GameStop

Cum tranzacțiile la bursă nu sunt punctul meu forte, o să descriu fenomenul așa cum l-am înțeles; poate unele amănunte nu sunt tocmai exacte dar în mare toate știrile sunt convergente.

Mai mulți împătimiți ai tranzacțiilor bursiere, în principal vizitatori ai forumului Reddit wallstreetbets au hotărît să cumpere acțiuni ale unor companii care erau considerate perdante, în special GameStop dar și altele, ca AMC Entertainment ( proprietară de săli de cinema) sau Blackberry în ceea ce ar fi putut fi considerat doar un gest de frondă. Pandemia a provocat pierderi afacerilor de tip tradițional, e de presupus că o prăvălie ( fizică) de jocuri nu are un viitor strălucit nici fără pandemie, într-o vreme când jocurile se downloadează sau se joacă online, și probabil nici sălile de cinema în vremea Netflix.

Cumva în acțiune apare și Elon Musk cu o postare criptică pe Tweeter și dintr-un act de frondă al unui forum de mileniali ajungem la o avalanșă: acțiunile companiilor vizate cresc fără nici o explicație logică la valori amețitoare.

Cea mai la îndemână explicație, lăsând la o parte efectul de turmă care are și el rolul său limitat, este folosirea masivă a algoritmilor automați de tranzacționare de către fondurile de investiții: apariția subită de ordine de cumpărare pe o anumită poziție e un indicator destul de evident că „se întămplă ceva”. De obicei persoane informate anticipează lansarea unui produs, a unei noi tehnologii sau mai știu eu ce alt eveniment cumpărând acțiunile respective, după buget. Inteligența artificială observă tendința și acționează; dar unde micul investitor cumpără „după buget”, fondul de investiții cumpără cu toptanul. Un efect de avalanșă se declanșează, acțiunile cresc până la cer … După un timp intră în scenă și analiștii financiari și vraja se destramă: fondurile de investiții au pierdut, conform a ceea ce am găsit în presă, niște miliarde de dolari.

Cumva cruciadele milenialilor împotriva „marii finanțe” mă lasă rece; sper că cei mai isteți dintre ei au vândut la timp ca măcar să se aleagă cu ceva de pe urma furtunii pe care au provocat-o, ideea de a provoca pierderi cuiva fără ca măcar să ai un avantaj tu îmi repugnă; ceea ce mi s-a părut interesant însă e un cu totul alt aspect.

Sunt câteva zeci de ani, poate o sută, de când discutăm posibilitatea ca într-o bună zi roboții să se ridice împotriva noastră. Într-un fel sau altul de această teamă, care preia o temă mult mai veche, cea a responsabilității morale pentru propriile fapte îmbrăcând-o în haina modernă a povestirilor SF ne lovim zilnic, aproape de câte ori pornim televizorul.

Chiar dacă nu avem umanoizi dotați cu arme sofisticate, aș zice că tocmai am asistat la prima bătălie între oameni și mașini. Cu totul alfel decât ne așteptam ( dar care profeție se împlinește exact cum ne așteptam?), bătălia nu a avut loc nici pe o altă planetă, nici printre dărâmăturile New-York-ului ca în filmele post-apocaliptice, ci în lumea virtuală a tranzacțiilor bursiere. Ceea ce e normal, tocmai pentru că e lumea în care roboții făceau legea până de curând. Momentan au pierdut bătălia: s-a dovedit că ingeniozitatea omenească e încă mai puternică decât algoritmii simpliști.

Dar probabil lucrurile nu se vor opri aici: una din problemele care probabil a dus la catastrofa de zilele trecute a fost faptul că nici un algoritm (sau poate că unii s-au abținut ) nu a luat în considerare o asemenea eventualitate, a unei acțiuni deliberate și concertate. Probabil va fi remediată în versiunea următoare.

Câtă vreme ne putem baza pe ingeniozitatea umană?

Acum câțiva ani am fost martorii primelor programe de șah capabile să îi bată pe campionii mondiali. Pe măsură ce puterea de calcul a computerelor crește, acestea pot calcula în avans din ce în ce mai multe mutări, în așa fel încât la un moment dat pot epuiza toate mutările posibile. Dar dacă putem calcula în avans toate mutările posibile se pune o altă problemă: mai avem de-a face cu un joc? Farmecul șahului e tocmai acela că avem la dispoziție aproape o infinitate de mutări; cum nu le poți calcula ( ca om) în avans, va trebui să te bazezi pe strategie, pe ingeniozitate și pe experiență și studiu. Și evident pe atenție, oamenii fac totdeauna greșeli. Dacă putem face toate calculele, nu mai avem un joc ci o teoremă. Două computere care joacă între ele vor termina totdeauna remiză.

Problema bursei este diferită. Cumva posibilitățile pe această piață sunt infinite, pentru că bursa e un sistem deschis. Nu poți calcula în avans mișcările unei companii, printre altele și pentru că viitorul ei președinte acum e în clasa a opta și se luptă cu ecuațiile cu două necunoscute. E greu să prezici ce va inventa, ce va vinde și va construi peste 10 ani.

Întâmplarea are și darul de a ne face să ne gândim la rolul pe care îl are bursa în viața economică a sistemului. Pe vremea când Steve Jobs își prezenta primul Apple și când tranzacțiile se făceau manual, lucrurile erau mai simple și mai clare. Faptul că acel computer va schimba lumea a fost observat și de entuziaștii care au spart geamurile în îmbulzeală și nu avea cum să treacă neobservat de investitori. În mod firesc, investițiile au venit să ofere capital unei afaceri care… avea ce vinde ( evident, din toți fabricanții de computere ai epocii unii au dat faliment, dar asta e o altă poveste. Toți aveau ce vinde, unii nu și-au jucat bine cărțile).

Când roboții cumpără acțiuni la GameStop, ei nu au nici o idee ce vinde respectiva companie; ei cumpără pentru că acțiunile cresc, și acțiunile cresc pentru că ei cumpără. E gambling pur. Nu am nimic împotrivă, dar problema care se pune e: cine finanțează atunci afacerile, dacă bursa nu o mai face, sau o face la întâmplare?

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe contributors.ro