Fostele stranduri de pe lacurile Capitalei, scoase la mezat pentru constructia de vile

Daca pana acum cativa ani dorinta de agrement si racorire, la propriu, se rezolva prin mersul la una din zecile de baze de agrement care impanzeau practic Capitala, in momentul de fata nici una din aceste locatii nu mai functioneaza. Explicatia acestei stari de fapt este una cat se poate de simpla: vanatoarea de terenuri cu deschidere spre apa, mai ales in zona de nord a Bucurestilor.

Prin inginerii imobiliare, cateva firme de profil au reusit sa puna mana pe valoroasele amplasamente la niste preturi derizorii, urmand ca in cel mai scurt timp ele sa fie scoase la mezat contra unor sume fabuloase.

Jaful malurilor lacurilor din salba care inconjoara Capitala la nord si nord-est a inceput in anul 1995, dupa cum afirma unul din patronii unei baze din Baneasa, ramasa totusi la stadiul de loc de agrement si nu transformata in teren de vila pentru clientii politici ai edililor.

Daca strandul „Combinatului Poligrafic Bucuresti” (CPB), cunoscut mai degraba ca baza „Casei Scanteii”, a fost cumparat si intretinut ca atare pana in prezent, nu acelasi lucru s-a intamplat cu amplasamentele invecinate acestuia, de pe Lacul Baneasa.

Promisiuni si faliment

Unul din jafuri a fost cel al strandului PTTR (al Telefoanelor), care in 1996 a fost concesionat unui afacerist grec care a sistat activitatea de baza sportiva si de agrement a locului, transformandu-l in restaurant cu terasa. |n momentul de fata, din cauza faptului ca afacerea a cazut, atat cladirea cat si terenul sunt in paragina, fara a se sti cu siguranta cine este proprietarul.

Pentru a legaliza escrocheria, Primaria Municipiului Bucuresti a hotarat ca nici unul din strandurile de pe malurile lacurilor sa nu mai primeasca aviz de functionare, bagandu-le astfel in faliment.

Este adevarat ca la acea vreme, explicatia edililor a fost una electorala: in cel mult un an se va demara un proiect de salubrizare si drenare a apei, cu fonduri SAPARD, dupa care se va relua activitatea de baza, adica cea de agrement. Bineinteles ca acest lucru nu s-a intamplat, mai marii Primariei Generale avand grija sa intarzie accesarea fondurilor pana cand acestea au devenit inutilizabile.

De atunci, nimeni nu a mai primit autorizatie de functionare, pentru activitati de agrement, cu toate ca majoritatea amplasamentelor erau dotate de zeci de ani cu bazine imprejmuite, pentru copii si adulti, cu dusuri, vestiare si toate cele necesare petrecerii catorva ore de relaxare in afara orasului.

Astfel au disparut cu desavarsire sau a ramas doar amintirea strandurilor „Studentesc”, „UTC”, „Baneasa 1”, „Baneasa 2”, „Tei-Toboc” sau a bazelor Ministerului Apararii Nationale si a Ministerului de Interne.

Vilele, ca ciupercile

Daca unele baze de acest gen s-au reprofilat, mai ales cele care apartineau ministerelor, celelalte au ramas prada investitorilor imobiliari cu relatii sus-puse care asteapta acum doar o reglementare legislativa pentru a demara constructia cartierelor de vile pe malul lacurilor.

Afacerea este una cat se poate de profitabila, asa dupa cum sustin expertii imobiliari, deoarece metrul patrat de teren care poate fi cumparat sau chiar concesionat de la Primarie nu va depasi cateva zeci de euro, in timp ce pe piata libera acelasi metru patrat de teren, in Baneasa, cu deschidere la apa, poate ajunge la 1.500-2.000 de euro.

Conform acelorasi experti, afacerea demarata pe sest de Primarie acum cativa ani isi va arata roadele cat se poate de curand.

Un exemplu in acest sent il constituie deja cartierul de vile de pe {oseaua Straulesti, imediat in spatele Casei Presei Libere, care a fost ridicat pe un fost amplasament de agrement pe al carui luciu de apa se practicau sporturi de sezon cum ar fi schiul nautic, wind-surfing-ul si canotajul.

Pentru toata aceasta stare de fapt, responsabilii din Primarie ridica din umeri si dau vina pe un inchipuit vid legislativ si o brambureala a proprietatilor. Pe de o parte, ca luciul de apa este concesionat pentru pescuit si, deci, nu se poate face agrement, pe de alta, ca terenurile si cladirile ridicate acum 30 de ani acolo si-au schimbat proprietarii etc.

Tot acest aparent haos al individualizarii proprietatii nu are insa decat un singur scop: aducerea terenului si constructiilor in stadiul de ruine pentru a fi mai apoi vandute la preturi de nimic.

Varianta bucuresteanului coplesit de caldura

Daca micul si berea de week-end la iarba verde pe malul lacurilor nu mai poate fi o solutie, raman totusi strandurile artificiale, cele construite de Ceausescu in cartiere, pentru satisfacerea „Clasei muncitoare”, celebrele „La ligheane”. Din pacate, aici, chiar daca pe dinafara lucrurile stau bine, in ceea ce priveste calitatea apei din bazine, specialistii in igiena au mari rezerve.

Ei afirma ca dimensionarea cuvelor este prea mica pentru numarul mare de clienti. Un exemplu in acest sens este cel al strandului din Parcul Moghioros, din Drumul Taberei, care, in doar trei bazine, dintre care unul de copii, primeste pana la 2.500 de oameni. La fel si strandul „Dambovita”, cu o capacitate mult mai mare, are doar cinci bazine.

Aici insa, cei care dau 50.000 de lei pe intrare se pot bucura de un petic de nisip si putina umbra, precum si de doua terenuri de tenis si unul artificial de fotbal. Un punct forte pe care il are insa acest amplasament este ca functioneaza si noaptea, foarte multi studenti din Regie profitand de acest lucru pentru a scapa de discotecile si cluburile foarte aglomerate.

Deocamdata, strandul „Tineretuli” de vizavi de Parcul Herastra este inchis, el insa avand slabe sanse sa primeasca aviz de functionare in stadiul actual al bazinelor, vestiarelor si peluzei.