Educația în România ultimilor 20 de ani: cheltuieli puține, rezultate pe măsură / Tinerii cu zece clase au cele mai mici șanse de angajare / Rata abandonului- cea mai mare din UE

Cheltuielile bugetare destinate Educației, măsurate ca procent din PIB, au avut un trend descrescător în ultimii douăzeci de ani în România. Diferența semnificativă dintre România și media statelor UE în ultimii 20 de ani, analizată din punctul de vedere al bugetării diferitelor nivele de educație, este determinată de alocarea mult mai redusă în România pentru educația preșcolară și primară, arată datele celui mai recent EuroMonitor publicat de BNR.

• Tinerii care au absolvit doar clasa a X-a au avut cele mai puține șanse să își găsească un loc de muncă.

• În ciuda scăderii ratei abandonului școlar, România are cel mai mare procent din UE al tinerilor cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani care nu sunt înscriși la școală.

• Proporția tinerilor din România care își găsesc un loc de muncă la finalizarea studiilor este semnificativ mai mică decât media UE.

• Personalul didactic s-a diminuat în România cu aproape 49.000 de persoane în ultimii 20 de ani.

• Cele mai mici investiții în Educație au fost pentru nivelul de educație preșcolar și primar.

• Șansele tinerilor de angajare la finalizarea studiilor înregistrează cea mai dificilă revenire din UE.

Cheltuielile destinate educației, măsurate ca procent din PIB, au avut un trend descrescător în ultimii douăzeci de ani în România

Media acestor cheltuieli din România, pentru perioada 2002-2021 (3,5% din PIB), a fost cea mai mică din UE (media UE a fost 4,8% din PIB) și a reprezentat puțin mai mult decât jumătate din nivelul înregistrat în cel mai bine clasat stat membru UE (Suedia).

În anul 2021, România a fost singurul stat membru UE care a alocat acestei funcții cheltuieli publice mai mici de 4 la sută din PIB.

Cheltuielile bugetului general consolidat destinate investițiilor în educație din România (formarea brută de capital fix), măsurate ca procent din PIB, au avut o evoluție sinuoasă în ultimele două decenii (2002-2021).

Astfel, dacă în perioada 2006-2011, media indicatorului pentru România a avut un nivel dublu comparativ cu media UE, în perioada 2015-2021 el a fost inferior mediei UE. Câștigătorul net al cheltuielilor de investiții dedicate educației din România în perioada 2006-2011 a fost nivelul de educație terțiar.

Cele mai mici investiții au fost pentru nivelul de educație preșcolar și primar

Cele mai mici investiții au fost pentru nivelul de educație preșcolar și primar. În alocarea cheltuielilor destinate educației, formarea brută de capital fix dedicată educației preșcolară și primară aproape că a lipsit în perioada 2012-2019 (alocare mai mică decât 0,1 la sută din PIB).

În schimb, educația terțiară a primit fonduri de la bugetul general consolidat pentru investiții pe parcursul întregii perioade cuprinse între anii 2002-2017, în timp ce din anul 2018 nu a mai primit nicio alocare. Singurele niveluri de educație care au primit o alocare constantă, deși modică, pentru formarea brută de capital fix pe parcursul celor două decenii (2002-2021) au fost învățământul gimnazial și liceal, care au primit 0,1 la sută din PIB în fiecare an.

Cheltuielile bugetului destinate remunerării salariaților din educație (care se referă la: salarii și indemnizații în numerar, salarii și indemnizații în natură și contribuțiile sociale ale angajatorilor), măsurate ca procent din PIB, au crescut în România (până la 2,4 la sută din PIB), după minimul atins în perioada 2011-2015 (1,8 la sută din PIB), dar s-a situat semnificativ sub media statelor UE pe parcursul deceniilor 2002-2021.

Analiza comparativă România – UE, a ponderii pe care remunerarea salariaților din acest domeniu o are în totalul cheltuielilor publice destinate educației, arată că politicile salariale din educația în România au dus la evoluții inegale în timp („dinți de fierăstrău”).

Ponderea cheltuielilor cu salariile din profesorilor din facultăți în totalul cheltuieli salariale din Educație este dublă față de media UE

Începând cu anul 2017, ponderea cheltuielilor cu salariile din educație, în totalul cheltuielilor destinate educației, este mai mare în România decât media statelor membre UE. Două diferențe majore, cu privire la ponderea cheltuielilor cu salariile pe diferite nivele de educație, pot fi identificate dacă se consideră comparația dintre media statelor UE și România.

În primul rând, în România, ponderea cheltuielilor cu remunerarea salariaților pentru nivelul de educație terțiar în totalul cheltuielilor cu remunerarea salariaților din educație este aproximativ dublă decât cea din media statelor UE. În al doilea rând, ponderea cheltuielilor cu remunerarea salariaților pentru nivelurile de educație preșcolar și primar, în totalul cheltuielilor cu remunerarea salariaților din educație, din România reprezintă doar două treimi din nivelul mediu înregistrat în UE.

Personalul didactic s-a diminuat în România cu aproape 49.000 de persoane (aproximativ 17 la sută) în cele două decenii luate în considerare, conform datelor publicate de INS. Cea mai importantă reducere de personal a fost în învățământul primar și gimnazial (un sfert din totalul personalului), iar cea mai mică în învățământul universitar (10 la sută).

Rezultatul procesului de educație: șansele tinerilor de angajare la finalizarea studiilor înregistrează cea mai dificilă revenire din UE

Datele Eurostat indică o scădere a proporției tinerilor din România, cu vârsta între 15-34 ani, care și-au găsit un loc de muncă după absolvirea studiilor în perioada care a urmat pandemiei. În anul 2019 procentul acestora era de 76 la sută, dar în anul 2022 a scăzut la 68,9 la sută.

Ameliorarea șanselor tinerilor de angajare la finalizarea studiilor după pandemie înregistrează cea mai dificilă revenire în România dintre toate statele membre UE (media UE fiind în anul 2022 de 77,3 la sută).

Chiar dacă în România nu se înregistrează cele mai mici niveluri ale indicatorului între statele membre ale UE, revenirea acestuia după perioada pandemiei este cea mai lentă.

Trebuie precizat că indicatorul se referă la numărul tinerilor români cu vârsta între 15-34 de ani din România, care finalizează studiile în România și își găsesc un loc de muncă în România. În perioada care a precedat criza financiară (2002-2008) nivelul acestui indicator a crescut constant în România, astfel încât, în anul 2008, 78,4 la sută dintre tinerii cu vârsta între 15-34 de ani își găsiseră un loc de muncă după finalizarea studiilor.

În anii care au urmat crizei financiare (2009-2013), intrarea tinerilor pe piața muncii a fost dificilă în toate statele membre UE, indicatorul înregistrând scăderi în toate statele membre. Chiar și în această perioadă, nivelul indicatorului pentru România s-a păstrat lângă nivelul mediu al zonei euro.

Tinerii care au absolvit doar clasa a X-a au avut cele mai puține șanse să își găsească un loc de muncă

În perioada 2014-2019, proporția tinerilor care și-au găsit un loc de muncă la finalizarea studiilor a crescut în România, așa cum s-a întâmplat și în celelalte state din UE, fără însă ca nivelul indicatorului înregistrat înainte de criza financiară să mai fie atins.

Tinerii din România cu vârsta între 15-34 ani, care au absolvit doar nivelul de educație ISCED 2 (clasa a X-a), au avut cele mai puține șanse să își găsească un loc de muncă. În anul 2002, jumătate dintre acești tineri își găseau un loc de muncă în primii trei ani de la terminarea studiilor, dar în anul 2019 procentul acestora a scăzut până la 41,1 la sută. Șansele lor de a găsi un loc de muncă au fost mai mari (peste 60 la sută în anul 2019) după trecerea a cinci ani de la terminarea studiilor de acest nivel.

Pentru tinerii din România cu vârsta între 15-34 ani, care au absolvit nivelele de educație ISCED 3 și 4 (învățământ liceal și postliceal), perspectivele pe piața muncii sunt mai bune. Astfel, media ultimilor 20 de ani (2002-2021) arată faptul că trei sferturi dintre acești tineri și-au găsit un loc de muncă după terminarea studiilor. Dacă la momentul terminării studiilor peste 60 la sută dintre aceștia și-au găsit un loc de muncă, după cinci ani de la absolvire peste 80 la sută dintre aceștia aveau un loc de muncă în anul 2019.

Datele statistice arată, așa cum era de așteptat, că proporția tinerilor care au finalizat un ciclu de educație vocațional și s-au angajat a fost mai mare decât a celor care au finalizat acest ciclu de educație de tip general. Singurul nivel de educație care a permis unui procent de peste 80 la sută dintre tinerii din România, cu vârsta între 15-34 ani să ocupe un loc de muncă, inclusiv în perioada de după pandemie, a fost cel terțiar (ISCED 5-8, echivalent cu studiile universitare de licență, masterat, doctorat). Procentul de tineri cu acest nivel de educație, care și-au găsit un loc de muncă după finalizarea studiilor, a crescut la peste 90 la sută după trei ani de la absolvire.

Factorii care influențează intrarea pe piața muncii pot fi legați atât de rezultatele procesului de educație (de exemplu diferența între competențele pe care le au tinerii la finalizarea studiilor și cele de care au nevoie angajatorii de pe piața internă), cât și de piața muncii (de exemplu solicitările angajatorilor cu privire la durata experienței de muncă).

În patru județe abandonul școlar este la un nivel dublu față de media națională

În România, abandonul școlar s-a diminuat pentru toate nivelurile de educație în perioada 2010-2019, dar există diferențe notabile între județe. În cazul învățământului primar, în deceniul analizat, rata medie a abandonului școlar a scăzut de la 1,6 la sută la 1,3 la sută.

Performanța cea mai bună în perioada analizată s-a înregistrat în județul Hunedoara, urmat de Bistrița-Năsăud, Alba și Satu Mare. Invers, există 12 județe care au contra performat, în sensul creșterii ratei abandonului școlar, cea mai mare creștere a indicatorului în perioada analizată fiind consemnată în Ialomița (de la 1,3 la sută în anul 2010, la 2,7 în anul 2019).

În ciuda procesului de scădere a ratei abandonului școlar, în anul 2019 erau patru județe în care indicatorul avea un nivel dublu față de media națională. În ceea ce privește scăderea abandonului școlar pentru învățământul gimnazial, rezultatele au fost semnificative în perioada 2010-2021. Astfel, indicele mediu pentru toată țara și-a înjumătățit valoarea (de la 2 la sută în anul 2010 la 1 la sută în anul 2021).

Mai mult, în perioada 2010-2021, s-au înregistrat creșteri ale ratei abandonului doar în două județe (Harghita, respectiv Neamț). Ca și pentru corecția ratei abandonului școlar la nivelul educației primare, cele mai bune rezultate au fost obținute în Hunedoara, unde proporția elevilor de gimnaziu care au abandonat studiile în decursul anului școlar a scăzut de la 4,6 la sută în anul 2010, la 0,8 la sută în anul 2019.

14% dintre tinerii cu vârsta de 14 ani nu sunt înscriși la școală. Media UE pentru acest indicator e de 2,4 la sută

România are cel mai mare procent de tineri cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani care nu sunt înscriși la școală între statele membre UE49. Astfel, în România procentul tinerilor cu vârsta de 14 ani care nu sunt înscriși la școală a crescut în intervalul 2015-2021, deși în anul 2019 rezultatele se amelioraseră.

La finalul anului 2021, aproape 14 la sută dintre tinerii cu vârsta de 14 ani nu erau înscriși la școală. Pentru comparație, media UE pentru acest indicator a fost de 2,4 la sută în anul 2021.

În România, cifrele sunt îngrijorătoare și pentru că ele arată faptul că pe măsură ce crește vârsta tinerilor, se mărește și numărul acelora care nu sunt înscriși în procesul de educație. Astfel, pentru tinerii cu vârsta de 15 ani, ponderea celor care nu sunt cuprinși în nicio formă de învățământ a fost în mod constant mai mare decât pentru cei cu vârsta de 14 ani, pornind de la 14,88 la sută în anul 2015 și terminând anul 2021 cu 17,26 la sută.