Fenomenul sugar baby în Japonia

În 2016 apărea articolul „More girls turning to sugar daddies to wine and dine them” în Japan Today și autorul susținea că a avea un sugar daddy (sau papakatsu, în japoneză), este o realitate diferită de imaginea pe care o are publicul și că, de fapt, acești domni bogați care scot în oraș fete tinere și le compensează pentru timpul lor cu atenții (în cea mai mare parte, asta înseamnă bani) „aren’t getting any sugar”.

Acum, eu nu caut să intru în polemică, dar simt nevoia să-l contrazic. Poate că lucrurile s-au schimbat în cei șapte ani scurși de la scrierea articolului și, între timp, poate că japonezele au căzut de acord: fără un pic de zăhărel, bărbații nu stau prinși în cârlig, ci se plictisesc și caută altceva.

Cu toții știm că prostituția e cea mai veche profesie din lume, că datează din timpurile sumeriene și n-ar trebui să mai fie un șoc pentru nimeni, totuși termenul enjo kōsai mi-a dat fiori reci pe șira spinării și, în ultimul an, a început să mă preocupe mai mult decât înainte. Poate și datorită faptului că fiicele mele au ajuns la vârsta adolescenței, dar și pentru că nu îl văd diferit de ceea ce presupune a avea un papakatsu în Japonia.

Enjo kōsai înseamnă literalmente „întâlniri compensate” (sau, într-o traducere ceva mai agresivă „prostituția adolescentelor”) și se referă strict la eleve de liceu sau de gimnaziu, care primesc bani sau cadouri de la bărbați – de obicei de vârsta a doua – în schimbul unor ore petrecute împreună. Cum e consumat acest timp, ei bine, nu ne rămâne decât să ne imaginăm.

Antropologul Laura Miller susține în cercetarea ei că majoritatea întâlnirilor enjo kōsai constă în grupuri de fete care însoțesc grupuri de bărbați la karaoke și sunt plătite pentru timpul lor. Mai mult, într-un sondaj din 1998 realizat de Asian Women’s Fund, a ieșit la iveală că doar 10% dintre elevele de liceu se angajează în enjo kōsai, iar 90% au declarat că se simt inconfortabil. Un sondaj din 1997, în cadrul unui program al postului TV Asahi, a arătat că 70% dintre respondenți s-au opus sistemului enjo kōsai care implică interacțiuni sexuale, în timp ce 30% l-au aprobat. Din păcate, nu există studii recente și asta mă face să pun la îndoială că cele de mai sus rămân relevante.

Mai există astăzi o diferență între papakatsu, enjo kōsai și sugar daddy? Cât la sută din aceste întâlniri se sfârșesc într-o cameră de hotel? Și cum de toate astea nu sunt văzute ca o formă mascată de prostituție?

În Japonia, prostituția a fost interzisă în 1956, iar legislația japoneză o definește ca fiind „un act sexual cu o persoană nespecificată în schimbul unei plăți”. Din această cauză, majoritatea serviciilor fūzoku (comerțul sexual) oferă în mod specific alte opțiuni, non-coitale. Pentru a se adapta noilor legi, industria sexuală din Japonia s-a extins sub mai multe forme, de la saloane de masaj la baruri de sex oral. Dar despre tipurile sexualității în Japonia aș vrea să povestesc pe îndelete într-un alt articol.

Ca să înțeleg ce înseamnă să fii o sugar baby în Japonia și cât de concludente sunt informațiile găsite online, am decis să găsesc singură niște răspunsuri și mi-am făcut un cont pe primul site găsit pe internet, sugardaddy.jp. Nu a durat mai mult de zece minute pentru a începe să primesc like-uri și mesaje. Unele dintre ele foarte directe, mi-a fost clar că acești domni nu voiau să piardă timpul.

Henky, 61 de ani, caută așa: o fată frumoasă cu dinți frumoși, mai înaltă de 160 cm, cupa C, talie de 63 de centimetri sau mai puțin și șolduri de peste 85 de centimetri. Îmi scrie: „Poza ta e minunată. Aș vrea să ne vedem, ce zici să ieșim în oraș? Locația este Shinjuku Keio Plaza Hotel, sâmbătă la ora 11. De asemenea, vreau să găsesc o tânără femeie pe care să o susțin financiar dar să avem relații intime, ce spui?”.

Naoki-san, 42 de ani susține că își dorește o femeie cu care să aibă o relație de durată. Îi plac băile termale și călătoriile. Îmi scrie: „Îmi pare bine să te cunosc, sunt un game producer în Tokyo și mi-ar plăcea să ne vedem. Vreau o relație sexuală de la bun început, pe o perioadă lungă de timp. Dacă e posibil, aș vrea să ne întâlnim în zilele săptămânii în Shibuya. Pot plăti 15.000 yeni (100 euro) de fiecare dată, ce părere ai?”.

Alții, după primele rânduri scrise, m-au întrebat care sunt condițiile mele. Când am întrebat despre ce este vorba, spunându-le că este prima oară când folosesc site-ul, mi s-a spus simplu: „Caut sex, nu o tipă de scos în oraș. Cât ceri?”. Un singur bărbat, de 67 de ani, m-a invitat la cafea pentru suma de 5.000 de yeni (34 euro).Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro