Free Gica? Nu, free politica

Citiva politicieni de frunte s-au napustit pe subiectul gratierii lui Gica Popescu, sperind probabil sa mai cistige citeva puncte electorale pe un subiect ce parea facil. Politicienii s-au suit pe valul mediatic stirnit de citiva ziaristi si, previzibil, fostii colegi ai lui Gica Popescu. Socoteala de-acasa insa nu se potriveste cu cea din tirg. Populismul se dovedeste inca o data falimentar, caci realitatea ii contrazice pe acesti politicieni degraba varsatori de lacrimi pentru cauza marelui fotbalist.

Sint citeva motive care fac demersul acestor politicieni complet inutil si periculos.

Primul si cel mai important motiv e ca Gica Popescu a fost gasit vinovat pentru infractiuni grave – spalare de bani, evaziune fiscala – si trebuie sa plateasca la fel ca orice alt vinovat. El nu si-a recunoscut nici un moment vinovatia, nu s-a cait pentru greseala facuta. Ce il face mai special decit alti romani aflati in aceeasi situatie? Gratierea individuala pentru Gica Popescu ar relativiza complet rolul justitiei intr-o societate normala si ar impune criterii cu totul irelevante intr-o astfel de situatie.

Al doilea semnal al inadecvarii politicienilor la realitate e legat de istoria personala a lui Gica Popescu. Superficiali si grabiti in a se agata de numele lui Gica Popescu, politicieni precum Crin Antonescu, Victor Ponta ori Valeriu Zgonea au crezut ca renumele de ex-capitan al Barcelonei si al Nationalei e tot ceea ce il defineste pe seriosul si cerebralul fotbalist.

Nu e asa. Revenirea sa in tara dupa ce a incheiat conturile cu fotbalul din strainatate i-a retezat aura de mare campion si i-a ciobit serios imaginea aproape perfecta.

Primul moment critic a fost transferul la Dinamo, in 2002. Era inimaginabil acest transfer pentru un adevarat simbol fotbalistic al luptei contra echipelor Armatei si Securitatii (Steaua si Dinamo), dizidentul din vremea comunismului care a infruntat presiunea generalilor si a fugit din Ghencea pentru a juca fotbal acasa, la Craiova. Multi oameni s-au intrebat atunci cum a putut abdica un tip presupus cerebral si corect de la principiile care l-au facut iubit si respectat pe vremea comunismului? La fel de multi au banuit ca a facut-o pentru un cistig substantial pe termen scurt, fara a intelege prejudiciul pe termen lung.

A venit apoi colaborarea institutionalizata cu impresarii Giovani si Victor Becali. Popescu, cunoscut deja drept apropiat al temutilor impresari, a devenit omul lor. Speranta unui Gica Popescu integru, posibil viitor lider al fotbalului romanesc, s-a facut tandari. A devenit una cu tumorile fotbalului romanesc, ceea ce Hagi (care e ruda cu fratii Becali), Raducioiu, Ilie Dumitrescu ori alti mari fotbalisti nu au acceptat.

Asa a aparut si dosarul Transferurilor, cu nenumaratele aminari si intoarceri de situatie – inca o pata neagra pe blazonul fostului capitan.

Intre timp au aparut si detaliile colaborarii sale cu Securitatea, intre 1986-1989. Fostul capitan al Craiovei isi turnase antrenorul si colegii. Legatura sa cu Dinamo de mai tirziu fusese cimentata inca din tinerete.

Nu in ultimul rind, imaginea de simbol al fotbalului a fost facuta tandari de esecurile pe linie in afaceri. Aproape toate business-urile sale au fost falimentare, a ramas dator la multi furnizori. Nu e un lucru de blamat, oricui i se poate intimpla; dar la Gica Popescu a fost semnificativ faptul ca a imprumutat constient capitalul sau de imagine tuturor acestor afaceri indoielnice (imobiliare, comert etc), beneficiind astfel de un tratament evident favorabil din partea tuturor partenerilor.

Pe scurt, fotbalistul exceptional Gica Popescu si-a epuizat rapid capitalul de incredere in anii de dupa retragerea din teren. Iar cititorii HotNews.ro (dar si de pe alte platforme online) stiu asta si au sanctionat drastic pozitionarile populiste ale unor politicieni care, inca o data, sint rupti de realitate. Ei, acesti politicieni, trebuie sa scape odata de acest populism desantat care risca sa bulverse reguli si proceduri normale. Ei trebuie eliberati din inchisoarea in care singuri s-au virit.

De data asta, din afacerea gratierii lui Gica Popescu ar pierde toata lumea, inclusiv cei care viseaza la un castig.pe termen scurt. Ar fi un gest toxic, un gest de inadecvare la realitate, ar fi o viciere a actului de justitie care tocmai si-a cistigat un respect binemeritat in rindul microbistilor prin trimiterea la inchisoare a celor 8 din Dosarul Transferurilor.