Energia romanească și linia de înaltă tensiune Ucraina – Rusia

Alarmă!

Zilele acestea CSAT-ul se va întruni pentru a discuta și despre evoluțiile din regiunea Mării Negre.

În mai multe articole am tras atras atenția că Federația Rusă poate reaprinde oricând unul din conflictele înghețate din jurul Mării Negre. Tensiunile recente de la granița comună cu Ucraina, reîncălzirea conflictului din Dombas și exercițiile navale pe o treime din Marea Neagră au făcut ca NATO, UE și statele membre să traseze mai clar liniile roșii privitoare la politica de forță dusă de Kremlin. Mai adăugăm și valul de expulzări ale diplomaților ruși din multe țări europene.

Teoria mea este că aceste conflicte au fost amorsate și apoi înghețate pentru a stopa orice tentativă de exploatare de resurse energetice sau construire de trasee energetice independente de voința Kremlinului. Am tras un alt semnal de alarmă privind resursele de gaze off shore (inclusiv cele românești) după ocuparea peninsulei Crimeea.

Amintesc de câte ori pot de ce se spune în strategia energetică rusească din 2012 (încă în vigoare) și în “Doctrina Gherasimov”:

1. țările Uniunii Europene să devină cât mai dependente de gazul rusesc,
2. Federația Rusă să facă investiții gigant în conducte,
3. mărirea capacităților de transport din țările fostei URSS: Turkmenistan, Kazakstan, Uzbekistan și Azerbaijan către Occident, deci mărirea monopolului rusesc,
4. crearea de firme intermediare în țările occidentale care să se ocupe de importurile de gaze,
5. asocierea Gazprom cu “vechii parteneri de afaceri” ai acestuia în diverse firme,
6. intrarea în acționariatul a cât mai multor firme de producție și distribuție de gaze sau producători de material rulant pentru industria extracției și transportului de gaze din Occident,
7. achiziționarea companiilor naționale de transport și distribuție de gaze din cât mai multe țări europene,
8. achiziționarea sau asocierea cu cât mai multe firme de infrastructură din țările europene (comunicații, transport feroviar, etc) la schimb cu un preț mai mic al gazelor. (Analiza facuta in 2012, la pagina 100, aici)

„În cazul conflictelor actuale a crescut rolul mijloacelor non-militare în atingerea obiectivelor politice și strategice, care au depășit în multe cazuri puterea și eficiența armelor, acestea devenind irelevante în realitatea modernă: uitilizarea componentelor informaționale și cibernetice, a forțelor speciale, a opoziției interne, a acțiunilor de dezinformare, a acțiunillor subversive a coloanei a V-a. (…) Noile conflicte vor fi asimetrice și mai puțin costisitoare, (…) astăzi combinarea dintre metodele tradiționale și „hibride a devenit o caracteristică a oricărui conflict armat.” (Nazare, Vasile, Phd – Semnificația Geopolitică și Geostrategică a Bazinului Mării Negre. Rivalitate și Cooperare în Spațiul Pontic, Revista Geopolitica, nr. 78 – 79 (2/2019), Editura Top Form, București 2019, pag. 79)

Fig. 1: Cleștele energetic rusesc (Cosmin Păcuraru)

Cleștele energetic rusesc poate acționa oricând asupra Europei ca parte a războiului hibrid și asimetric, producând schimbări fundamentale în relaționarea economică a statelor Uniunii, între ele sau cu vecinii non-UE.

România are o graniță de 700 de kilometri cu Ucraina. O Ucraină destabilizată va schimba relaționarea sa cu vecinii și a vecinilor între ei în funcție de interese. Semnele sunt clare: de câteva luni nu mai trece nici o moleculă de gaz rusesc prin conducta Rusia – Ucraina – România – Bulgaria, care traversează de la nord la sud Dobrogea, Turk Stream funcționeaza la capacitate maximă preluand fluxul sudic de aprovizionare a Europei, “portavionul Crimeea” alarmează țările NATO cu armele de acolo, cei 100.000 de soldați comasați lângă Dombas s-ar fi retras dar și-au lăsat armamentul greu pe poziții (ne spune Iulian Fota aici, adăugând: “nu cred că oamenii politici de la noi conștientizează sau trimit către popor mesajul că am intrat într-o epocă mult mai tensionată, și că trebuie să ne schimbăm atitudinea.”)

Declanșarea unui conflict regional schimbă fundamental relaționarea statelor NATO și UE cu Rusia. Avem o serie de sancțiuni aplicate Rusiei. Acestea se pot înmulți. În contrapondere, Moscova poate închide oricând robinetele (sudic și nordic) de gaze. Atunci, interesele fiecărui stat se schimbă fundamental. Interesele economice se pot reorienta către producția de apărare, însemnând o creștere a consumului de energie, energie furnizata (în mare parte) de Rusia.

România se poate trezi în imposibilitatea de a-și asigura energia necesară existenței sale ca stat.

Din 2019 suntem importatori de energie electrică, anul trecut am importat 2,75 TWh, ceea ce reprezintă cam 5% din total consum. Importul de energie electrică din Ungaria – Slovacia – Cehia nu este altceva decât import mascat de gaz rusesc. Este energie electrică importata din țările amintite care nu au resurse energetice, altele decat gazul rusesc, sau mai au, eventual, cărbune local.

Sigur Germania (punctul de intrare North Stream) , Cehia, Slovacia (vecină cu Ucraina), Polonia (cea care se învecinează cu Kaliningradul rusesc și Ucraina), țările baltice (vecine cu Federația Rusă) și Ungaria (vecină și ea cu Ucraina), își pot schimba prioritățile industriale către apărare. România va fi obligată și ea să-și reconsidere obiectivele economice. Încă mai avem câteva oțelării și laminoare.

Producția românească de electricitate și în special cea de energie securitară (cărbune, gaz, nuclear) a scăzut. Știm că vor ieși din uz în viitorul apropiat peste 3000 MW de capacități pe carbune (insolvențe, Green Deal, defecțiuni, expirare de licențe și acreditări) și ca avem aproximativ 1000 MW de capacități pe gaz uzate moral și fizic, care oricând pot ceda. Nu ne punem problema de a produce mai mult pentru industria grea și de apârare ci doar problemele: (1) de a ne putea asigura aprovizionarea a ceea ce există și (2) de a fi pusi în imposibilitatea de a ne produce curentul necesar.

Fig. 2 Creșterea importurilor de energie electrică (Cosmin Păcuraru)

Fig. 3: Evoluația producției și consumului de energie electrică (Cosmin Păcuraru)

Fig. 4: Scăderea producției de energie securitară (cărbune, gaz, nuclear) (Cosmin Păcuraru)

Cred ca toată lumea este de acord că ceea ce Uniunea Europeana ne spune prin Green Deal va cădea! Frumoasele vise cu energie regenerabilă se vor spulbera în cazul unui conflict regional.

Cum ne-am putea apară?

Nu putem pune bază pe energia regenerabilă, deci investițiile prioritare se vor îndrepta către energia securitară. O investiție în noi capacități nucleare durează enorm de mulți ani. Cărbunele românesc are putere calorifică mică (deci centralele au randament scăzut) și poluează.

Singura soluție este dată de gaz. Pe lângă faptul că investiția per MW este destul de mică (luând în considerație și factorul de capacitate), adică între 500.000 și 750.000 euro / MW în funcție de cât de mare este centrala, avem și gazele necesare care pot acoperi necesarul pentru o perioadă acceptabilă care ar fi de minim 10 ani. Noile tehnologii (mă refer la ciclul combinat) au randamente bune și pot funcționa fără probleme cele 8000 de ore anual.

Mai adăugăm și timpul mic de punere în funcțiune al unei astfel de instalații: minim un an fără perioadele de făcut hârtii sau licitații.

Mai există solutii (de urgență) și tot bazate pe gaz. Motoarele termice pe gaz cu generator atașat pot asigura necesarul pentru populație sau pentru diverse obiective industriale de mărime mică și medie. Și aici prețul per MW este acceptabil (maxim 700.000 euro). Inconvenientul este că un astfel de motor cu greu trece de 10 MW, dar există “centrale” (cu cogenerare chiar) care dețin câteva motoare de acest tip și pot injecta în sistemul energetic chiar și 100 MW. Avantajele soluției sunt însă majore: rapiditatea (în achiziționare și instalare), mobilitatea și tranziența, posibilitatea repartizării motoarelor acolo unde este nevoie (“centrale” multe și mici), un sistem mult mai fiabil (nu moare tot sistemul dacă moare o unitate de producție), unitățile industriale putând avea centrale proprii și devenind, astfel, inependente, completarea rapidă a necesarului acolo unde este nevoie, posibilitatea folosirii alternative a combustibililor gazoși sau lichizi (motorină sau dacă se poate syngas).

Închei cu reluarea unei hărâi a riscurilor energetice în zona extinsă a Mării Negre, apărută într-un articol (academic în Revista Geopolitica) de acum trei ani, care spune mai mult decât 1000 de cuvinte.Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro