Fictiuni institutionale romanesti (de Alexandru Lazescu)

Aderarea la Uniunea Europeana ne va aduce si bune si rele. Ii finantari importante prin fondurile structurale, libera circulatie pe continent plus beneficiile apartenentei la un spatiu economic comun dar si multa birocratie si un sistem rigid de reglementari despre care multi analisti spun ca afecteaza capacitatea europenilor de a fi competitivi la nivel global. Un lucru este insa sigur.

Fara presiunile de la Bruxelles sansele de a pune pe picioare un sistem institutional cit de cit functional in Romania ar fi fost destul de palide. Chiar si asa, trebuie sa fim constienti ca procesul de coagulare a unei administratii publice functionale si predictibile e unul de lunga durata.

Daca mai aveam nevoie de o radiografie care sa ne spuna cum mai stam din acest punct de vedere am avut parte de o mostra elecventa in urma cu o saptamina, in Parlament, cu prilejul discursului presedintele Traian Basescu.

Ideea premierului, imputabila evident si celor care l-au consiliat, de a lipsi in mod ostentativ a fost o eroare si in plan institutional si in plan personal, mai ales ca el a jucat permanent cartea responsabilitatii si sobrietatii prin comparatie cu izbucnirile picante, adesea controversate, ale sefului statului.

Pentru ca evenimente precum un discurs al presedintelui in fata Parlamentului fac parte din categoria celor care pe termen lung trebuie sa consolideze un ritual institutional dincolo de pasiunile si umorile actorilor politici de la un moment dat.

Sint citeva metehne fundamentale care afecteaza grav mediul politic autohton si sistemul adminsitratiei centrale si locale in ansamblu. ~n primul rind exista un serios deficit de responsabilitate. Cea mai mare parte a celor propulsati la un moment dat in functii nu par sa realizeze ca o anumita pozitie publica impune si un anumit tip de comportament.

Pur si simplu nu mai poti face lucrurile pe care ti le permiteai inainte. ~n al doilea rind, atunci cind la rindul tau trebuie sa desemnezi pe cineva pe o functie nu poti aplica exclusiv logica grupului politic sau de interese din care faci parte. Persoana in cauza mai trebuie sa fie si compatibila cu pozitia in cauza.

Ambele par observatii de bun simt dar sint permenent incalcate, in fiecare ciclu electoral, de 15 ani incoace. Doua sint motivele pentru care nu se arata multe semne de indreptare chiar pe termen mediu.

Primul e acela ca din pacate cele mai nereformate organizatii romanesti sint partidele politice, adica exact cele care sint responsabile cu popularea intr-o forma sau alta a tuturor pozitiilor de decizie din structurile institutionale din tara. ~n cazul lor singurele criterii care conteaza cu adevarat sint activismul politic si apartenenta la un grup intern influent.

Al doilea motiv e chiar felul in care a fost croit sistemul institutional din Romania.

Tot felul de compromisuri, la care s-a ajuns de regula pentru a rezolva chestiuni punctuale si personale, si tot felul de prevederi care suna bine pe hirtie dar pe care in practica nimeni nu le ia in serios nu fac decit sa accentueze in si mai mare masura tare de comportament determinate de un masiv deficit de responsabilitate.

O parte din aceste dificultati majore vin chiar din Constitutie. Incapacitatea de a transa intr-un mod formal relatia dintre presedinte si primul ministru creaza neincetat probleme de ani de zile.

Asa se face ca in lipsa asezarii acestor raporturi pe baze clare asistam cel putin din 1996 incoace la o adevarata cursa a locatarilor de la palatele Cotroceni si Victoria pentru a cistiga puncte electorale si influenta, lucru pagubos pentru toata lumea.

Dupa cum lipsita de orice suport in viata reala e si prevederea potrivit careia o data ales presedintele tarii dezbraca complet haina de partid si devine peste nopate neutru si independent. Or, niciodata nu s-a intimplat asa. Presedintele Ion Iliescu a pastrat intotdeauna o influenta directa si consistenta in PDSR/PSD chiar daca a operat in culise. Acelasi lucru se intimpla si acum.

Nimeni nu este naiv sa-si imagineze ca deciziile importante din PD sint luate fara acordul lui Traian Basescu. Nici la nivelul cercurilor politice dar nici macar la nivelul opiniei publice in general. De altfel mai toti sociologii spun ca scorul electoral bun cu care sint creditati democratii in prezent se datoreaza in buna masura tractiunii exercitate de presedinte.

Acest gen de fictiune institutionala e departe de a fi singular. ~n multe alte situatii in care partidele fac nominalizari, de la consiliile de administratie ale posturilor publice de radio si televiziune pina la CNA sau CNSAS se presupune ca odata alesi cei in cauza ies definitiv din siajul partidelor care i-au propus.

Ceea ce evident de regula nu se intimpla chiar daca, dupa caz, unii au un comportament onorabil iar altii dimpotriva.

Practica de a statua legal formule institutionale in care nu cred nici cei care le-au impus nu face decit sa cultive o duplicitate de care oricum avem parte din plin 1ntr-o tara ca Romanie in care lipsa de caracter si flexibilitatea in aplicarea principiilor morale sint atit de larg raspindite.

~n acest fel nu facem decit sa minam din interior demersul de pune la punct o constructie institutionala care sa ne ofere stabilitate pe termen lung dincolo de rivalitatile sau umorile principalilor actori politici.