Generalul Vlad, negationismul securist si cancerul sufletelor

Traim oare, la cinci ani de la condamnarea dictaturii comuniste, ora negationismului desantat? Au ajuns fostii magnati ai Securitatii, slugile lui Ceausescu, personaje neindoios abjecte si crapuloase, sa dea certificate de buna purtare si sa ne invete istoria recenta a Romaniei, a Europei de Est si chiar a lumii, sub ochii ingaduitori ori de-a dreptul complici ai unor cunoscuti profesori universitari? S-a evaporat complet capacitatea noastra de indignare in raport cu crimele impotriva umanitatii? Trece memoria colectiva printr-o perioada de atrofie? Este amnezia contagioasa? Traim in zodia abuliei morale? Este totul o apa si-un pamant, adica, vorba Monicai Lovinescu, noroi?

Exceptional articolul lui Cristian Ghinea aparut pe “Contributors”. Este o palma morala data ultimului sef al Securitatii, fostul general Iulian Vlad care, in loc sa taca spasit, isi permite sa cante osanale fostilor delatori. Mi-a amintit de faimoasa scrisoare trimisa de Adam Michnik, din inchisoare, ministrului comunist de interne, generalul Kiszczak. Acesta ii propusese lui Michnik sa renunte la lupta sa si sa plece pe Coasta de Azur. Disidentul i-a respins oferta si i-a explicat de ce, fiind un politist comunist, nu-l poate intelege: “Pentru ca eu sunt un om, iar tu esti un porc”. Tot asa cum Plesita si Vlad nu aveau cum sa-i inteleaga pe Paul Goma, pe Dan Petrescu, pe Doina Cornea ori pe Radu Filipescu.

Era in iunie 2008, me pregateam sa plec la Sighet, la Scoala de Vara organizata de Muzeul Memorial. Ma plimbam in Parcul Herastrau, l-am zarit pe o banca pe tortionarul Enoiu (ii stiam bine figura din filmul lui Alexandru Solomon despre “Marele jaf”). M-am gandit ca ar merita sa ma apropii de el si sa-i spun ce cred despre el si camarazii sai de faradelegi. N-am facut-o, o regret si azi. Intre timp, Enoiu a murit, fara remuscari si fara sa fie deranjat de justitie, in pofida repetatelor demersuri ale IICCMER. Iulian Vlad da lectii de “atitudine civica”. Fostul sau sef de cabinet, generalul SRI in rezerva Aurel Rogojan, isi publica infamiile si elucubratiile, inclusiv imundele atacuri impotriva lui H.-R. Patapievici si a altor intelectuali publici, la editura Compania (condusa de prea-putin curatul Romosan), in “Tricolorul” si in ex-Cotidianul. Mirosul este fetid, multi oameni onorabili considera ca nu merita sa te ocupi de aceste mizerii, ca te injosesti prin simpla lor pomenire. Eu cred ca se inseala. Daca acestor indivizi nu li se da riposta, ei devin si mai impertinenti.

Cum sa privesti imperturbabil prezenta lui Iulian Vlad la Cluj, la lansarea masluirilor si nascocirilor semnate de fostul sau valet Rogojan si cum sa nu te intrebi pe ce lume traim cand, ecou penibil al acestui exercitiu manipulativ de ultima speta, criticul literar Valentin Protopopescu scrie negru pe alb in revista “Cultura” condusa de Augustin Buzura: “Dintre toate capitolele, m-a interesat sub specia unei anumite urgente cel referitor la biografia lui Vladimir Tismaneanu si a lui Dionis Patapievici, tatal actualului presedinte al ICR, H.-R. Patapievici; de asemenea, si cel despre relatiile dintre grupul de intelectuali paltiniseni si Intelligence Service.” Si, in continuare, pe acelasi ton cocardier-peremist: “Ei bine, da, Aurel I. Rogojan este un patriot într-o epoca a relaxarii si confuziei identitare, în care ideea de celebrare a virtutilor nationale pare nu numai desueta, ci de-a dreptul reactionara. Din acest punct de vedere, probabil ca ardelenismul sau superior are un cuvant greu de spus în balanta acestei optiuni personale.” Marturisesc ca nu vad vreo diferenta intre ce si cum scrie dl Protopopescu si “capodoperele” de-odinioara ale “jurnalistei in tenisi”, Angela Bacescu, la revista huliganica, antifrastic numita “Europa”. Insinuari ordinare, atacuri la persoana, calomnii, acuzatii genetice, iata recuzita pe care, regret sa o constat, a ajuns sa o tolereze revista “Cultura”. Patriotismul lui Rogojan si Vlad, domnule Protopopescu? Poate ii intrebati pe Paul Goma, Doina Cornea, Ion Vianu, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu, Dorin Tudoran, Carl Gibson, Dan Petrescu, Herta Muller, William Totok, Helmuth Frauendorfer, Geza Szocs si pe alti disidenti cum vad ei lucrurile.

Prin urmare, Iulian Vlad nu si-a sfarsit misiunea, este in continuare, la 80 de ani, un combatant zelos in ceea ce el numeste “razboiul nevazut”. Impotriva cui? A aliatilor Romaniei din NATO si UE? A intelectualilor fideli liberalismului civic, antifascist si anticomunist? In favoarea cui lupta generalul Vlad, numit obsecvios de gazdele sale “ministru”? Ministru la care minister, domnilor? La Departamentul Securitatii Statului, o institutie vinovata de uciderea si intemnitarea atator oameni nevinovati, de terorizarea unei intregi tari. “Evenimentul” a avut la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj. Au fost prezenti profesorii Vasile Puscas, fost ministru consilier al Ambasadei Romaniei la Washington, fost ministru PSD al integrarii europene, director al Institutului de Relatii Internationale al Universitatii Babes-Bolyai si Aurel Radosav, directorul BCU din Cluj. Ma intreb ce are de spus profesorul Andrei Marga, rectorul UBB, ce spun cadrele didactice si studentii despre acest eveniment care se situeaza pe linia revizionismului istoric cel mai agresiv, menit sa prezinte regimul lui Ceausescu drept unul patriotic si chiar eroic. In aceasta legenda, Securitatea apare drept scutul independentei nationale, o institutie dedicata cu trup si suflet apararii unor valori periclitate de eternele conspiratii externe. Fara Securitate, ar fi fost vai si amar, s-ar fi destramat tara, pierea neamul, veneticii puneau mana pe putere. Noroc cu Ceausescu, “baciul national”, cum il numea Popescu-Dumnezeu, si cu vechilii sai securisti. Iar Augustin Buzura, din motive doar de el stiute, patroneaza asemenea ignominii.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro