Fragila, casabila si plina de har: Despre Nina Cassian (1924-2014)

“Langa floarea margareta/Sta motanul Behemoth/Floarea e analfabeta/Behemoth e poliglot./Singura atunci ramane/Cartea-n raft, anahoreta/Cuplul vesnic, Rau si Bine/Behemoth si Margareta”. Citez din memorie acest superb poem. A fost foarte miscata cand, era prin 1985, i l-am recitat in apartamentul in care locuia in Greenwich Village. Fiinta de o mare sensibilitate, cu aer de sirena seducatoare si ciuta inspaimantata, semanand la chip (din profil) cu Dante, cu niste degete de-o eleganta iesita din comun, neuitabile, avand muzica-n sange si poezia-n carnea trupului, cu o conversatie imbatatoare precum o sampanie de mare lux, consumatoare frenetica de vodka si de tigari, cinica si ludica, romantica si melancolica, fragila si cruda, gracila si intransigenta, aceasta a fost Nina.

Istoria literara o va retine ca iubita multor figuri celebre, rasfatata, adorata, inconjurata mereu de o curte de tineri admiratori. Primul ei sot a fost Vladimir (Jani) Colin. Al doilea, Al. I. (Ali) Stefanescu. Al treilea si cel din urma, Maurice Edwards. Traducatoare de geniu, asemeni tatalui ei. Brecht exista ca poet in romaneste gratie ei. La fel Christian Morgenstern. La fel Yannis Ritsos. A fost atacata feroce in anii stalinismului dezlantuit, in primul rand de fostul coleg de ilegalitate comunista, tartorul Uniunii Scriitorilor, Traian Selmaru. A fost acuzata de formalism, intimism, avangardism si alte pacatoase “isme”. Ceea ce paruse sublim, se dovedea a fi scelerat. Din mirajul egalitar nu ramasese decat realitatea cenzurii, a terorii, a jiltulor pe care tronau satrapii realismului socialist…

Indragostita de expresionism, si-a trait viata sub semnul maximei expresivitati, in poezie, in muzica, in desen. Mi-o amintesc vorbind la sala Dalles, alaturi de George Balan, in acele dimineti de duminica, despre Bach si jazz, despre preclasici si Schonberg. Mi-o amintesc la recitatul de cantece pe versurile lui Brecht al Giselei May. S-a indepartat de regimul pe care initial il slujise cu delirant zel. A scris, pentru urechile amicilor apropiati, poezii subversive. Avea grija sa nu circule, sa ramana in cercul lor intim. Gheorghe (Babu) Ursu le-a notat in acel jurnal ce avea sa-i fie fatal. Nu avea vocatia ereziei, precum Miron Radu Paraschivescu. Dar nici pe aceea a prezidiilor si a sedintelor de demascare…

A fost fascinata de himera internationalismului marxist, a “cazut la Partid”, cum spunea Belu Zilber, convinsa ca se inscrie pe linia ascendenta a unei rationalitati ineluctabile, a unei pasiuni universale care da sens Istoriei. Iata un fragment dfin dialogul ei cu Daniel Cristea-Enache, purtat in urma cu zece ani:

“Cum am încercat să explic, poate nu prea clar, în cartea mea de memorii, componenta “problemei evreieşti” era numai una şi nu cea mai importantă dintre cele care m-au atras în mişcarea comunistă. Mult mai mult mă fascina ideea dispariţiei războaielor, a statului, a banilor (ochiul dracului), a claselor şi a oricăror antagonisme, între rase, popoare, întru o armonie internaţională care nu exlcudea, ci dimpotrivă sublinia culoarea specifică a fiecărei naţiuni… (Parafrazându-l pe Martin Luther King jr. aş spune că: “Am avut un vis…”)”

M-am intalnit cu Nina la New York exact in perioada cand a aflat de arestarea lui Babu Ursu. Era ingrozita de ideea revenirii in nebunia din tara. Avea o spaima fizica de Securitate. A decis sa ceara azil politic in Statele Unite. Aminteste in memoriile ei intalnirea noastra de atunci. Am stat de vorba indelung despre culturnicii stalinismului, despre Iosif Chisinevschi si Leonte Rautu. Mi-a citit pasaje din caietul ei de amintiri. Ca si Paul Georgescu si Ov. S. Crohmalniceanu, ca si fratii Brandys si Adam Wazyk, ca si Tamas Aczel si Tibor Meray, a confundat stalinismul cu anti-fascismul.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro