Germania se va confrunta in viitorii ani cu o criza de forta de munca inalt calificata
Statisticile demografice arata ca rata natalitatii in Germania este in scadere, iar pensiile populatiei in virsta -numeric in crestere- vor fi imposibil de asigurat din asigurarile sociale actuale. De aceea, cel tirziu in 2010, se va face simtita o nevoie acuta de forta de munca tinara si calificata.
Boom la importul de creiere
Prognozele pentru acest viitor oarecum indepartat au fost insa luate prin surprindere de „boom-ul” informatic si explozia economiei prin Internet, Germania trezindu-se brusc confruntata cu un vacuum de specialisti competitivi mondial in cercetare, electronica si prelucrarea computerizata a datelor.
A nu se intelege gresit: aproape orice tinar in Germania stie sa lucreze la computer, sa comunice via e-mail si sa navigheze in Internet. Ceea ce lipsesc sint asa-numitii techies (tehnologi) de virf, cu idei sclipitoare care sa genereze programe si aplicatii cu vast profit de piata.
Atragerea de talente nu este o practica noua in Europa si nici peste ocean. Prosperitatea actuala a tarilor vest-europene si a SUA este in mare parte datorata folosirii „materiei cenusii” de import, a curajului si initiativei imigrantilor dornici de afirmare, succes si imbogatire rapida.
Acestor oameni li s-a oferit in strainatate o perspectiva, chiar daca drumul de realizare a ei a fost presarat cu multi spini si dureroase renuntari.
Fat-Frumos din lacrimi de venetic
Am avut prilejul sa cunosc, in Germania, diverse categorii umane si sociale provenind din Romania: etnici germani repatriati, refugiati politici, romani, maghiari, evrei, sinti si rroma, oameni stabiliti prin casatorie sau reintregirea familiei precum
si tineri din patrie, veniti la studii cu gindul ascuns ca poate, poate apare un Fat-Frumos, o Zina Buna sau un contract de munca, si nu mai trebuie sa plece inapoi.
Am cunoscut muncitori, vinzatoare, ospatari, asistente medicale, secretare, medici, ingineri, arhitecti, informaticieni, artisti.
De la nici unul dintre ei nu am auzit, ca experienta proprie, basmul cu patronul multi-milionar care sa-l fi luat de pe strada si sa-i fi pus la dispozitie un birou luxos, pentru uz exclusiv personal, masina la scara si secretara care sa aduca tiptil cafeaua.
Bunastarea si succesul celor mai multi dintre ei s-a datorat muncii asidue de zi cu zi, consecventei, punctualitatii si eforturilor personale de a depasi barierele culturale si de adaptare la maratonul vestic.
Multi dintre imigrantii romani cu studii universitare ocupa posturi inferioare pregatirii si aptitudinilor lor profesionale; nu pentru ca Ministerul pentru Stiinta si Cultura german nu le-ar recunoaste diplomele dobindite in Romania, ci pentru ca – in cazul multora – acestea ramin simple hirtii de acreditare, ce
fara un studiu ulterior la un institut specializat din Germania pot fi puse in rama sau la dosar.
De asemenea, dificultatile de limba si de punere in practica a cunostintelor teoretice dobindite prin studiul din tara, precum si rezerva multor firme de a angaja – cu acelasi salariu – un licentiat strain, constituie sursa multor esecuri profesionale ale elitei intelectuale romane.
Cea mai favorizata bransa o reprezinta inginerii. In constructiile civile si de masini,
in telecomunicatii – ca domenii de virf ale economiei germane – exista o cerere relativ larga de personal. Medicii, dovedind la banca un capital de start si un girant de incredere, pot – daca intretin o clientela suficienta- sa se laude in citiva ani cu un venit lunar cu patru zerouri.
Pentru profesori si artisti, in afara Berlinului si a inca vreo doua metropole germane, sansele de a profesa la nivelul dorit sint aproape nule. De aceea, multi se reprofileaza spre domenii mai lucrative, pragmatice ale economiei.
Despre economisti, ce sa mai vorbim. Din trei pe care i-am cunoscut in anii 90, cu studii terminate la Bucuresti si Timisoara, unul lucra incarcator-descarcator la un depozit de mobila, sotia era secretara, iar prietena familiei… contabila.
Dintre motive, dupa cum imi spunea pe jumatate zimbind, Rodica: „socialismul stiintific nu figureaza pe tabla de materii a Institutelor germane cu profil economic.” Si totusi, unii economisti, reprofilati, au izbindit si ei.
Canapeaua cu vise
Veti intreba, si pe buna dreptate: unde e reusita, unde sint visele? Reusita rezida la cei norocosi si realizati in starea de multumire ca un salariu rezonabil intra lunar pe cont, ca Mercedes-ul doarme cuminte noaptea in garaj, ca apartamentul luat in rate va fi platit pina la pensie.
E o multumire a canapelei de piele alba din sufragerie -pe care musafirii o pot doar admira, dar nu si se aseza pe ea fara jena, deoarece a costat citeva mii de euro- a pozelor de pe Champs-Elysées, cu Statuia Libertatii din NY sau linga piramidele de la Luxor.
Sint reusite personale, individualiste, in care este evidenta cultivarea unei imagini care sa compenseze ego-ul uitat in Romania.
Vorbeam despre elite. Da, este adevarat, Vestul are nevoie de ele. Si tineretul studios roman, cu siguranta ca nu exclude din viitorul sau profesional emigrarea sau un contract de munca in strainatate.
E totusi trist ca vecinii bogati din Europa sau America sa primeasca „de-a gata” forta de munca, mai ales cea de calificare superioara. E trist pentru absolventii de nota 10, pentru profesorii lor si pentru tara.
Dani Rockhoff, corespondent Germania
INTERVIURILE HotNews.ro