Experiment in orasul Tallinn: ce se intampla atunci cand transportul in comun devine gratuit

In Londra, un card lunar de calatorie pentru intregul oras costa aproximativ 200 lire. In Copenhaga, veti plati in jur de 160 lire. Un card pentru cinci zile in Paris, va depasi suma de 60 lire. Deci, daca intrebati locuitorii din Tallinn despre beneficiile calatoriei libere in oras, veti fi surprinsi sa dati peste un zambet sau o privire sarcastica. Capitala Estoniei a introdus transportul in comun gratuit la inceputul lui 2013, dupa ce primarul populist, Edgar Savisaar, a facut un referendum pentru aceasta decizie, respinsa de critici la momentul respectiv, pe motiv ca orasul nu-si putea permite, informeaza The Guardian.

Au trecut trei ani de cand Savisaar a fost suspendat din functie, pe fondul acuzatiilor de coruptie, insa orasul ramane dedicat programului- sustinand ca, in loc sa fie vorba de costuri suplimentare, este vorba chiar de un profit de 20 euro pe an.

Pentru a se bucura de transportul gratuit al autobuzelor, tramvaielor, troleibuzelor si trenurilor, oamenii trebuie sa fie inregistrati drept rezidenti, ceea ce inseamna ca municipialitatea primeste o cota de 1.000 euro din impozitul pe venit in fiecare an in Tallinn, explica Dr. Oded Cats, expert care a efectuat un studiu de un an cu privire la acest proiect. Rezidentii trebuie doar sa plateasca 2 euro pentru o „carte verde”, dupa care toate calatoriile sunt gratuite.

De cand schema a fost pusa in aplicare, inca 25.000 de oameni s-au inregistrat in orasul care, anterior, adapostea o populatie de 416.000 de locuitori, dar acesta este si motivul tensiunii. Cu cat se aduna mai multi bani pentru orasul Tallinn, cu atat mai putini raman pentru locurile lasate in urma de oameni, explica Cats, „asa ca este greu sa nu observi de ce Guvernul si primarul s-ar putea sa vada lucrurile in mod diferit”.

Allan Alakula, purtatorul de cuvant oficial pentru acest proiect, admite faptul ca o popularitate crescuta a primarului a fost una dintre motivatiile cheie pentru demararea proiectului- dar insista asupra faptului ca prioritara a fost reducerea costurilor.

Perioada in care proiectul a fost pus in practica s-a intins pe un an, timp in care Alakula si echipa sa s-au luptat sa gaseasca orase de la care sa invete.

Orasul Hasselt din Belgia a beneficiat de transport gratuit timp de 16 ani, dar au fost nevoiti sa reintroduca tarifele, atunci cand a devenit nesustenabil financiar. De asemenea, transportul este gratuit in orasul Aubagne din Franta.

Trei ani mai tarziu, proiectul a fost inundat cu cereri- de la orasul chinez Chengdu, casa a 14 milioane de oameni, dornici de congestionarea traficului, pana la capitala Romaniei, Bucuresti. „Ne-am bucura sa imprumutam titlul de capitala mondiala, in ceea ce priveste transportul gratuit in comun”, spune Alakula.

Tallinn nu este un oras mare sau aglomerat, cele mai multe calatorii durand cel mult 15 minute, iar transportul pare ca este o parte din mobila orasului.

Dr. Cats a constatat ca numarul de persoane din Tallinn care folosesc transportul in comun, in locul masinilor, a crescut cu 8%, dar, in acelasi timp, durata medie a unei calatorii cu masina a urcat la 31%, ceea ce inseamna ca erau mai multe masini pe drum decat s-ar fi asteptat, in momentul in care s-a efectuat testul.

El pune cresterea pe seama „cumparaturilor si a obiceiurilor de petrecere a timpului liber”, mai degraba decat pe limitari in sine ale sistemului si sugereaza ca marirea taxelor de parcare sau a altor taxe ar putea fi un demers eficient in eliberarea traficului.

Ideea inca se confrunta cu opozitii politice si vizitatori care folosesc mijloacele de transport in comun si nu sunt multumiti de faptul ca trebuie sa plateasca mai mult decat localnicii.

Aluka gandeste pozitiv in ceea ce priveste longevitatea proiectului si spune ca, astfel, au posibilitatea de a imbunatati retelele lor. „Suntem, de asemenea, in procesul de construire a unei linii de tramvai care va ajunge la aeroport in 15 minute.”