă față emoțiilor într-un mod adecvat, în loc să îl descurajezi să experimenteze. Dacă te simți frustrat că ai un copil hipersensibil, amintește-ți că aceeași hipersensibilitate este cea care îl face să fie diferit și în sensul bun, respectiv că este amabil și plin de compasiune cu ceilalți.

2.Oferă-i timp liber și posibilitatea de a se relaxa

În aglomerări de oameni, în medii haotice sau în locuri cu lumini mult prea puternice, copiii sensibili devin suprastimulați, așa că acestea vor trebui evitate, pe cât posibil. Nu încărca programul copilului cu prea multe activități extrașcolare. Pentru el este mai bine ca mult din timpul liber să și-l petreacă acasă, unde se simte în siguranță, se poate relaxa și își poate reîncărca bateriile. Amenajează-i o zonă a lui în care să poată citi, colora sau asculta muzică ori povești, un „colț de relaxare” pe care să-l folosească atunci când se simte copleșit.

3.Stabilește limite

Părintele poate fi tentat să-i permită să încalce regulile și să-i treacă cu vederea comportamente. Făcând acest lucru în mod constant, pe termen lung, nu îi va fi de ajutor copilului. Lipsa totală de disciplină lasă copilul nepregătit să facă față lumii reale și neînvățat să experimenteze consecințele acțiunilor sale. Așadar, și copilul foarte sensibil trebuie să respecte reguli, numai că abordarea părinților trebuie să fie una blândă.

4.Laudă-i eforturile

Copiii sensibili trebuie încurajați, iar eforturile lor lăudate chiar dacă rezultatul nu este un succes. Atenție, laudele să fie într-adevăr câștigate, adică efortul să fie real! Copiii care sunt lăudați indiferent de ceea ce fac au o stimă de sine mai scăzută decât cei care sunt lăudați pe merit. Și încă ceva foarte important: copilul trebuie lăudat atunci când spune adevărul, și asta pentru că cei sensibili au tendința de a minți pentru a scăpa de necazuri. Psihologul Iulia Barca, într-un articol în Smartliving.ro, atrage atenția asupra unui aspect: copiii cu anxietate și depresie pot minți pentru a distrage atenția celorlalți de la ei. Ei vor minți despre cum se simt, cum dorm, fricile pe care le au, pentru a nu-i îngrijora pe cei din jur sau chiar de teamă că vor fi ridiculizați sau criticați.

5.Oferă-i recompense, fără a fi mereu materiale

Crearea unui sistem formal de recompense îl ajută pe copilul sensibil să sărbătorească etapele de referință și să-și schimbe comportamentul. Referitor la recompense, este de menționat faptul că acestea nu trebuie să fie întotdeauna unele materiale. Potrivit CDC (Centrul American pentru Prevenirea și Controlul Bolilor), componenta operațională a Departamentului de Sănătate al USA, recompensele sociale (manifestări de afecțiune precum zâmbete, îmbrățișări, sărutări, laude, timp suplimentar petrecut cu copilul sau activități desfășurate împreună) sunt mai puternice decât cele materiale și pot fi oferite mai des decât acestea.

6.Învăța-l să-și verbalizeze sentimentele

Este necesar ca un copil sensibil să învețe cum să-și verbalizeze sentimentele inconfortabile și modalitățile acceptabile din punct de vedere social de a le face față. Învață-l cum să-și identifice sentimentele cu cuvintele. Dacă va învăța cuvântul care se asociază felului în care se simte (trist, furios, nemulțumit etc) acest lucru îl va ajuta să comunice mai bine cu tine, permițându-ți în același timp să înțelegi și tu mai bine ce simte.

7.Învață-l să-și rezolve problemele

Există o vorbă înțeleaptă care spune că decât să îi dai unui om în fiecare zi un pește, mai bine îl înveți să pescuiască. Același lucru este valabil și în cazul copilului sensibil. Adesea acesta se simte copleșit de diverse situații și nu știe să le facă față. Decât să-i rezolvi tu, ca părinte, problema de fiecare dată, este mai util pentru el să-l înveți să găsească soluții care să-i amelioreze stresul ori anxietatea și să se implice în rezolvarea problemei. Învățând aceste lucruri copilul sensibil va căpăta încredere în capacitatea lui de a face față unor situații incomode.

Stima de sine joacă un rol important în dezvoltarea copiilor sănătoși. Un studiu realizat în 2016 și publicat în Journal of Experimental Social Psychology sugerează că stima de sine a copilului este deja stabilită până la vârsta de cinci ani și este comparabilă ca forță cu cea a adulților. Același studiu mai arată că acei copiii care au o stimă de sine ridicată au șanse mai mari să devină persoane de succes la vârstă adultă.

Sursa foto: Dreamstime.com